Eliberare din legăturile religiei false

„«Ieşiţi din mijlocul lor, . . .», zice Iehova, «şi încetaţi să atingeţi lucrul necurat» . . . «şi eu vă voi primi.»“ — 2 CORINTENI 6:17, NW.

 1. Ce tranzacţie a încercat Satan să facă cu Isus, şi care sînt cele două lucruri pe care le învăţăm din faptul că i–a făcut această ofertă?

„TOATE aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca înaintea mea şi Te vei închina mie.“ Cu toate că această ofertă a fost făcută după mii de ani de la debutul religiei false, ea furnizează cheia pentru a înţelege cine se află în spatele închinării false şi care îi este scopul. Spre sfîrşitul anului 29 e.n., Diavolul i–a oferit lui Isus toate regatele lumii în schimbul unui act de închinare. Acest episod ne spune două lucruri: că regatele acestei lumi îi aparţineau lui Satan pentru a le dărui şi că obiectivul fundamental al religiei false este închinarea la Diavol. — Matei 4:8, 9.

 2. Ce învăţăm din cuvintele lui Isus de la Matei 4:10?

² În răspunsul său, Isus nu numai că a respins religia falsă, dar a şi arătat ce implică religia adevărată. El a declarat: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău se te închini şi numai lui să–i aduci un serviciu sacru»“ (Matei 4:10, NW). Obiectivul religiei adevărate este, aşadar, închinarea la singurul Dumnezeu adevărat, Iehova. Aceasta implică credinţă şi ascultare, precum şi înfăptuirea voinţei lui Iehova.

Originea religiei false

 3. a) Cînd şi cum şi–a luat începutul religia falsă pe pămînt? b) Care este primul act de intoleranţă religioasă, consemnat în scris, şi cum a continuat persecuţia religioasă de atunci încoace?

³ Religia falsă şi–a luat începutul pe pămînt atunci cînd primii oameni l–au nesocotit pe Dumnezeu şi au acceptat propunerea Şarpelui de a decide singuri „binele şi răul“ (Geneza 3:5). Procedînd astfel, ei au respins suveranitatea legitimă a lui Iehova şi au abandonat închinarea corectă, religia adevărată. Ei au fost primii oameni care „au schimbat adevărul lui Dumnezeu [pentru, NW] minciună şi au cinstit şi au slujit creaturii în locul Creatorului“ (Romani 1:25). Creatura pe care au ales–o, fără să ştie, pentru a–i aduce închinare nu era altcineva decît Satan Diavolul, „şarpele cel vechi“ (Apocalipsa 12:9). Fiul lor cel mai mare, Cain, a refuzat să urmeze sfatul binevoitor al lui Iehova şi astfel s–a răzvrătit împotriva suveranităţii Sale. În cunoştinţă de cauză sau nu, Cain a devenit „un copil al celui rău“, Satan, şi un adept al închinării la Diavol. El l–a ucis pe fratele său mai tînăr, Abel, care practica închinarea adevărată, religia adevărată (1 Ioan 3:12, Revised English Bible; Geneza 4:3–8; Evrei 11:4). Sîngele lui Abel a fost primul sînge vărsat din cauza intoleranţei religioase. Trebuie să spunem cu tristeţe că religia falsă a continuat să verse sînge nevinovat chiar pînă în zilele noastre. — Vezi Matei 23:29–35; 24:3, 9.

 4. Ce texte scripturale ilustrează, în cazul lui Noe, natura religiei adevărate?

⁴ Înainte de potop, Satan a reuşit să abată majoritatea omenirii de la închinarea adevărată. Noe însă „a găsit favoare în ochii lui Iehova“. De ce? Pentru că el „umbla cu adevăratul Dumnezeu“. Cu alte cuvinte, el practica religia adevărată. Religia adevărată nu este un ceremonial sau un ritual, ci un mod de viaţă. Ea înseamnă a avea credinţă în Iehova şi a–i sluji cu supunere, «a umbla cu el». Noe a făcut lucrul acesta. — Geneza 6:8, 9, 22, NW; 7:1; Evrei 11:6, 7.

 5. a) Ce a încercat Diavolul să întemeieze după potop, şi cum? b) Cum a dejucat Iehova planul Diavolului, şi care a fost rezultatul?

⁵ La scurt timp după potop, Diavolul s–a folosit, după cît se pare, de Nimrod, un bărbat faimos pentru atitudinea lui „în opoziţie cu Iehova“, într–un efort de a uni întreaga omenire într–o formă de închinare care ar fi fost, din nou, opusă lui Iehova (Geneza 10:8, 9, NW, 11:2–4). El ar fi avut o singură religie falsă, o închinare unificată la Diavol, concentrată în jurul oraşului şi turnului construit de închinătorii săi. Iehova a dejucat acest plan, încurcînd acea „singură limbă“ vorbită pe atunci de întreaga omenire (Geneza 11:5–9, NW). Drept urmare, oraşul a ajuns să fie numit Babel, iar mai tîrziu Babilon, ambele nume însemnînd „Încurcătură“. Această încurcătură lingvistică a provocat dispersarea omenirii pe pămînt.

 6. a) Ce idei religioase au fost implantate în mintea închinătorilor lui Satan aflaţi în Babilon, înainte de dispersarea lor? b) De ce religiile din întreaga lume au convingeri similare? c) Cărui scop satanic a servit Babilonul, şi ce a ajuns să simbolizeze acel oraş antic?

⁶ Totuşi, pe baza istoriei mitolologiei şi religiei, s–ar părea că, înainte de această dispersare a omenirii de către Iehova, Satan a implantat în mintea închinătorilor săi anumite elemente fundamentale ale religiei false. Acestea includeau concepte religioase precum supravieţuirea sufletului după moarte, frica de moarte şi existenţa unui iad subpămîntean, asociate cu închinarea la nenumăraţi zei şi zeiţe, dintre care unii erau grupaţi în triade. Aceste convingeri au fost răspîndite pe întregul pămînt de către diversele grupuri lingvistice. Cu trecerea timpului, aceste idei fundamentale au suferit modificări. Dar, în general, ele formează scheletul religiei false din toate părţile lumii. Deşi a suferit un eşec în încercarea sa de a crea o religie falsă unită, cu capitala mondială în Babilon, Satan s–a mulţumit cu diverse forme de închinare falsă, care erau de inspiraţie babilonică şi erau destinate să devieze închinarea de la Iehova spre el însuşi. Babilonul a continuat să fie, timp de secole, un puternic centru de idolatrie, magie, vrăjitorie şi astrologie — toate fiind elemente esenţiale ale religiei false. Nu este de mirare că, în cartea Revelaţia sau Apocalipsa, imperiul mondial al religiei false este simbolizat printr–o josnică prostituată, numită Babilonul cel Mare. — Apocalipsa 17:1–5.

Religia adevărată

 7. (a) De ce religia adevărată nu a fost afectată de încurcarea limbii? b) Cine a ajuns să fie cunoscut drept „tatăl tuturor celor care au credinţă“, şi de ce?

⁷ Evident, religia adevărată a rămas neafectată de încurcătura provocată de Iehova în mijloacele de exprimare ale omenirii, la Babel. Închinarea adevărată fusese practicată înainte de potop de către femei şi bărbaţi fideli cum ar fi Abel, Enoh, Noe şi soţia lui Noe, precum şi fiii şi nurorile lui Noe. După potop, închinarea adevărată a fost menţinută pe linia fiului lui Noe, Sem. Avraam, un descendent al lui Sem, a practicat religia adevărată şi a devenit cunoscut drept „tatăl tuturor celor care au credinţă“ (Romani 4:11, NW). Credinţa lui a fost susţinută de lucrări (Iacov 2:21–23). Religia lui a fost un mod de viaţă.

 8. a) Cum s–a confruntat religia adevărată cu religia falsă în secolul al XVI–lea î.e.n., şi care a fost rezultatul? b) Ce aranjament nou a inaugurat Iehova cu privire la închinarea pură adusă lui?

⁸ Închinarea adevărată a fost practicată în continuare pe linia descendenţilor lui Avraam — Isaac, Iacov (sau Israel) şi cei 12 fii ai lui Iacov, din care au provenit cele 12 triburi ale lui Israel. Sfîrşitul secolului al XVI–lea î.e.n. i–a aflat pe descendenţii lui Avraam prin Isaac luptîndu–se să apere religia pură într–un mediu păgîn şi ostil — Egiptul — unde fuseseră aduşi în stare de sclavie. Iehova s–a folosit de fidelul său slujitor, Moise, din tribul lui Levi, pentru a–i elibera pe închinătorii Săi fideli de sub jugul Egiptului, o ţară impregnată de religia falsă. Prin intermediul lui Moise, Iehova a încheiat un legămînt cu Israelul, făcînd din el poporul Său ales. La acea dată, Iehova a transpus închinarea sa într–un sistem de legi scrise, stabilind efectuarea ei în cadrul limitelor unui ansamblu de jertfe administrate de o preoţie şi avînd un sanctuar material — tabernacolul transportabil, la început, iar mai tîrziu, templul din Ierusalim.

 9. a) Cum a fost practicată închinarea adevărată înainte de legămîntul Legii? b) Cum a arătat Isus că aspectele materiale ale închinării, aşa cum erau transpuse în scris prin Lege, nu erau permanente?

⁹ Ar trebui remarcat însă că aceste aspecte materiale nu erau destinate să devină componente permanente ale religiei adevărate. Legea era „o umbră a lucrurilor viitoare“ (Coloseni 2:17; Evrei 9:8–10; 10:1). Anterior Legii mozaice, în timpurile patriarhale, capii de familie şi–au reprezentat, după cît se pare, familiile lor în oferirea de jertfe pe altare ridicate de ei înşişi (Geneza 12:8; 26:25; 35:2, 3; Iov 1:5). Dar nu exista o preoţie organizată sau un sistem de jertfe, cu ceremonii şi ritualuri. În plus, Isus însuşi a arătat caracterul temporar al închinării transpuse în legi scrise, cu centrul la Ierusalim, atunci cînd i–a spus unei femei samaritence: „Vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta [Gheriţim, locul unde se aflase un templu samaritean], nici în Ierusalim. . . . Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr“ (Ioan 4:21–23, BC, 1921). Isus a arătat că religia adevărată trebuie practicată nu cu lucruri materiale, ci cu spirit şi adevăr.

Captivitatea babiloniană

10. a) De ce a permis Iehova ca poporul său să fie dus captiv în Babilon? b) Care sînt cele două moduri în care a eliberat Iehova rămăşiţa fidelă în 537 î.e.n., şi care era principalul scop al întoarcerii lor în Iuda?

¹⁰ De la rebeliunea din Eden, a existat o duşmănie constantă între religia adevărată şi religia falsă. Uneori, închinătorii adevăraţi au fost, simbolic vorbind, luaţi captivi de către religia falsă, prefigurată, începînd din zilele lui Nimrod, prin Babilon. Înainte ca Iehova să permită ca poporul său să fie dus captiv în Babilon, în anii 617 î.e.n. şi 607 î.e.n., ei căzuseră deja victimă religiei false babilonice (Ieremia 2:13–23; 15:2; 20:6; Ezechiel 12:10, 11). În 537 î.e.n., o rămăşiţă fidelă s–a întors în Iuda (Isaia 10:21). Ei au ascultat de chemarea profetică: „Ieşiţi din Babilon!“ (Isaia 48:20). Aceasta nu avea să fie doar o eliberare în sens fizic. Ea avea să fie şi o eliberare spirituală dintr–un mediu îmbibat de o religie falsă, necurată, idolatră. Acestei rămăşiţe fidele i s–a ordonat deci: „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul ei! Curăţiţi–vă, cei care purtaţi vasele DOMNULUI [ustensilele lui Iehova, NW]!“ (Isaia 52:11). Scopul principal al întoarcerii lor în Iuda era să restabilească închinarea pură, religia adevărată.

11. Pe lîngă restabilirea închinării pure în Iuda, ce noi evenimente religioase au avut loc în secolul al VI–lea î.e.n.?

¹¹ Este interesant faptul că acelaşi secol al VI–lea î.e.n. a fost martor al unor noi ramificări ale religiei false în cadrul Babilonului celui Mare. El a asistat la naşterea budismului, confucianismului, zoroastrismului şi jainismului, ca să nu mai vorbim de filozofia raţionalistă greacă, filozofie care avea să influenţeze mai tîrziu în foarte mare măsură bisericile creştinătăţii. Astfel, în timp ce în Iuda era restabilită închinarea pură, principalul adversar al lui Dumnezeu furniza o gamă mai largă de alternative în cadrul religiei false.

12. Ce eliberare din captivitatea babilonică a avut loc în secolul I e.n., şi ce avertisment a dat apostolul Pavel?

¹² Pe vremea cînd a apărut Isus în Israel, majoritatea iudeilor practicau diverse forme de iudaism, el însuşi o formă de religie care adoptase multe concepte religioase babilonice. Iudaismul se ataşase Babilonului celui Mare. Cristos l–a condamnat şi i–a eliberat pe discipolii săi din captivitatea babilonică (Matei, capitolul 23; Luca 4:18). Dat fiind faptul că religia falsă şi filozofia greacă erau larg răspîndite în regiunile în care predica apostolul Pavel, el a citat din profeţia lui Isaia aplicînd acele cuvinte la creştini, care trebuiau să se menţină liberi de influenţa necurată a Babilonului celui Mare. El a scris: „Şi ce acord există între templul lui Dumnezeu şi idoli [babilonici]? Căci noi sîntem templul unui Dumnezeu viu; aşa cum a spus Dumnezeu: «Eu voi locui printre ei şi umbla printre ei şi eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.» «„De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi–vă“, zice Iehova, „şi încetaţi să atingeţi lucrul necurat“»; «„şi eu vă voi primi.“»“ — 2 Corinteni 6:16, 17, NW.

Eliberare din legăturile religiei false în timpul sfîrşitului

13. Ce se indică în mesajele pe care le–a transmis Cristos celor şapte congregaţii din Asia Mică, şi ce s–a ivit drept urmare a acestui fapt?

¹³ Mesajele pe care le–a transmis Cristos celor şapte congregaţii din Asia Mică prin intermediul Revelaţiei date apostolului Ioan indică în mod clar faptul că, pînă la sfîrşitul secolului I e.n., practicile şi atitudinile religioase babilonice se infiltraseră în congregaţia creştină (Apocalipsa, capitolele 2 şi 3). Apostazia a luat amploare îndeosebi începînd din secolul al II–lea pînă în secolul al V–lea e.n., fapt care a dus la apariţia unei imitaţii corupte a religiei creştine pure. Doctrine babilonice cum ar fi nemurirea sufletului, iadul arzător şi Trinitatea au fost incorporate între învăţăturile creştinătăţii apostate. Biserica catolică, cea ortodoxă, iar mai tîrziu cea protestantă au adoptat toate aceste dogme false şi, drept urmare, au devenit o parte a Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false a Diavolului.

14, 15. a) Ce reiese din ilustrarea lui Isus despre grîu şi neghină? b) Ce s–a întîmplat spre sfîrşitul secolului al XIX–lea, şi ce progrese au făcut adevăraţii creştini în privinţa doctrinei, pînă în 1914?

¹⁴ Religia adevărată nu a fost niciodată distrusă complet. De–a lungul secolelor au existat întotdeauna iubitori ai adevărului, dintre care unii au plătit cu viaţa fidelitatea lor faţă de Iehova şi faţă de Cuvîntul său, Biblia. Dar, aşa cum reiese din ilustrarea lui Isus despre grîu şi neghină, grîul simbolic —  sau fiii unşi ai Regatului — avea să fie separat de neghină — sau fiii celui rău — numai la „încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 13:24–30, 36–43, NW). Pe măsură ce timpul sfîrşitului — timpul cînd trebuia să aibă loc această separare — se apropia, cîţiva cercetători sinceri ai Bibliei de la sfîrşitul secolului al XIX–lea au început să se elibereze din sclavia religiei false.

¹⁵ Pînă în 1914, aceşti creştini, cunoscuţi astăzi ca Martori ai lui Iehova, au cultivat o credinţă puternică în răscumpărare. Ei ştiau că prezenţa lui Cristos trebuia să fie invizibilă. Ei au înţeles că anul 1914 va marca „sfîrşitul timpurilor păgînilor“ (Luca 21:24, King James Version). Şi au înţeles în mod clar semnificaţia sufletului şi a învierii. Ei au fost iluminaţi totodată în ce priveşte unele erori grave ale învăţăturilor bisericeşti referitoare la focul iadului şi Trinitate. Ei au aflat şi au început să folosească numele divin şi au înţeles caracterul incorect al teoriei evoluţiei şi al practicării spiritismului.

16. Cărei chemări i–au răspuns creştinii unşi în 1919?

¹⁶ Fusese făcut un bun început în înlăturarea cătuşelor religiei false. Iar în 1919, Babilonul cel Mare şi–a încetat complet dominaţia asupra poporului lui Dumnezeu. Întocmai cum o rămăşiţă a iudeilor fusese eliberată din Babilon în 537 î.e.n., la fel rămăşiţa fidelă a creştinilor unşi a dat ascultare chemării de «a ieşi din mijlocul ei [al Babilonului celui Mare]». — Isaia 52:11.

17. a) Ce s–a întîmplat începînd din 1922, şi ce necesitate s–a făcut simţită în rîndurile poporului lui Dumnezeu? b) Ce poziţie extremistă a fost adoptată, şi de ce este aceasta explicabilă?

¹⁷ Începînd din 1922, au fost editate şi puse în circulaţie în public adevăruri biblice puternice şi active care demascau religia falsă babilonică, îndeosebi bisericile creştinătăţii. S–a observat necesitatea de a imprima în mintea membrilor poporului purificat al lui Dumnezeu ideea că ruperea legăturilor cu religia falsă trebuie să fie totală. Astfel, ani de zile, a fost evitată chiar folosirea cuvîntului „religie“ atunci cînd se vorbea despre închinarea pură. Pe străzile unor mari oraşe s–a defilat cu pancarte pe care era scris: „Religia este o capcană şi o fraudă“. Cărţi cum ar fi Guvernare (1928) şi „Adevărul vă va face liberi“ (1943) au făcut o distincţie clară între „creştinism“ şi „religie“. Această poziţie extremistă este explicabilă, dat fiind faptul că trebuia realizată o rupere netă a legăturilor cu sistemele religioase ale Babilonului celui Mare, răspîndite peste tot.

Religia adevărată şi cea falsă

18. Ce înţelegere nouă referitoare la „religie“ a fost acordată în 1951, şi cum este explicată aceasta în Anuarul 1975 (engl.)?

¹⁸ Apoi, în 1951, a sosit timpul potrivit ca Iehova să acorde poporului său o înţelegere limpede ca cristalul a diferenţei între religia adevărată şi religia falsă. 1975 Yearbook of Jehovah’s Witnesses (Anuarul Martorilor lui Iehova, 1975) scrie: „În 1951, apărătorii închinării adevărate au învăţat un lucru semnificativ referitor la termenul «religie». Unii dintre ei s–ar putea să–şi amintească bine de anul 1938, cînd purtau, uneori, inscripţia care dădea de gîndit: «Religia este o capcană şi o fraudă». Din punctul lor de vedere de atunci, orice «religie» era necreştină, era de la Diavol. Dar Turnul de veghere din 15 martie 1951 a aprobat utilizarea adjectivelor «adevărată» şi «falsă» cu referire la religie. Mai mult decît atît, captivanta carte Ce a făcut religia pentru omenire? (editată în 1951 şi lansată la Congresul «Închinarea curată» de pe stadionul Wembley din Londra, Anglia) avea să spună următoarele: «Considerat în funcţie de modul în care este utilizat, [termenul] „religie“, în cea mai simplă definiţie a sa, înseamnă un sistem de închinare, o formă de închinare, indiferent că este o închinare adevărată sau falsă. Aceasta concordă cu înţelesul echivalentului ebraic ’a·boh·dáh, care înseamnă în sensul propriu al cuvîntului „serviciu“, indiferent pentru cine este făcut.» Drept urmare, expresiile «religie falsă» şi «religie adevărată» au devenit curente în rîndurile Martorilor lui Iehova.“ — Pagina 225.

19, 20. a) De ce închinătorii adevăraţi nu trebuiau să fie dezorientaţi de utilizarea cuvîntului „religie“ atunci cînd era aplicat la închinarea pură? b) Ce i–a permis această înţelegere nouă poporului lui Iehova să facă?

¹⁹ Răspunzînd la întrebarea unui cititor, Turnul de veghere din 15 august 1951 declara: „Nimeni nu ar trebui să se simtă dezorientat de utilizarea termenului «religie». Faptul că noi îl folosim nu ne situează, cu nimic mai mult, în clasa religiilor false ataşate de tradiţie, după cum faptul că ne numim creştini nu ne situează printre creştinii falşi ai creştinătăţii.“

²⁰ Această înţelegere nouă a cuvîntului „religie“, departe de a fi un compromis, i–a permis poporului lui Iehova să accentueze prăpastia care există între închinarea adevărată şi cea falsă, aşa cum va reieşi din articolul care urmează.

Pentru testarea a ceea ce am înţeles

◻ Cînd şi cum şi–a luat începutul religia falsă pe pămînt?

◻ Ce a încercat Satan să întemeieze după potop, şi cum a fost dejucat planul său?

◻ Al cui simbol a devenit Babilonul?

◻ Ce eliberări au avut loc în 537 î.e.n., în secolul I e.n. şi în 1919?

◻ Ce înţelegere nouă referitoare la cuvîntul „religie“ a fost acordată în 1951, şi de ce atunci?

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 11]

Doctrinele false crezute în întreaga lume îşi au originea în Babilon:

◻ Trinităţile, sau triadele, de dumnezei

◻ Sufletul uman supravieţuieşte după moarte

◻ Spiritismul — vorbirea cu „morţii“

◻ Utilizarea imaginilor în închinare

◻ Utilizarea farmecelor pentru a–i calma pe demoni

◻ Conducerea printr–un cler puternic