Fiţi împlinitori ai cuvîntului, nu numai ascultători ai lui
„Nu oricine îmi spune: «Doamne, Doamne», va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri.“ — MATEI 7:21.
1. Ce trebuie să continue să facă cei care sînt urmaşii lui Isus?
CONTINUAŢI să cereţi. Continuaţi să căutaţi. Continuaţi să bateţi. Perseveraţi în rugăciune, în studiu şi în îndeplinirea cuvintelor lui Isus consemnate în Predica de pe Munte. Isus le spune continuatorilor săi că ei sînt sarea pămîntului, avînd un mesaj salvator, condimentat cu sare şi că nu trebuie să permită acestui mesaj să devină fad şi să–şi piardă gustul sau puterea de conservare. Ei sînt lumina lumii, reflectînd lumină de la Isus Cristos şi Iehova Dumnezeu nu numai prin ceea ce spun, ci şi prin ceea ce fac. Lucrările lor bune strălucesc la fel de mult ca vorbele lor edificatoare — şi pot chiar să fie mai convingătoare într–o lume obişnuită cu fariseismul atît al conducătorilor religioşi, cît şi al conducătorilor politici, care spun mult şi fac puţin. — Matei 5:13–16.
2. Ce sfat ne dă Iacob, dar ce atitudine comodă adoptă, în mod greşit, unii?
2 Iacob ne sfătuieşte astfel: „Deveniţi (. . .) înfăptuitori ai cuvîntului şi nu numai ascultători, înşelîndu–vă singuri prin raţionamente false“ (Iacob 1:22). Mulţi se amăgesc cu doctrina «o dată salvat, eşti salvat pentru totdeauna», ca şi cum ar putea să se retragă acum şi să aştepte o presupusă răsplată cerească. Dar aceasta este o doctrină falsă şi o speranţă zadarnică. „Cel care va fi perseverat pînă la sfîrşit“, a zis Isus, „va fi salvat“ (Matei 24:13). Pentru a obţine viaţă veşnică trebuie «să te dovedeşti fidel, chiar pînă la moarte». — Apocalips 2:10; Evrei 6:4–6; 10:26, 27.
3. Ce instrucţiuni cu privire la judecarea altora dă apoi Isus în Predica de pe Munte?
3 Pe măsură ce Isus îşi continua Predica de pe Munte, el a spus şi alte lucruri pe care creştinii trebuie să se străduiască să le urmeze. Iată aici un lucru care pare simplu, dar care condamnă una dintre tendinţele de care este cel mai greu să te debarasezi: „Încetaţi să judecaţi ca să nu fiţi judecaţi; căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura. De ce te uiţi deci la paiul din ochiul fratelui tău, dar nu iei în considerare bîrna din propriul tău ochi! Sau cum poţi să spui fratelui tău: «Lasă–mă să scot paiul din ochiul tău», cînd, iată, în propriul tău ochi este o bîrnă? Ipocritule! Scoate mai întîi bîrna din ochiul tău, şi vei vedea apoi cu claritate cum să scoţi paiul din ochiul fratelui tău“. — Matei 7:1–5.
4. Ce instrucţiuni suplimentare ne furnizează relatarea lui Luca, şi ce rezultate dă aplicarea lor?
4 În relatarea lui Luca despre Predica de pe Munte, Isus le–a zis celor ce îl ascultau să nu–i critice pe alţii, ci, dimpotrivă, să «continue să–i pună în libertate», cu alte cuvinte să ierte greşelile semenului lor. Aceasta îi va face pe ceilalţi să reacţioneze cu amabilitate, după cum a zis Isus: „Faceţi o practică din a da şi vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură frumoasă, apăsată, scuturată şi care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“.— Luca 6:37, 38.
5. De ce este cu mult mai uşor să vedem defectele altora decît pe cele ale noastre?
5 Pe parcursul secolului întîi e.n., Fariseii aveau tendinţa generală, din cauza tradiţiilor orale, să–i judece cu asprime pe alţii. Oricine dintre cei care îl ascultau pe Isus şi aveau obiceiul să facă astfel trebuia să înceteze această practică. Este mult mai uşor să vedem paiul din ochii altora decît bîrna din proprii noştri ochi — şi asta ne măguleşte foarte mult eu–l nostru! Este întocmai cum a spus cineva: „Îmi place să–i critic pe alţii deoarece asta mă face să mă simt atît de bine!“ De obicei, faptul de a–i critica pe alţii ne dă sentimentul bunătăţii care pare să compenseze greşelile personale pe care vrem să le ascundem. Dar dacă este necesară corectarea, aceasta trebuie făcută în spiritul blîndeţii. Cel care corectează trebuie să fie mereu conştient de greşelile proprii. — Galateni 6:1.
Înainte de a judeca, încercaţi să înţelegeţi
6. Pe ce bază trebuie să pronunţăm, dacă este nevoie, o judecată, şi unde trebuie să căutăm ajutor ca să nu fim exagerat de critici?
6 Isus nu a venit să judece lumea, ci să o salveze. Orice judecată pronunţată de el nu îi aparţinea, ci se baza pe cuvintele pe care Dumnezeu i le dăduse să le spună (Ioan 12:47–50). Orice judecată hotărîtă de noi trebuie, de asemenea, să se bazeze pe Cuvîntul lui Iehova. Trebuie să ne înăbuşim tendinţa omenească de a fi judecători. Ca să facem astfel trebuie să ne rugăm insistent lui Iehova pentru ajutor: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi cui bate i se va deschide“ (Matei 7:7, 8). Chiar Isus a zis: „Eu nu pot face nici un singur lucru din proprie iniţiativă; eu judec după cum aud; iar judecata pe care o fac eu este dreaptă, deoarece eu nu caut propria mea voinţă, ci voinţa celui care m–a trimis“. — Ioan 5:30.
7. Ce obicei trebuie să cultivăm care ne va ajuta să aplicăm Regula de Aur?
7 Noi trebuie să cultivăm obiceiul nu de a–i judeca pe oameni, ci de a încerca să–i înţelegem punîndu–ne în locul lor. Acesta nu este un lucru uşor, dar este necesar dacă vrem să respectăm Regula de Aur pe care Isus a enunţat–o apoi: „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, să le faceţi şi voi la fel; aceasta este, de fapt, ceea ce semnifică Legea şi Profeţii (Matei 7:12). Deci continuatorii lui Isus trebuie să fie sensibili şi să discearnă starea psihică, emoţională şi spirituală a celorlalţi. Ei trebuie să sesizeze şi să înţeleagă nevoile altora şi să manifeste personal interes în a–i ajuta (Filipeni 2:2–4). Ani mai tîrziu Pavel a scris următoarele: „Căci toată Legea este împlinită într–un singur cuvînt, şi anume: «Să–l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»“. — Galateni 5:14.
8. Care sînt cele două drumuri despre care vorbeşte Isus, şi de ce este unul dintre ele ales de majoritatea oamenilor?
8 Apoi Isus a zis: „Intraţi pe poarta strîmtă; căci larg şi spaţios este drumul care duce la distrugere şi mulţi sînt cei care intră pe ea; dar strîmtă este poarta şi foarte îngust este drumul care duce la viaţă şi puţini sînt cei care o găsesc“ (Matei 7:13, 14). Mulţi din timpul acela au ales drumul care duce la distrugere, şi mulţi îl aleg şi astăzi. Drumul larg le permite oamenilor să gîndească ce le place şi să facă ce la place: fără reguli, fără angajamente, ci doar un mod de viaţă plin de plăceri şi fără griji. Ei nici nu vor să audă de „străduiţi–vă din răsputeri să intraţi pe uşa strîmtă“! — Luca 13:24.
9. Ce trebuie să facem ca să mergem pe drumul îngust, şi cum îi previne Isus pe cei ce umblă pe el?
9 Dar tocmai uşa strîmtă se deschide spre drumul care duce la viaţă veşnică. Aceasta este o cale care pretinde stăpînire de sine. Ea poate solicita o disciplinare care îţi va pune la încercare motivele, precum şi tăria dedicării tale. Cînd apar persecuţiile, drumul devine aspru şi pretinde perseverenţă. Iată cum îi previne Isus pe cei care merg pe acest drum: „Păziţi–vă de profeţii falşi care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oaie, dar care pe dinăuntru sînt lupi lacomi“ (Matei 7:15). Această descriere li se potrivea ca o mănuşă Fariseilor (Matei 23:27, 28). Ei s–au „aşezat pe locul lui Moise“, pretinzînd că vorbesc în numele lui Dumnezeu, deşi urmau tradiţiile oamenilor. — Matei 23:2.
Cum «au închis Fariseii Regatul»
10. Care era modul tipic în care scribii şi Fariseii căutau să «închidă regatul înaintea oamenilor»?
10 Pe lîngă aceasta, clericii evrei urmăreau să–i oprească pe aceia care căutau să intre pe poarta strîmtă. „Vai de voi, scribi şi Farisei ipocriţi, deoarece voi închideţi regatul cerurilor în faţa oamenilor; căci voi înşivă nu intraţi în el şi nu–i lăsaţi să intre nici pe cei care sînt gata să intre“ (Matei 23:13). Metoda Fariseilor era exact aceea cu privire la care avertizase Isus. Aceştia «respingeau numele [discipolilor săi] ca pe ceva rău, din cauza Fiului omului“ (Luca 6:22). Deoarece omul care se născuse orb şi fusese vindecat de Cristos credea că Isus este Mesia, ei l–au exclus din sinagogă. Părinţii lui n–au vrut să răspundă la nici o întrebare deoarece se temeau să nu fie excluşi din sinagogă. Din acelaşi motiv, alţii care credeau că Isus este Mesia ezitau să recunoască acest lucru în public. — Ioan 9:22, 34; 12:42; 16:2.
11. Ce roade de identificare produc clericii creştinătăţii?
11 „După roadele lor îi veţi recunoaşte“, a zis Isus. „Orice pom bun produce roade excelente, dar orice pom putred produce roade fără valoare“ (Matei 7:16–20). Aceeaşi regulă este valabilă şi astăzi. Mulţi dintre clericii creştinătăţii spun una şi fac alta. Deşi pretind că predau ce scrie în Biblie, ei acceptă blasfemii cum ar fi Trinitatea şi iadul de foc. Alţii neagă preţul de răscumpărare, predau evoluţia în locul creaţiei şi predică psihologia muzicii pop ca să gîdile urechile oamenilor. Asemenea Fariseilor, mulţi dintre clericii actuali sînt iubitori de bani, jefuindu–şi turmele de milioane de dolari (Luca 16:14). Ei strigă cu toţii „Doamne, Doamne“, dar Isus le răspunde astfel: „Niciodată nu v–am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii“. — Matei 7:21–23.
12. De ce unii care au umblat odinioară pe calea îngustă au încetat să mai facă astfel, şi ce rezultat a avut acest lucru?
12 Astăzi, unii care cîndva au umblat pe drumul îngust au încetat să mai facă astfel. Ei spun că îl iubesc pe Iehova, dar nu ascultă de porunca sa cu privire la predicare. Ei spun că îl iubesc pe Isus, dar nu le hrănesc pe oile sale (Matei 24:14; 28:19, 20; Ioan 21:15–17; 1 Ioan 5:3). Ei nu doresc să fie înjugaţi cu cei care calcă pe urmele lui Isus. Ei consideră că drumul îngust este prea îngust. Ei s–au plictisit să mai facă binele, aşa că „au ieşit dintre noi, dar nu erau de–ai noştri; căci dacă ar fi fost de–ai noştri, ar fi rămas cu noi“ (1 Ioan 2:19). Ei s–au întors în întuneric, şi „cît de mare este acest întuneric“ (Matei 6:23)! Ei au ignorat rugămintea lui Ioan: „Copilaşilor, să nu iubim nici cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi adevărul“.— 1 Ioan 3:18.
13, 14. Ce ilustrare a făcut Isus cu privire la aplicarea cuvintelor sale în viaţa noastră, şi de ce li se potrivea aceasta atît de bine celor din Palestina?
13 Isus şi–a încheiat Predica de pe Munte cu o ilustrare impresionantă: „Oricine aude aceste cuvinte ale mele şi le pune în practică va fi asemănat cu un om prevăzător care şi–a clădit casa pe masă stîncoasă. Şi ploaia a căzut în torente, şi au venit inundaţiile, şi au bătut vînturile, şi s–au revărsat peste casa aceea, dar ea nu s–a prăbuşit, deoarece fusese fundată pe masă stîncoasă“. — Matei 7:24, 25.
14 În Palestina, ploile torenţiale care cădeau pe văile secate se puteau transforma în şuvoaie învolburate care produceau inundaţii distrugătoare. Ca să poată rezista în calea acestora, casele necesitau fundaţii pe material stîncos dur. Relatarea lui Luca arată că omul „săpa şi mergea adînc şi punea o fundaţie pe masă stîncoasă“ (Luca 6:48). Aceasta era o muncă grea, dar care îşi dovedea utilitatea atunci cînd venea furtuna. Deci a clădi calităţi creştine pe cuvintele lui Isus este o lucrare care va aduce recompense atunci cînd vor năvăli şuvoaiele învolburate ale necazurilor.
15. Care va fi deznodămîntul acelora care urmează mai curînd tradiţiile oamenilor decît ascultarea de cuvintele lui Isus?
15 Cealaltă casă a fost construită pe nisip: „Oricine aude aceste cuvinte ale mele şi nu le pune în practică se va asemăna unui nebun care şi–a zidit casa pe nisip. Şi ploaia a căzut în torente, şi au venit inundaţiile, şi au bătut vînturile, şi au izbit în casa aceea, şi ea s–a prăbuşit, şi căderea ei a fost mare“. Aşa va fi şi cu cei care vor spune „Doamne, Doamne“, dar nu vor îndeplini cuvintele lui Isus. — Matei 7:26, 27.
„Nu ca scribii lor“
16. Ce efect a avut Predica de pe Munte asupra celor care au auzit–o?
16 Ce efect a avut Predica de pe Munte? „Cînd Isus a terminat de spus aceste cuvinte, mulţimile au rămas uimite de modul său de a preda; căci el îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu ca scribii lor“ (Matei 7:28, 29). Ei au fost profund mişcaţi de acela care vorbea cu o autoritate cu care nu se mai întîlniseră vreodată.
17. Ce trebuiau să facă scribii pentru ca învăţătura lor să se bucure de consideraţie, şi ce afirmau ei despre învăţaţii decedaţi din care citau?
17 Nici un scrib nu vorbise vreodată cu propria sa autoritate, după cum reiese din acest document istoric: „Creditul de care se bucura doctrina lor ei îl împrumutau de la tradiţii şi de la părinţii acestora: şi nici o predică a vreunui scrib nu avea vreo autoritate sau valoare, fără [a se cita] (. . .) Rabinii au o tradiţie, sau (. . .) Înţelepţii spun; sau vreun alt profet tradiţional de acest fel. Hillel cel Mare preda cu sinceritate şi conform tradiţiei referitoare la un anumit lucru; «Dar, deşi el vorbea despre lucrul acela toată ziua, (. . .) auditoriul nu auzea doctrina lui pînă la sfîrşit, deoarece, atunci, el zicea: Aşa am auzit de la Şemaia şi Abtalion [experţi care au trăit înaintea lui Hillel]»“ (A Commentary on the New Testament From the Talmud and Hebraica de John Lightfoot). Fariseii citau chiar şi din învăţaţi care decedaseră demult: „Buzele celor drepţi, cînd cineva citează o învăţătură din lege în numele lor — buzele lor murmură cu ei în mormînt“. — Torah — From Scroll to Symbol in Formative Judaism.
18. (a) Ce deosebire era între învăţătura scribilor şi aceea a lui Isus? (b) Ce anume făcea ca învăţătura lui Isus să fie atît de deosebită?
18 Scribii îi citau ca autorităţi în materie pe cei decedaţi; Isus însă vorbea cu autoritate de la Dumnezeul cel viu (Ioan 12:49, 50; 14:10). Rabinii scoteau apă stătută din cisterne astupate; Isus însă făcea să ţîşnească izvoare de apă proaspătă care potoleau o sete lăuntrică. El se ruga şi medita pe parcursul nopţii, iar cînd vorbea, trezea în oameni sentimente profunde pe care ei nu le cunoscuseră înainte. El vorbea cu o putere de care ei erau perfect conştienţi, cu o autoritate de care pînă şi scribii, Fariseii şi Saducheii s–au temut, în cele din urmă, s–o conteste (Matei 22:46; Marcu 12:34; Luca 20:40). Niciodată nu mai vorbise un om în felul acesta! La încheierea predicii mulţimile au rămas uluite!
19. Prin ce se aseamănă unele metode de predare folosite de Martorii lui Iehova astăzi cu cele folosite de Isus în Predica de pe Munte?
19 Dar cum stau lucrurile astăzi? Ca predicatori din casă în casă, Martorii lui Iehova folosesc metode asemănătoare. Cînd proprietarul casei vă zice „Biserica mea spune că pămîntul va fi ars“, voi răspundeţi: „Propria dumneavoastră Biblie Cornilescu spune, în Ecleziast 1:4, că: «Pămîntul rămîne vecinic în picioare»“. Persoana respectivă rămîne surprinsă: „Bine, dar n–am ştiut niciodată că textul ăsta era în Biblia mea“! O altă persoană spune: „Am auzit mereu spunîndu–se că păcătoşii vor arde în iad“. „Dar propria dumneavoastră Biblie spune, în Romani 6:23: «Plata păcatului este moartea»“. Sau, cu privire la Trinitate, vi se declară astfel: „Predicatorul meu spune că Isus şi Tatăl său sînt egali“. „Da, dar în Ioan 14:28“, răspundeţi voi, „Biblia dumneavoastră citează cuvintele lui Isus: «Tatăl este mai mare decît Mine»“. În sfîrşit, o altă persoană vă zice: „Am auzit spunîndu–se că Regatul lui Dumnezeu este înăuntrul tău“. Dar voi răspundeţi: „Biblia dumneavoastră spune, în Daniel 2:44: «În vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, (. . .) Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăş va dăinui vecinic». Cum ar putea această împărăţie să fie înăuntrul tău?“
20. (a) Ce deosebire există între modul de a preda al Martorilor şi cel folosit de clerul creştinătăţii? (b) Ce este momentul să se facă acum?
20 Isus a vorbit cu autoritate de la Dumnezeu. Martorii lui Iehova vorbesc cu autoritatea Cuvîntului lui Dumnezeu. Clericii creştinătăţii vorbesc tradiţii religioase alterate de doctrinele provenite din Babilon şi Egipt. Cînd oamenii sinceri aud că ceea ce cred ei este respins de Biblie, rămîn uimiţi şi exclamă: «N–am ştiut niciodată că lucrul acesta se află în Biblia mea!» Dar el se află totuşi! Acum este momentul ca toţi aceia care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale să dea ascultare cuvintelor lui Isus din Predica de pe Munte şi, astfel, să construiască pe un fundament de stîncă durabil.
Întrebări recapitulative
◻ În loc să pronunţăm judecăţi, ce trebuie să încercăm să facem, şi de ce?
◻ De ce mulţi oameni de astăzi aleg calea largă?
◻ Prin ce se deosebea atît de mult metoda de a preda a lui Isus de aceea a scribilor?
◻ Ce efect a avut Predica de pe Munte asupra celor care au auzit–o?