Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Pregătiţi pentru a înfrunta persecuţia

DUPĂ CE şi–a instruit apostolii cu privire la metodele de îndeplinire a lucrării de predicare, Isus îi avertizează în privinţa împotrivitorilor. El le spune: „Iată, vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; (. . .) păziţi–vă de oameni; căci vă vor preda tribunalelor locale şi vă vor biciui în sinagogile lor. Da, veţi fi tîrîţi în faţa guvernatorilor şi regilor din cauza mea.“

În pofida persecuţiei crîncene de care aveau să aibă parte, continuatorii lui Isus trebuiau să se încreadă ferm în următoarea promisiune cu care îi asigurase el: „Cînd vă vor preda, să nu vă îngrijoraţi cum şi ce veţi vorbi; căci ceea ce trebuie să vorbiţi vi se va da în ceasul acela; fiindcă nu numai voi sînteţi cei care vorbiţi, ci spiritul Tatălui vostru este cel care vorbeşte prin voi.“

Isus spune în continuare: „Da mai mult, frate va da la moarte pe frate, tatăl pe copilul său şi copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi le vor cauza moartea.“ La acestea el adaugă: „Veţi fi obiectul urii tuturor din cauza numelui meu; dar cine va fi perseverat pînă la sfîrşit va fi salvat.“

Deoarece predicarea are o importanţă primordială, Isus accentuează necesitatea ca discipolii lui să fie prevăzători, astfel încît să poată rămîne liberi şi să–şi ducă la bun sfîrşit lucrarea. „Cînd vă vor persecuta într–un oraş, fugiţi în altul, căci adevărat vă spun: nu veţi sfîrşi nicidecum turul oraşelor din Israel pînă la sosirea Fiului omului.“

Este adevărat că Isus a dat aceste îndrumări, avertismente şi încurajări celor 12 apostoli ai săi, dar ele sînt valabile şi pentru aceia care aveau să participe după moartea şi învierea sa la lucrarea de predicare mondială. Lucrul acesta reiese şi din faptul că el le–a spus discipolilor săi că ei vor fi ’urîţi de toţi oamenii‘, nu numai de israeliţii la care apostolii fuseseră trimişi să predice. În plus, este evident că apostolii nu au fost tîrîţi înaintea guvernatorilor şi a regilor atunci cînd Isus i–a trimis în scurta lor campanie de predicare. Şi, de fapt, credincioşii nu au fost pe timpul acela predaţi la moarte de către membrii familiilor lor.

Deci cînd a spus că discipolii săi nu îşi vor încheia turul de predicare „pînă la sosirea Fiului omului“, Isus ne spune în mod profetic că discipolii săi nu îşi vor fi încheiat turul efectuat pe întregul pămînt cu predicarea despre Regatul instaurat al lui Dumnezeu, înainte de sosirea glorificatului Rege Isus Cristos la Armaghedon în calitate de executor oficial al sentinţei date de Iehova.

În continuarea instrucţiunilor cu privire la predicare, Isus spune: „Discipolul nu este mai presus de învăţătorul său, nici sclavul mai presus de domnul său.“ Deci cînd predică despre Regatul lui Dumnezeu, continuatorii lui Isus trebuie să se aştepte să fie tot atît de rău trataţi şi de persecutaţi cum a fost şi el. Totuşi, el îi îndeamnă: „Nu vă temeţi de cei care ucid corpul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi–vă mai degrabă de acela care poate distruge atît sufletul cît şi corpul în Gheenă.“

În această privinţă, Isus a dat cel mai bun exemplu. El a înfruntat fără teamă moartea, deoarece a fost ferm hotărît să nu renunţe la loialitatea sa faţă de Iehova Dumnezeu, cel Atotputernic. Da, Iehova este acela care poate nu numai să distrugă „sufletul“ unei persoane (adică, în acest caz, perspectivele sale viitoare ca suflet viu), ci chiar să învie o persoană, pentru ca aceasta să se bucure de viaţă eternă. Ce Tată ceresc plin de compasiune şi de iubire este Iehova!

După aceea, Isus îşi încurajează discipolii printr–o ilustrare care scoate în evidenţă grija iubitoare a lui Iehova faţă de ei: „Nu se vînd două vrăbii pentru o monedă de mică valoare?“, întreabă el. „Totuşi, nici una dintre ele nu va cădea la pămînt fără ştirea Tatălui vostru. Dar înseşi firele capului vostru sînt toate numărate. De aceea, să nu vă temeţi: voi valoraţi mai mult decît multe vrăbii.“

Proclamarea mesajului despre Regat, cu care Isus îşi însărcinează discipolii, va dezbina căminele atunci cînd unii membrii de familie îl vor accepta, iar alţii îl vor respinge. „Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt“, explică el. „Eu am venit să aduc nu pace, ci sabie.“ Deci, pentru ca un membru de familie să accepte adevărul Bibliei îi trebuie curaj. „Acela care are mai multă afecţiune faţă de tatăl său sau faţă de mama sa decît faţă de mine nu este demn de mine“, spune Isus. „Şi cel care are mai multă afecţiune faţă de fiul său sau faţă de fiica sa decît faţă de mine nu este demn de mine.“

Ca încheiere la instrucţiunile sale, Isus arată că cei care îi primesc pe discipolii săi îl primesc pe el. „Şi oricine dă de băut doar un singur pahar de apă rece unuia dintre aceşti micuţi, fiindcă este discipol, cu adevărat vă spun, el nu îşi va pierde nicidecum răsplata.“ Matei 10:16–42.

◆ Ce avertismente le dă Isus discipolilor săi?

◆ Cum i–a încurajat şi i–a consolat el?

◆ De ce instrucţiunile lui Isus îşi găsesc aplicare şi la creştinii din timpul nostru?

◆ În ce sens un discipol al lui Isus nu este superior învăţătorului său?