Divorţul — ce spune în realitate Biblia?
„CEEA ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă“ (Matei 19:6). Aceste binecunoscute cuvinte rostite de Isus Cristos servesc adeseori ca încheiere la ceremoniile de căsătorie.
Dar a înţeles Isus prin aceste cuvinte că toate căsătoriile trebuie să aibă un caracter permanent şi că nu trebuie să existe nici un motiv de divorţ? Citind aceste cuvinte izolat de context, ni s–ar părea că aşa stau lucrurile. De ce s–a exprimat, aşadar, Isus în felul acesta? A prezentat el aici ceva nou?
‘De la început nu a fost aşa’
Această declaraţie este extrasă din răspunsul lui Isus la întrebarea fariseilor: „Îi este permis unui bărbat să divorţeze de soţia sa pentru orice motiv?“ (Matei 19:3–6). Nesatisfăcuţi de răspunsul său, fariseii l–au întrebat în continuare: „De ce atunci Moise a prescris să se dea un certificat de izgonire şi de divorţ de ea?“ La care Isus a răspuns: „Moise din cauza împietririi inimii voastre v–a făcut concesia să divorţaţi de soţiile voastre, dar nu aşa au stat lucrurile de la început.“ Apoi a adăugat: „Vă spun că oricine divorţează de soţia sa, cu excepţia motivului de fornicaţie, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter.“ — Matei 19:7–9.
Să observăm că spunînd „de la început nu a fost aşa“, Isus se referea aici la un divorţ obţinut prin ‘eliberarea unui certificat de despărţire’. Cu alte cuvinte, atunci cînd Dumnezeu a instituit căsătoria între Adam şi Eva, nu le–a zis că le–ar fi permis să desfacă această căsătorie „pentru orice motiv“. Fiind perfecţi, Adam şi Eva aveau toate motivele să reuşească în căsătoria lor. Ei ar fi avut succes dacă ar fi continuat să trăiască în armonie cu legea lui Dumnezeu şi cu principiile sale.
Cînd omenirea s–a adîncit în păcat şi imperfecţiune, căsătoria s–a degradat şi ea (Romani 5:12). Întrucît oamenii nu mai erau perfecţi, relaţiile dintre ei au devenit încordate şi viciate de iubirea de sine, de lăcomie şi egoism. La aceasta se referea Isus cînd a vorbit de ‘împietrirea inimii’ pe baza căreia Legea lui Moise prevedea divorţul. Isus le–a amintit totuşi fariseilor că „nu aşa au stat lucrurile de la început“. Cu toate că erau imperfecţi, partenerii trebuiau să se străduiască de acum înainte să–şi rezolve orice dificultăţi sau probleme, mai degrabă decît să caute motive sau pretexte pentru a–şi desface căsătoria. Isus a menţionat totuşi o excepţie, şi anume: fornicaţia. Infidelitatea conjugală poate să constituie un motiv valabil pentru a desface o căsătorie.
Să vedem cum această expresie: „cu excepţia motivului de fornicaţie“ a dat naştere la diferite interpretări, destinate să susţină anumite concepţii referitoare la divorţ. Autorităţile în domeniul catolicismului resping, de obicei, această propoziţie pe motivul că ea nu apare în relatările paralele din Marcu şi Luca. Cyclopedia de McClintock şi Strong (engl.) face totuşi acest comentariu: „Este uşor să armonizezi aceste pasaje ştiind că o particularitate care figurează în documentul cel mai complet trebuie, în principiu, să clarifice documentul cel mai succint, dacă lucrul acesta poate fi făcut neforţat. Astfel, de vreme ce acest unic motiv de divorţ era acceptat de toţi, Marcu şi Luca puteau, în mod natural, să–l considere de la sine înţeles şi să nu îl mai menţioneze în mod expres.“
Unii susţin că întrucît Isus a folosit cuvîntul „fornicaţie“ (greceşte por·neiʹa) şi nu „adulter“ (greceşte moi·kheiʹa), el trebuie să se fi gîndit la vreun act necuviincios comis înaintea căsătoriei care ar face–o lipsită de valabilitate. Aceasta ar restrînge în mod arbitrar semnificaţia cuvîntului. Diferiţi specialişti recunosc că termenul por·neiʹa înseamnă „lipsă de pudoare, prostituţie, fornicaţie“ şi că în Matei 19:9 „el semnifică sau include adulterul“. Alţii pretind că Isus cita fornicaţia doar ca unul dintre multe alte motive de divorţ. În mod evident aceste definiţii vin să impună textului un sens pe care el nu îl are.
În raport cu toate acestea, este clar că Biblia nu spune că toate căsătoriile trebuie să aibă un caracter permanent, nici că ar fi interzis să divorţezi, indiferent de motiv. Pe de altă parte, Biblia furnizează un singur motiv acceptabil pentru divorţ, adică ‘motivul de fornicaţie’.
„Căsătoria să fie onorată“
Prin faptul că admite un motiv de desfacere a căsătoriei, Biblia încurajează oare divorţul? Această permisiune devalorizează oare căsătoria şi o lipseşte de demnitate, sau, neoferind decît un singur motiv de divorţ, pune Biblia o povară excesivă asupra celor ce se căsătoresc?
Dimpotrivă, Biblia prezintă căsătoria drept una din cele mai strînse şi mai intime legături de care se pot bucura două fiinţe umane. Iată ce declară relatarea din Geneza cu privire la prima căsătorie: „Omul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi va trebui să se alipească de soţia sa şi va trebui ca ei să devină o singură carne“ (Geneza 2:24). Partenerii trebuie deci să păstreze cu mare grijă aceste relaţii care fac din ei „o singură carne“. „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat“, sfătuieşte Biblia. — Evrei 13:4.
S–a spus adeseori, într–un fel sau altul, că fundamentul unei căsătorii durabile şi fericite este nu iubirea romantică, ci iubirea dezinteresată. Aceasta este exact ceea ce subliniază Biblia cînd zice: „Soţii trebuie să–şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Cel care îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi, căci nici un om nu şi–a urît vreodată propria sa carne, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte, aşa cum face Cristos cu congregaţia (...); la rîndul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:28–33). Şi, în mod deschis, Biblia mai dă acest sfat: „Soţul să–i acorde soţiei [sale] ceea ce i se cuvine; iar soţia, de asemenea, să facă la fel faţă de soţul [ei]. Soţia nu exercită autoritate asupra propriului ei corp, ci soţul ei; tot la fel soţul nu exercită autoritate asupra propriului său corp, ci soţia lui. Să nu vă lipsiţi unul pe altul [de lucrul acesta].“ — 1 Corinteni 7:3–5.
Dacă ambii parteneri doresc să respecte acest sfat înţelept, este foarte puţin probabil ca legăturile lor de căsătorie să se deterioreze pînă acolo încît unul din ei să se angajeze într–o aventură extraconjugală care ar distruge relaţiile ce fac din ei „o singură carne“. Chiar dacă unul din parteneri nu acceptă aceste principii biblice, partenerul credincios poate fi sigur că dispoziţiile divine produc întotdeauna cele mai bune rezultate şi multe probleme conjugale pot fi astfel soluţionate sau evitate.
Departe de a prezenta divorţul ca un mijloc de a fixa un termen unei căsătorii nefericite, Biblia îi îndeamnă mai degrabă pe creştini să depună eforturi serioase pentru a face din căsătoria lor o legătură strînsă şi fericită. „Bucură–te de soţia tinereţii tale“, spune un proverb biblic. „Să fii mereu în extaz de iubirea ei.“ — Proverbe 5:18, 19.
Este divorţul o rezolvare?
Ce este de făcut dacă unul din parteneri devine infidel? Infidelitatea conjugală provoacă, fără îndoială, o serioasă criză. Partenerul care a comis adulter îi cauzează o mare durere şi suferinţă partenerului nevinovat, pe care Scripturile îl autorizează să divorţeze şi să se recăsătorească. Dar trebuie el oare să recurgă în mod obligatoriu la divorţ? Este acesta cu adevărat singura soluţie?
Cu toate că Iehova Dumnezeu a furnizat un motiv just pentru divorţ, să nu uităm că Biblia spune, de asemenea, despre el: „El a urît divorţul“ (Maleahi 2:16). Aşadar, în loc să tragă în pripă concluzia că divorţul este singura soluţie, partenerul nevinovat ar putea lua în considerare posibilitatea de a manifesta milă şi de a acorda iertare. De ce?
Un divorţ nu va vindeca neapărat rana, nici nu va îndepărta amărăciunea. Dar mila şi iertarea au această putere, în special cînd vinovatul regretă în mod sincer acţiunea sa rea. Iubirea manifestată în astfel de împrejurări poate, într–adevăr, să contribuie la consolidarea căsătoriei. Privind chestiunea în această lumină, partenerul nevinovat va fi în măsură să determine care ar putea fi cea mai bună linie de conduită, amintindu–şi cuvintele lui Isus: „Fericiţi sînt cei îndurători, fiindcă lor li se va arăta îndurare.“ — Matei 5:7; compară Osea 3:1–5.
Trebuie, de asemenea, să se pună în balanţă dificultăţile care îi aşteaptă pe copiii crescuţi într–o familie cu un singur părinte, precum şi singurătatea care apasă asupra persoanelor divorţate. Problema este cu atît mai delicată pentru femei care, în multe părţi, sînt dezavantajate pe plan economic. Este dificil pentru o mamă singură, care s–a ocupat ani de–a rîndul de familie, să se reîntoarcă pe piaţa mîinii de lucru şi să lupte pentru un serviciu.
Unele femei căsătorite socotesc că trebuie să se pregătească deja în eventualitatea unui divorţ. Ele se înscriu atunci în anumite şcoli sau continuă să lucreze pentru a–şi menţine independenţa financiară. Acestea sînt, desigur, chestiuni personale. Dar, nu ar fi oare mai înţelept să consacre timp şi energie pentru clădirea unei căsătorii durabile şi fericite, mai degrabă decît să se pregătească pentru eventualitatea unui divorţ? Dacă se străduieşte să dezvolte roadele spiritului lui Dumnezeu şi să menţină o optică spirituală sănătoasă, femeia creştină are toate şansele să fie iubită şi lăudată de soţul ei. Ea poate, de asemenea, să aibă încredere în promisiunea lui Dumnezeu că el se va îngriji de necesităţile acelora care caută mai întîi Regatul. — Matei 6:33; Proverbe 31:28–30; Galateni 5:22, 23.
Soluţia definitivă
Atîta timp cît trăim în actualul sistem imperfect, putem să ne aşteptăm că vor exista probleme conjugale. Dar, urmînd sfaturile înţelepte ale Bibliei, acestea pot fi atenuate sau rezolvate cu succes. Mai mult decît atît, bărbaţii şi femeile care doresc să aplice principiile biblice în cadrul căsătoriei lor şi în alte aspecte ale vieţii au minunata speranţă de a intra într–un sistem nou în care „va locui dreptatea“. — 2 Petru 3:13.
În acest sistem nou omenirea va fi eliberată de toate pagubele şi de toate consecinţele funeste ale păcatului şi imperfecţiunii. Atîta timp cît aranjamentul căsătoriei va exista pe pămînt, el va trebui să fie ‘ca la început’; nici un om nu va mai despărţi vreodată ceea ce Dumnezeu a unit în acelaşi jug.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]
Ce a învăţat Isus cu privire la divorţ?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
În lumea nouă, problemele care duc la divorţ vor dispărea