Capitolul 7

Încheierea socotelilor cu privire la folosirea bunurilor încredinţate de Cristos

 1. Care este guvernul care nu cunoaşte nici o problemă economică, şi cine trebuie să dea astăzi socoteală înaintea acestui guvern?

CU EXCEPŢIA unui singur guvern, toate celelalte au probleme economice, iar majoritatea au datorii apăsătoare. Acest guvern excepţional este „regatul cerurilor“, proclamat astăzi în lumea întreagă (Matei 25:1). Pe pămînt mai există încă unii dintre viitorii membri ai acestui Regat ceresc, şi ei sînt în serviciul acestui guvern. În această perioadă, cea mai critică din toată istoria omenirii, aceşti slujitori ai ’regatului cerurilor‘ sînt chemaţi să dea socoteală acestui guvern cu privire la modul în care au folosit bunurile de preţ care le-au fost încredinţate.

 2. Ce parabolă enunţată de ’Prinţul Păcii‘ ar trebui să ne intereseze în mod deosebit?

² Pentru a ilustra acest aspect, reprezentantul cel mai de seamă al acestui ’regat al cerurilor‘ a dat, cu mult timp în urmă, o parabolă sau ilustrare. Ea ar trebui să ne intereseze astăzi, deoarece ’Prinţul Păcii‘ a inclus-o în profeţia sa de largă perspectivă, referitoare la „semnul“ ce trebuie să marcheze „prezenţa“ sa în Regat, învestit cu deplină autoritate de guvernare (Matei 24:3). Astăzi ne este imposibil să scăpăm de efectele pe care le produce realizarea acestei parabole profetice, deoarece este implicată durata vieţii noastre, ba chiar viaţa noastră. Iată, prin urmare, modul în care le-a dat ’Prinţul Păcii‘ apostolilor săi această parabolă cu cîteva zile înainte de moartea sa de jertfă pe stîlpul de tortură.

Parabola talanţilor

 3. Cum au valorificat sclavii, în lipsa stăpînului lor, talanţii pe care îi primiseră de la acesta înainte de plecarea sa?

³ „Vegheaţi deci, fiindcă nu ştiţi nici ziua, nici ora. Fiindcă este ca atunci cînd un om care, fiind pe punctul de a pleca în străinătate, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat bunurile sale. Şi unuia el i-a dat cinci talanţi,a altuia doi, încă unuia unul, fiecăruia potrivit propriei sale capacităţi, şi el a plecat în străinătate. Imediat acela care a primit cinci talanţi a plecat şi a făcut afaceri cu ei, şi a mai cîştigat cinci. În acelaşi fel, acela care a primit doi, a mai cîştigat doi. Dar cel care nu primise decît unul s-a dus şi a săpat în pămînt şi a ascuns banul de argint al stăpînului său.

 4. Ce le-a spus stăpînul acelor sclavi care au înmulţit numărul de talanţi?

⁴ După un timp îndelungat, stăpînul acelor sclavi a venit şi el şi-a încheiat socotelile cu ei. Astfel, cel care primise cinci talanţi s-a prezentat şi a adus încă cinci talanţi, spunînd: «Stăpîne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am mai cîştigat cinci talanţi.» Stăpînul său i-a zis: «Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel în puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpînului tău.» Apoi s-a prezentat cel care primise doi talanţi şi a zis: «Stăpîne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată, am mai cîştigat doi talanţi.» Stăpînul său i-a spus: «Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel în puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpînului tău.» 

 5, 6. Ce scuză a prezentat cel de-al treilea sclav pentru faptul că ascunsese talantul, şi ce i-a făcut stăpînul?

⁵ Apoi s-a prezentat cel care primise un singur talant şi a zis: «Stăpîne, ştiam că eşti un om exigent, care seceri unde nu ai semănat şi aduni unde nu ai vînturat. Astfel, cuprins de teamă, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pămînt. Iată, ai ceea ce este al tău.» Drept răspuns, stăpînul său i-a zis: «Sclav rău şi leneş, ştiai deci că secer unde nu am semănat şi că adun unde nu am vînturat? Ei bine, atunci trebuia să depui banii mei de argint la bancheri şi, la sosirea mea, aş fi recăpătat ceea ce este al meu, împreună cu o dobîndă.

⁶ De aceea, luaţi-i talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci oricui are, i se va da mai mult şi va avea din abundenţă; dar cît despre cel care nu are, i se va lua chiar şi ceea ce are. Şi aruncaţi-l pe sclavul netrebnic în întunericul de afară. Acolo va fi plînsetul său şi scrîşnetul său din dinţi.»“ — Matei 25:13–30.

 7. Ce reprezintă talanţii?

⁷ Ce reprezintă talanţii din această parabolă? Un lucru de mare valoare pe plan spiritual, nicidecum material. Talanţii simbolizează însărcinarea de a face discipoli pentru Cristos. În strînsă legătură cu această însărcinare este privilegiul măreţ de a fi ambasador al Regelui Cristos, adică de a reprezenta Regatul în faţa tuturor naţiunilor lumii. — Efeseni 6:19, 20; 2 Corinteni 5:20.

 8. (a) În ce întuneric a fost aruncată clasa sclavului „leneş“ în acest timp al „încheierii sistemului de lucruri“? (b) Din ce cauză este privată lumea oamenilor de lumina favorii şi binecuvîntării divine?

⁸ Fără nici o îndoială, noi ne aflăm la apogeul împlinirii acestei parabole profetice! Generaţia noastră cunoaşte cea mai sumbră perioadă din istoria omenirii. Într-adevăr, întunericul care domneşte în afara părţii vizibile a organizaţiei lui Iehova se potriveşte bine clasei sclavului „rău“ şi „leneş“ care, la ordinul stăpînului, este aruncat în acest întuneric. Acest ’întuneric de afară‘ descrie obscuritatea totală de care este cuprinsă lumea oamenilor îndeosebi pe plan religios. Omenirea este privată de lumina pe care o dau favoarea şi binecuvîntarea lui Dumnezeu. Ea este privată de lumina cunoştinţei despre Regatul lui Dumnezeu. Ea se află sub supravegherea ’dumnezeului acestui sistem de lucruri‘ care ’a orbit mintea celor necredincioşi, pentru ca lumina strălucitoare a glorioasei veşti bune despre Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu, să nu strălucească pînă la ei‘. — 2 Corinteni 4:4.

 9. (a) În împlinirea parabolei, pe cine reprezintă „omul“ respectiv, şi cît de departe a călătorit? (b) Ce dovadă există că el s-a reîntors?

⁹ La ora actuală există nenumărate dovezi care atestă că personajul reprezentat prin ’omul‘ care avea cel puţin opt talanţi de argint s-a întors din călătoria sa în străinătate. Acest „om“ nu este altul decît Isus Cristos. Călătoria sa în străinătate l-a făcut să ajungă în prezenţa Creatorului soarelui, al lunii şi al stelelor universului nostru. Marcînd reîntoarcerea sa, două războaie mondiale, urmate în prezent de numeroase conflicte mai mici, au însîngerat pămîntul. În conformitate cu ceea ce a fost prezis, aceste flageluri sînt însoţite de foamete, epidemii, cutremure de pămînt, de creşterea nelegiuirii şi de predicarea ’veştii bune a regatului‘ pe întregul pămînt locuit. Acestea sînt diferitele aspecte ale ceea ce Isus a numit „semnul prezenţei [sale] şi al încheierii sistemului de lucruri“. — Matei 24:3–15.

10. (a) Din ce cauză a plecat „omul“ în străinătate? (b) De ce lumea oamenilor nu a văzut literal reîntoarecerea sa?

¹⁰ Deşi parabola nu precizează acest lucru, omul care a plecat în străinătate pentru un timp îndelungat, s-a dus, de fapt, ca să obţină „regatul cerurilor“ menţionat în Matei 25:1. Primul război mondial nu l-a împiedicat pe Iehova Dumnezeu, a cărui regalitate asupra Israelului fusese înlăturată în 607 î.e.n., să-l întroneze pe Moştenitorul legitim al Regatului în 1914, an în care trebuia să înceteze ’călcarea în picioare‘ a Ierusalimului. Evident, naţiunile păgîne nu au văzut cu ochii întronarea Aceluia pe care David îl numea „Domnul meu“ (Psalm 110:1). Acest lucru le era imposibil, deoarece omul din parabolă, adică Isus Cristos, le spusese discipolilor săi înainte de a pleca în călătorie: „Încă puţină vreme, şi lumea nu mă va mai vedea.“ — Ioan 14:19.

11. (a) Care avea să fie unul dintre aspectele semnului care marchează reîntoarcerea şi prezenţa sa? (b) Cînd trebuia să aibă loc acest lucru?

¹¹ Deoarece urma să fie învestit cu putere regală cerească într-un mod invizibil ochiului uman, Cristos trebuia să-şi demonstreze prezenţa în acest Regat printr-un semn, şi anume prin acela pe care l-au cerut apostolii săi cu trei zile înainte de martiriul său. Unul dintre aspectele acestui semn convingător avea să fie faptul că omul din parabolă trebuia să se întoarcă din călătorie pentru a-şi încheia socotelile cu sclavii săi, cărora le încredinţase talanţii de mare valoare. Dat fiind acest fapt, încheierea socotelilor cu cei care aveau privilegiul de a-i utiliza trebuia să aibă loc după 1914.

12. (a) Cui i-a revenit obligaţia de a lua iniţiativa în lucrarea de depunere a mărturiei despre Regat? (b) De ce anume depinde salvarea lor finală?

¹² Aceasta însemna, de fapt, încheierea socotelilor cu moştenitorii „regatului cerurilor“, altfel spus cu rămăşiţa grupului de creştini născuţi de spiritul lui Dumnezeu începînd de la sărbătoarea Zilei a Cincizecea, anul 33 e.n. (Fapte, capitolul 2). În timpul „încheierii sistemului de lucruri“, care a început în 1914, trebuia să existe pe pămînt o rămăşiţă din aceşti creştini. Lor le revenea sarcina de a lua iniţiativa în realizarea profeţiei pe care a făcut-o Isus pentru perioada sfîrşitului: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14; Marcu 13:10). Pentru a primi viaţă şi pentru a intra în Regatul cerurilor, ei au datoria de a rămîne fideli pînă la sfîrşit (Matei 24:13). În vederea salvării lor finale, Dumnezeul Atotputernic i-a întărit ca să poată persevera pînă în prezent, în ciuda persecuţiei mondiale. Aceasta constituie dovada evidentă a faptului că ei au favoarea sa.

Pretenţii false cu privire la talanţi

13. (a) Cine pretinde că a primit talanţii? (b) La ce concluzie duc faptele ei?

¹³ Creştinătatea îşi revendică onoarea de a fi primit talanţii de la omul bogat din parabola lui Isus. La ce concluzie duc însă acţiunile pe care le-a întreprins ea începînd din 1914? La concluzia că nu a fost la înălţimea pretenţiilor sale. Fiind infidelă faţă de omul din parabolă, ea s-a aliat regatelor lumii de astăzi, iar conducătorii guvernelor sînt amanţii ei. Ea sprijină încă Organizaţia Naţiunilor Unite, care a urmat defunctei Ligi a Naţiunilor.

14. Unde se găseşte astăzi creştinătatea?

¹⁴ Ea nu se aseamănă nici măcar cu sclavul care a primit un singur talant şi care s-a dovedit a fi leneş, nefructificînd bunurile stăpînului său. Astfel, în această perioadă, începînd de la punctul culminant al primului război mondial, în 1918, a fost scos în mod definitiv la lumină faptul că creştinătatea a fost întotdeauna în întuneric, în afara casei bine iluminate a Stăpînului. Aici, afară, în lumea cufundată în noaptea densă, au început deja pentru ea, figurativ vorbind, plînsetul şi scrîşnetul său din dinţi. Dar durerea sa va fi şi mai mare atunci cînd amanţii săi politici se vor întoarce împotriva ei şi o vor lăsa goală, deoarece ea constituie elementul cel mai respingător al Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiei false.

Clasa „sclavului rău“ este aruncată afară

15. Cine sînt cei reprezentaţi prin sclavul leneş, şi unde se găsesc ei la ora actuală?

¹⁵ Aceia care au făcut într-adevăr parte din rămăşiţa unsă de spirit şi cărora li s-au încredinţat bunurile Regatului, dar care au încetat să fructifice interesele Stăpînului astăzi reîntors, au fost destituiţi din serviciul regal al Stăpînului (Matei 24:48–51). Nimeni nu o mai vede pe această clasă a ’sclavului rău şi leneş‘ predicînd „vestea bună a regatului“. Dimpotrivă, ea se preocupă mai mult de salvarea ei personală decît de interesele Regatului lui Dumnezeu. Ea se găseşte la ora actuală în „întunericul de afară“, împreună cu lumea oamenilor. Talantul simbolic i-a fost luat şi a fost încredinţat clasei care a dovedit că este dispusă să utilizeze acest talant în perioada de timp care mai rămîne din „încheierea sistemului de lucruri“. 

16. (a) Cărei folosiri a talanţilor simbolici îi este foarte potrivită epoca actuală? (b) Ce obligaţie îi revine acum ’marii mulţimi‘ a ’altor oi‘?

¹⁶ Niciodată înainte timpul nu a fost atît de potrivit proclamării „veştii bune a regatului“ prin întrebuinţarea „talantului“, adică al privilegiului sau ocaziei unice de a sluji ca „ambasadori în locul lui Cristos“, Regele în exerciţiu, şi de a face discipoli pentru el (2 Corinteni 5:20). Şi, în timp ce sfîrşitul se apropie cu paşi repezi, ’marii mulţimi‘ a ’altor oi‘ îi revine sarcina să ofere ajutor rămăşiţei acestor ambasadori născuţi de spirit, care, zeloşi, folosesc din plin „talantul“ preţios care le-a fost încredinţat.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 59]

Cei care se identifică cu sclavul rău sînt destituiţi din serviciul Stăpînului, fiind azvîrliţi în întuneric