„Ferice de voi cînd sînteţi persecutaţi“

„Ferice de voi cînd sînteţi insultaţi, cînd sînteţi persecutaţi şi cînd se spun despre voi în chip mincinos tot felul de lucruri rele din pricina mea. Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece răsplata voastră este mare în ceruri.“ — Matei 5:11, 12.

1–4. Ce întîmplări din viaţă ne determină să ne întrebăm cum este realmente posibil să ne bucurăm în persecuţie?

PUTEM fi oare fericiţi cînd oamenii spun minciuni despre noi şi încearcă prin toate mijloacele să ne facă rău? Gîndeşte-te la situaţia unei femei tinere din Finlanda care a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova cu cîţiva ani în urmă. Ea începuse în scurt timp să se bucure de lucrurile bune pe care le învăţa despre scopul lui Iehova pentru omenire şi a ajuns să simtă o profundă apreciere faţă de bunătatea şi iubirea sa.

² Dar iată că soţul ei a început să se împotrivească faptului ca ea să studieze Biblia şi, văzînd că ea refuza să renunţe la studiu, el a devenit violent. În cele din urmă şoţul a cerut tribunalului să o oblige pe soţia lui să părăsească domiciliul conjugal. Peste puţină vreme tînăra femeie s-a văzut dată afară din casă şi obligată să-şi părăsească cei trei copii mici, dintre care unul abia împlinise un an, deoarece tribunalul i-a acordat tatălui dreptul de tutelă asupra copiilor. De ce? Şi-a neglijat ea îndatoririle de mamă? Nu, căci studiul Bibliei pe care îl făcea ea o învăţa, de fapt, să fie o mamă şi o şoţie şi mai bună.

³ Cîteva săptămîni mai tîrziu, în timp ce se afla la locul ei de muncă, soţul ei a luat-o cu forţa şi a dus-o la un centru medical pentru ca medicii să o declare nebună şi să fie internată într-o casă de alienaţi mintal. La început medicul care a examinat-o a refuzat să dea un asemenea ordin, dar ulterior, presat de soţul ei, a emis un ordin de internare a femeii într-o casă de alienaţi. Dar la data aceea tînăra femeie care era acum botezată şi făcea parte dintre Martorii lui Iehova, plecase deja într-alt oraş unde a consultat un alt doctor. După ce a examinat-o, medicul i-a dat cu uşurinţă un certificat care dovedea că era sănătoasă mintal.

⁴ Dar acest certificat nu a anulat dispoziţia primului medic. De aceea sora a stat ascunsă cîteva săptămîni, pînă cînd a expirat valabilitatea ordinului de internare. După aceea medicul respectiv a refuzat să elibereze un nou ordin, aşa că sora s-a putut întoarce în oraşul natal. Între timp soţul a obţinut divorţul pe baza sentinţei emisă de tribunal, care a dat copiii în grija tatălui.

5, 6. a) Constituie oare un motiv de bucurie asemenea încercări ca aceea pe care am prezentat-o? De ce? (Marcu 10:29, 30) b) După cum s-a arătat în versetele citate, ce motive de bucurie a avut Iov după ce a trecut prin persecuţii?

⁵ Consideri că asemenea dificultăţi sînt motiv de bucurie? Bineînţeles că nici o soţie sau mamă nu ar fi fericită dacă ar fi silită să plece din căminul ei şi dacă i s-ar lua copiii. Şi nu s-ar bucura nici dacă ar vedea că cei dragi ai ei ar încerca s-o interneze într-un azil de alienaţi mintal din cauză că ea vrea să studieze Biblia şi să aplice minunatele ei principii. Dar să observăm bine din ce motive ne-a spus Isus să ne bucurăm în asemenea împrejurări: „Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece răsplata voastră este mare în ceruri.“ — Matei 5:12.

⁶ Da, dacă motivul din care sîntem persecutaţi este într-adevăr acela pe care l-a arătat Isus în versetul precedent, adică ‘din pricina sa,’ atunci ne putem bucura de prilejul pe care-l avem de a ne demonstra integritatea faţă de Iehova şi de a participa la justificarea numelui său, aşa cum a făcut Isus. Astfel dovedim că Diavolul este un mincinos cînd afirmă că e capabil să îndepărteze pe toţi oamenii de la Dumnezeu. Lui Iehova Dumnezeu îi place cînd cineva ia atitudine de partea sa şi, după cum este ilustrat prin cazul lui Iov, respectivul nu va rămînea nerăsplătit. — Iov 1:9, 10; 42:10–16; I Petru 2:19, 20.

TREBUIE SĂ NE AŞTEPTĂM LA PERSECUŢII

 7. a) De ce trebuie să se aştepte creştinii le persecuţii? b) Este valabil lucrul acesta pentru toţi creştinii sau numai pentru unii dintre ei?

⁷ Dar de ce să fie cineva persecutat pentru că vrea să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, şi să fie creştin? Isus a răspuns la această întrebare astfel: „Dacă lumea vă urăşte, voi ştiţi că ea m-a urît pe mine înainte de a vă urî pe voi. Dacă aţi face parte din lume, lumea ar iubi ceea ce este al ei. Dar pentru că nu faceţi parte din lume şi pentru că v-am ales din lume, din cauza aceasta vă urăşte lumea. Ţineţi minte cuvîntul pe care vi l-am spus: sclavul nu este mai mare decît stăpînul său. Dacă pe mine m-au persecutat şi pe voi vă vor persecuta; dacă au respectat cuvîntul meu, îl vor respecta şi pe al vostru. Dar vă vor face toate aceste lucruri din cauza numelui meu, deoarece ei nu-l cunosc pe acela care m-a trimis“ (Ioan 15:18–21). Aşa cum a subliniat apostolul Pavel în cea de-a doua scrisoare inspirată către Timotei, persecuţia este un lucru la care creştinii trebuie să se aştepte. El a scris: „Toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfîntă în comuniune cu Cristos Isus vor fi şi persecutaţi.“ — II Timotei 3:12.

 8. Cine este adevăratul instigator la persecutarea creştinilor? Care este scopul lui?

⁸ Să nu uităm că cel care stă la originea persecuţiei nu este altul decît marele adversar Satan Diavolul. Poziţia ta fermă ca creştin şi iubirea ta pentru Iehova dovedesc permanent că Diavolul este un mincinos, căci el pretinde că nimeni nu-l iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu şi că dacă îl serveşte cineva, este numai pentru profitul egoist pe care îl obţine. Satan s-a lăudat că dacă ar avea mînă liberă l-ar putea îndepărta pe Iov de la Dumnezeu şi implicit pe toţi ceilalţi oameni ((Iov 1:8–11; 2:3–5). Şi cu toate că nu a reuşit să ştirbească integritatea lui Iov, Diavolul n-a renunţat niciodată la scopul său. — II Corinteni 4:4.

PERSECUTAREA PRIMILOR CREŞTINI

 9. Daţi exemple din Scripturi care arată ce fel de persecuţii au trebuit să îndure primii creştini.

⁹ Aşa cum avertizase Isus, primii creştini au fost într-adevăr persecutaţi, uneori cu multă cruzime. Mulţi au fost izgoniţi din casele lor şi obligaţi să fugă în alte ţinuturi, cum s-a întîmplat în adunarea din Ierusalim (Faptele 8:1). Alţii, asemenea apostolului Ioan, au fost exilaţi (Apocalipsul 1:9). Apostolul Pavel şi cei care lucrau cu el în serviciul public au fost împroşcaţi cu pietre şi biciuiţi (Faptele 14:19; 16:22). Mulţi dintre primii creştini au fost aruncaţi la închisoare, averile le-au fost jefuite iar unii au fost chiar omorîţi (Coloseni 4:3; Filimon 9, 10; Evrei 10:34; 13:3; Faptele 12:1, 2). Totuşi ei s-au putut bucura, deoarece au înţeles bine de ce erau persecutaţi.

10. Ce anume arată că discipolii lui Cristos din primul secol nu au fost intimidaţi de persecuţii?

¹⁰ Dar au putut oare aceste persecuţii să stăvilească sau să încetinească lucrarea care consta în a vorbi despre Dumnezeu şi a depune mărturie pentru Cristos? Nu, căci primii creştini nu s-au lăsat întimidaţi. Relatarea din Faptele 5:40–42 ne spune că judecătorii care făceau parte din Sanhedrin „i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit şi le-au poruncit să înceteze să mai vorbească în numele lui Isus, iar apoi le-au dat drumul.“ Ce au făcut atunci aceşti creştini? „Atunci ei au plecat din faţa Sanhedrinului, bucurîndu-se pentru că fuseseră socotiţi vrednici de a fi dezonoraţi pentru numele lui. Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, ei continuau fără întrerupere să înveţe şi să anunţe vestea bună despre Cristos Isus.“

11. Cum au reacţionat Petru şi Ioan la ameninţările adresate lor?

¹¹ Ceva mai înainte, Petru şi Ioan fuseseră duşi şi ei în faţa Sanhedrinului, deoarece vindecaseră un olog şi învăţaseră pe alţii servindu-se de numele lui Isus. Relatarea ne spune: „Cu aceasta, ei [conducătorii şi bătrînii] i-au chemat şi le-au poruncit cu autoritate ca nicăieri să nu mai declare sau să înveţe servindu-se de numele lui Isus. Dar drept răspuns Petru şi Ioan le-au spus: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept în ochii lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu. Dar în ce ne priveşte, nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut şi auzit. Astfel, după ce i-au mai ameninţat, le-au dat drumul, deoarece nu găseau nici un motiv pentru care să-i pedepsească, precum şi din pricina poporului.“ — Faptele 4:18–21.

12. Ce ajutor i-au cerut lui Iehova apostolii în timp ce erau persecutaţi?

¹² Ei nu s-au speriat de ameninţări. Relatarea arată că apostolii şi discipolii s-au rugat lui Iehova nu pentru a îndepărta persecuţia, ci pentru a le da putere prin spiritul său să vorbească despre cuvîntul său cu îndrăzneală. Şi aşa au şi făcut. — Faptele 4:29, 31.

13. Ce avantaje au rezultat din întemniţarea lui Pavel la Roma, în conformitate cu ceea ce a scris el filipenilor?

¹³ Întemmiţarea lui Pavel la Roma a avut rezultate binefăcătoare, aşa după cum a explicat el în scrisoarea către Filipeni: „Acum doresc să ştiţi, fraţilor, că preocupările mele s-au dovedit a fi mai mult pentru promovarea veştii bune decît pentru altceva, astfel încît s-a făcut cunoscut public printre toţi membrii gărzii pretoriene şi printre toţi ceilalţi că lanţurile mele erau în legătură cu Cristos; şi majoritatea fraţilor în Domnul, simţind întărire datorită lanţurilor mele, manifestă şi mai mult curaj de a vorbi cuvîntul lui Dumnezeu fără frică“ (Filipeni 1:12–14). Da, persecutarea lui Pavel a dus la intensificarea depunerii mărturiei nu numai datorită publicităţii şi ocaziilor pe care le-a avut el de a depune mărturie magistraţilor, ci şi datorită faptului că alţi creştini au fost astfel încurajaţi să-şi intensifice activitatea.

PERSECUŢIA ÎN „ZILELE DIN URMĂ“

14. Cu ce cuvinte a explicat Isus motivul pentru care vom fi noi persecutaţi astăzi?

¹⁴ Aşa cum profeţii lui Dumnezeu din timpurile antice şi aşa cum Isus Cristos, apostolii şi discipolii săi au suferit persecuţie, tot aşa şi creştinii din aceste „zile din urmă“ ale acestui sistem de lucruri se pot aştepta să fie persecutaţi. Prezentînd acest fapt drept un element al „semnului“ compus al sfîrşitului sistemului de lucruri, Isus a declarat: „Atunci oamenii vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî şi veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor datorită numelui meu.“ — Matei 24:9.

15, 16. a) Ce altă profeţie referitoare la timpul nostru arată că trebuie să ne aşteptăm la persecuţii datorită mărturiei noastre? b) Ce întrebări se mai ridică încă?

¹⁵ Mai tîrziu Isus a arătat apostolului Ioan la ce se puteau aştepta continuatorii săi de pe pămînt după naşterea regatului ceresc. Folosind un limbaj figurativ, el a spus: „Acum, cînd balaurul [identificat în versetul 9 cu „şarpele originar, cel numit Diavolul ei Satan“] a văzut că a fost azvîrlit pe pămînt, a persecutat femeia [organizaţia universală a lui Dumnezeu] care a dat naştere copilului de sex bărbătesc [regatul al cărui rege este Cristos] . . . Şi balaurul s-a mîniat pe femeie şi a plecat să poarte război cu cei rămaşi din sămînţa ei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi posedă lucrarea de depunere de mărturie pentru Isus.“ — Apocalipsul 12:13, 15–17.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Dumnezeu nu-i va lăsa nerăsplătiţi pe aceia care, ca şi Iov, dovedesc că Satan este un mincinos.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Petru, Ioan şi alţi dintre primii creştini au refuzat să se lase intimidaţi de cei care se opuneau lucrării pe care le-o încredinţase Dumnezeu.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

„Balaurul s-a mîniat şi s-a dus să poarte război cu cei care posedă lucrarea de depunere a mărturiei pentru Isus.“ — Apocalipsul 12:15–17.