Viaţa lui Isus şi serviciul său divin
Cine sînt cei cu adevărat fericiţi?
TOATĂ lumea doreşte să fie fericită. Conştient de faptul acesta, Isus îşi începe Predica de pe munte explicînd cine sînt cei cu adevărat fericiţi. Ne putem imagina cu uşurinţă că această introducere captivează imediat atenţia vastului său auditoriu. Pentru mulţi însă primele sale cuvinte păreau, probabil, contradictorii.
Adresîndu–se discipolilor săi, Isus începe astfel: „Fericiţi sînteţi voi, cei săraci, fiindcă regatul lui Dumnezeu este al vostru. Fericiţi sînteţi voi, care acum sînteţi înfometaţi, căci veţi fi săturaţi. Fericiţi sînteţi voi, care plîngeţi acum, căci veţi rîde. Fericiţi sînteţi voi cînd oamenii vă urăsc (...). Bucuraţi–vă în ziua aceea şi săltaţi de bucurie, căci iată, răsplata voastră este mare în cer.“
Acesta este începutul predicii lui Isus conform relatării lui Luca. Dar potrivit cu ceea ce raportează Matei, Isus îi numeşte fericiţi şi pe cei care au un temperament blînd, pe cei îndurători, pe cei care au inima curată şi pe cei paşnici. Dacă aceştia sînt fericiţi, precizează Isus, este pentru că vor moşteni pămîntul, pentru că li se va arăta îndurare, pentru că îl vor vedea pe Dumnezeu şi pentru că vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.
Însă Isus nu vrea să spună că a fi fericit înseamnă doar a fi jovial sau vesel, ca atunci cînd cineva se distrează. Adevărata fericire este mai profundă: ea conţine ideea de mulţumire, sentimentul de satisfacţie în viaţă.
Astfel, Isus arată că cei care sînt cu adevărat fericiţi sînt oameni care îşi recunosc necesităţile spirituale, care sînt întristaţi de starea lor de păcat şi ajung să–l cunoască şi să–l slujească pe Dumnezeu. Atunci, chiar dacă sînt urîţi sau persecutaţi pentru că fac voinţa lui Dumnezeu, ei sînt fericiţi, deoarece ştiu că îi sînt plăcuţi lui Dumnezeu şi că el le va acorda ca răsplată viaţa veşnică.
Însă mulţi dintre cei care îl ascultau pe Isus, credeau, la fel ca şi unele persoane de azi, că prosperitatea şi plăcerile sînt acelea care îl fac pe om fericit. Ştiind că lucrurile stau cu totul altfel, Isus prezintă un contrast care îi surprinde, cu certitudine, pe mulţi dintre cei care îl ascultă:
„Vai de voi, bogaţilor, căci voi vă aveţi consolarea din plin. Vai de voi care acum sînteţi sătui, căci veţi flămînzi. Vai de voi care rîdeţi acum, căci veţi boci şi veţi plînge. Vai cînd toţi oamenii vă vorbesc de bine, fiindcă la fel făceau şi strămoşii lor cu profeţii falşi.“
Ce vrea să spună Isus prin aceste cuvinte? De ce aceia care sînt bogaţi, care caută, veselindu–se, plăcerile şi care sînt aclamaţi de oameni culeg necazuri? Deoarece atunci cînd o persoană are şi îndrăgeşte aceste lucruri, serviciul lui Dumnezeu — care este singurul care aduce adevărata fericire — este eliminat din viaţa sa. Dar Isus nu vrea să spună că cineva este fericit pur şi simplu pentru că este sărac, flămînd sau în doliu. Însă deseori asemenea persoane dezavantajate aderă la învăţăturile lui Isus, iar Dumnezeu le binecuvîntează, făcîndu–le cu adevărat fericite.
Apoi, adresîndu–se discipolilor săi, Isus le spune: „Voi sînteţi sarea pămîntului.“ Bineînţeles, el nu vrea să spună că ei sînt sare în sens literal. Sarea este un conservant. Un morman de sare se găseşte lîngă altar, în templul lui Iehova, iar preoţii care oficiază o folosesc la sărarea ofrandelor.
Discipolii lui Isus sînt „sarea pămîntului“ în sensul că ei au influenţă de conservare asupra oamenilor. Mesajul pe care ei îl poartă îi va păstra în mod sigur în viaţă pe toţi aceia care vor reacţiona la el în mod pozitiv. El va introduce în viaţa lor trăsături ca statornicia şi fidelitatea şi îi va păzi de o eventuală degradare spirituală şi morală.
„Voi sînteţi lumina lumii“, le spune Isus discipolilor săi. O lampă nu se pune sub un coş ci pe un suport de lampă. Iată de ce Isus adaugă: „Tot astfel să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor.“ Discipolii săi ascultă de acest sfat, depunînd mărturie în public şi fiind exemple strălucitoare de conduită care concură cu principiile Bibliei. Luca 6:20–26; Matei 5:3–16.
◆ Cine sînt cei care sînt cu adevărat fericiţi şi de ce?
◆ Cine culege necazuri şi de ce?
◆ În ce sens sînt discipolii lui Isus „sarea pămîntului“ şi „lumina lumii“?