Să ne încurajăm unii pe alţii pe măsură ce ziua se apropie

«Să ne încurajăm unii pe alţii, cu atît mai mult cu cît vedeţi că ziua se apropie». — EVREI 10:25.

 1, 2. Ce zi se apropie, şi care ar trebui să fie atitudinea poporului lui Iehova?

ACEIA care contribuie astăzi la transmiterea anunţului: «Veniţi şi luaţi din apa vieţii», nu se izolează. Pe măsură ce se apropie marea zi a victoriei lui Iehova, ei aplică sfatul biblic: „Să ne preocupăm unii de alţii pentru a ne îndemna la iubire şi la lucrări excelente, nepărăsind întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajîndu–ne unii pe alţii cu atît mai mult cu cît vedeţi că ziua se apropie“. — Evrei 10:24, 25.

² Scripturile profeţesc despre această „zi“, numind–o „ziua lui Iehova“ (2 Petru 3:10). Întrucît Iehova este Cel Preaînalt, Atotputernicul Dumnezeu, ziua sa nu poate fi eclipsată de nici o altă zi (Fapte 2:20). Ziua aceasta înseamnă justificarea suveranităţii sale ca Dumnezeu care domneşte peste întreg universul. Această zi de o inegalabilă importanţă se apropie.

 3. În ce sens se apropia ziua lui Iehova pentru creştinii din secolul întîi, şi ce se poate spune despre noi, cei de astăzi?

³ Apostolul Pavel le–a spus creştinilor din secolul întîi e.n. că ziua lui Iehova se apropia. Ei aşteptau cu nerăbdare venirea acelei zile, însă pe atunci, ziua respectivă se afla la o depărtare de peste 1900 de ani (2 Tesaloniceni 2:1–3). În pofida acestui fapt, ei trebuiau să fie încurajaţi întrucît această zi avea cu siguranţă să vină. Iar dacă creştinii rămîneau statornici în această credinţă puteau să intre în acea zi binecuvîntată. (2 Timotei 4:8). În timpul acela ei vedeau că ziua se apropie. Dar în ceea ce ne priveşte pe noi, cei care trăim astăzi, ziua lui Iehova s–a apropiat într–adevăr. Toate extraordinarele împliniri ale profeţiilor biblice confirmă acest fapt care aduce bucurie. În scurtă vreme, numele Dumnezeului nostru, Iehova, va fi sfinţit pentru eternitate. — Luca 11:2.

Încurajaţi de numele divin

 4. Potrivit textului din Apocalips 19:6, cine urmează să devină Rege şi cum este identificat numele său?

⁴ Numele divin ar trebui să fie o problemă de interes pentru întreaga familie umană. Today’s English Version afirmă: „Lăudaţi–l pe Dumnezeu! Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru Atotputernic, este Rege!“ (Apocalips 19:6). Potrivit acestei traduceri biblice din secolul al XX–lea, el este Domnul, Dumnezeul Atotputernic. Această versiune, asemenea multor altor versiuni moderne, nu menţionează numele Fiinţei divine care începe să guverneze în calitate de Rege. Cu toate acestea, numele divin este inclus în exclamaţia „Aleluia!“ („Lăudaţi–l pe Iah“ sau „Lăudaţi–l pe Iehova“.) care se găseşte în Revised Standard Version, în New International Version, şi în traducerea Moffatt a textului din Apocalips 19:6. În mod frecvent, pe parcursul erei noastre, numele divin a fost complet ignorat în traducerile Bibliei. Dar, după cum vom vedea, acest nume a constituit o mare încurajare pentru poporul lui Dumnezeu atît în antichitate cît şi în timpurile moderne.

 5, 6. (a) De ce trebuia să cunoască Moise numele Dumnezeului pe care îl reprezenta? (b) Ce efect trebuie să fi avut asupra israeliţilor momentul în care Moise a specificat numele divin?

⁵ Să ne amintim că atunci cînd Moise a fost trimis de către Dumnezeul Cel Preaînalt la poporul Israel, care se afla în sclavia Egiptului, în mintea oamenilor la care a fost trimis Moise s–a născut întrebarea: Cine l–a trimis pe el? Moise a prevăzut că poporul evreu care se afla în suferinţă va dori să cunoască numele Dumnezeului pe care îl reprezenta el. În această privinţă, în Exod 3:15 citim: „Dumnezeu i–a spus încă o dată lui Moise: «Iată ce va trebui să le spui fiilor lui Israel: „Iehova, Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m–a trimis la voi.“» Acesta este numele meu pe timp indefinit şi aceasta este rememorarea mea din generaţie în generaţie.“

⁶ Israeliţii trebuie să se fi simţit foarte încurajaţi cînd li s–au specificat aceste lucruri. Eliberarea le era asigurată de către singurul Dumnezeu adevărat, Iehova. Şi cît de încurajatoare trebuie să fi fost pentru ei perspectiva de a se familiariza cu Dumnezeu cînd el avea să demonstreze semnificaţia numelui său, fără să se izoleze în mod arogant! — Exod 3:13; 4:29–31.

 7. (a) De unde ştim că discipolii lui Isus erau familiarizaţi cu numele divin? (b) Cum a fost pus în umbră numele lui Dumnezeu?

⁷ Discipolii Domnului Isus Cristos au fost încurajaţi, de asemenea, foarte mult de numele divin, Iehova, şi de ceea ce semnifica el (Ioan 17:6, 26). În timpul serviciului sacru efectuat de Isus pe pămînt, scopul acestuia nu a fost, desigur, de a minimaliza numele divin şi de a pune pe primul plan propriul său nume. Numai după apariţia profeţitei apostazii în cadrul adevăratei credinţe creştine, numele divin a fost pus în umbră, ba chiar eliminat din conversaţiile creştine (Fapte 20:29, 30). Din momentul în care pretinşii creştini au început să acorde o mai mare importanţă numelui Fiului lui Dumnezeu, punînd astfel în umbră numele Tatălui, ei aveau să constate că închinarea adusă de ei Tatălui devenea din ce în ce mai impersonală, mai lipsită de intimitate familială şi, astfel, nu prea încurajatoare.

 8. Ce efect de durată a avut asupra poporului lui Dumnezeu adoptarea numelui de Martori ai lui Iehova?

⁸ Astfel, faptul că Studenţii Internaţionali ai Bibliei împreună cu Societatea Watch Tower au adoptat în anul 1931 numele de Martori ai lui Iehova, a constituit un motiv de nespusă bucurie. Lucrul acesta a produs nu numai bucurie, ci a fost şi foarte încurajator. Din această cauză, Studenţii Bibliei, care primiseră un nume nou, au putut să se încurajeze unii pe alţii. — Vezi Isaia 43:12.

 9. Ce părere au creştinii adevăraţi despre Acela căruia ei îi sînt Martori?

⁹ În consecinţă, creştinii adevăraţi din zilele noastre consideră potrivit să îl identifice pe Acela căruia îi sînt Martori profeţiţi, exact aşa cum a făcut şi Conducătorul lor Isus Cristos cînd s–a aflat pe pămînt (Apocalips 1:1, 2). Da, ei îl identifică numai pe El sub numele de Iehova. — Psalm 83:18.

Plini de bucurie şi spirit sfînt

10–12. (a) Ce efect urma să aibă forţa activă asupra continuatorilor lui Isus? (b) Cum doresc să se trateze unii pe alţi Martorii lui Iehova, animaţi de bucurie?

¹⁰ Isus Cristos le–a spus apostolilor săi, la despărţire, următoarele: „Duceţi–vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu–i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu–i să respecte toate lucrurile pe care vi le–am poruncit. Şi, iată, eu sînt cu voi în toate zilele pînă la încheierea sistemului de lucruri.“ — Matei 28:19, 20.

¹¹ Să observăm că creştinii nou instruiţi trebuiau să fie botezaţi în numele spiritului sfînt. Acest spirit sfînt nu este o persoană, ci forţa activă a lui Iehova Dumnezeu, forţă pe care El o foloseşte prin intermediul lui Isus Cristos. Cu ocazia Penticostei, Iehova Dumnezeu a turnat această forţă activă, prin intermediul lui Isus, peste continuatorii dedicaţi ai acestuia (Fapte 2:33). Ei au fost umpluţi cu acest spirit sfînt, iar una dintre produsele sau roadele spiritului sfînt este bucuria (Galateni 5:22, 23; Efeseni 5:18–20). Bucuria este o caracteristică stimulatoare. Discipolii trebuie să fie plini de bucuria spiritului sfînt. Rugăciunea rostită de apostolul Pavel este foarte adecvată în acest sens: „Dumnezeul care dă speranţă să vă umple de toată bucuria şi pacea, prin credinţa voastră, ca să abundaţi în speranţă cu puterea spiritului sfînt.“ — Romani 15:13.

¹² Plini de acest spirit care produce bucurie, Martorii lui Iehova din zilele noastre, inclusiv „marea mulţime“, vor dori, da, se vor simţi mişcaţi să se încurajeze unii pe alţii în mijlocul acestui sistem de lucruri ostil. În consecinţă, apostolul Pavel vorbea despre „un schimb de încurajări“. — Apocalips 7:9, 10; Romani 1:12; 14:17.

Avem toate motivele să fim încurajaţi

13. Ce motive avem pentru a fi încurajaţi şi pentru a ne încuraja unii pe alţii?

¹³ Aflîndu–se în mijlocul acestui sistem de lucruri, al cărui conducător şi Dumnezeu este adversarul a tot ce este drept, creştinii vor vrea să se încurajeze unii pe alţii în cadrul congregaţiei creştine mondiale care este impregnată de spiritul sfînt al lui Iehova Dumnezeu (Evrei 10:24, 25; Fapte 20:28). Avem toate motivele să fim încurajaţi. Da, cît de recunoscători sîntem că avem o cunoştinţă exactă despre Iehova, despre Fiul său şi despre forţa activă pe care o folosesc ei, şi anume, spiritul sfînt! Cît de recunoscători sîntem pentru speranţa pe care o dau ei! În felul acesta, închinarea noastră este plină de bucurie. Apostolul Pavel le–a spus creştinilor cărora le adresase scrisoarea că trebuie să se încurajeze unii pe alţii şi să se întărească unii pe alţii în credinţa lor deosebit de sfîntă. Ei aveau să facă aceasta «cu atît mai mult cu cît, în mod figurativ, vedeau ziua apropiindu–se». În plus, situaţia care se va crea, în momentul în care puterile politice ale acestui pămînt vor suprima atît pretinsa creştinătate cît şi toate celelalte religii false, va pretinde să ne încurajăm şi mai mult unii pe alţii.

14. Cine sînt aceia care trebuie să se încurajeze reciproc, şi cum?

¹⁴ În timp ce bătrînii sînt în frunte în ce priveşte încurajarea turmei din congregaţiile în care activează ei, toţi creştinii trebuie să se încurajeze reciproc, aşa cum sîntem sfătuiţi în Evrei 10:25. Aceasta este, de fapt, o cerinţă creştină. Dacă eşti membru al unei congregaţii, oferi tu această încurajare? Poate că te întrebi: «Bine, dar cum să fac asta? Ce aş putea face?» În primul rînd, prin simpla ta prezenţă la întruniri şi prin sprijinul pe care îl dai aranjamentului creştin, nu sînt oare încurajaţi toţi ceilalţi fraţi şi surori, aşa cum tu însuţi eşti, probabil, încurajat cînd îi vezi pe ceilalţi că frecventează cu fidelitate întrunirile congregaţiei? Ei pot fi încurajaţi şi prin exemplul tău de perseverenţă în fidelitate. Continuîndu–ţi alergarea creştină în pofida problemelor şi dificultăţilor vieţii, fără să cedezi vreodată, poţi să dai un exemplu încurajator.

Să rezistăm descurajărilor din partea Diavolului

15. De ce are Diavolul o „mare mînie“, şi împotriva cui?

¹⁵ Noi nu sîntem singurii care ştiu că ziua lui Iehova este aproape. Şi Satan Diavolul o ştie. Textul din Apocalips 12:12 ne spune că acum este vai pentru pămînt „pentru că Diavolul a coborît la voi, cu o mare mînie, ştiind că are o scurtă perioadă de timp“. Aşa cum arată Apocalips 12:17, marea sa mînie este îndreptată împotriva acelora „care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei despre Isus“. Fără îndoială, Diavolul vrea să ne descurajeze. Şi el ştie exact cum să facă aceasta. El ne cunoaşte slăbiciunile şi problemele şi le speculează.

16. De ce foloseşte Satan descurajarea ca armă?

¹⁶ Din ce motiv foloseşte Diavolul descurajarea drept armă? Deoarece aceasta se dovedeşte adeseori eficientă. Chiar şi o persoană care a suportat împotriviri şi persecuţii poate cădea pradă descurajării. Satan vrea să–l sfideze pe Iehova Dumnezeu încercînd să demonstreze că el poate să–i îndepărteze pe oameni de la slujirea lui Dumnezeu. (Proverbe 27:11; Vezi Iov 2:4, 5; Apocalips 12:10.) Dacă reuşeşte să te descurajeze, el te poate determina să încetineşti pasul în serviciul lui Dumnezeu; el te poate determina chiar să te opreşti, să devii inactiv în lucrarea de predicare a veştii bune despre Regat. — 2 Corinteni 2:10, 11; Efeseni 6:11; 1 Petru 5:8.

17. Cum s–au făcut remarcate efectele negative ale descurajării în timpul lui Moise?

¹⁷ Efectele negative ale descurajării pot fi observate în cazul israeliţilor din Egiptul antic. După ce Moise i–a vorbit Faraonului, tiranul acela i–a împovărat şi i–a asuprit şi mai mult pe israeliţi. Dumnezeu i–a spus lui Moise să–i asigure pe israeliţi că El îi va elibera cu adevărat, că îi va face poporul său, că îi va salva şi că îi va duce în ţara promisă. Moise le–a vorbit fiilor lui Israel despre aceste lucruri. Dar iată ce se spune în Exod 6:9: „Ei nu au ascultat de Moise din cauza descurajării şi ca urmare a sclaviei aspre“. Pînă cînd Iehova să–l convingă pe Moise şi să–l încurajeze, această reacţie a poporului l–a descurajat pe Moise în aşa măsură încît el nu a mai vrut să–i vorbească Faraonului cum i se poruncise. — Exod 6:10–13.

18. De ce are poporul lui Dumnezeu o atît de mare nevoie de a rezista descurajării cauzate de Diavol?

¹⁸ Satan Diavolul cunoaşte bine efectele negative pe care le poate avea descurajarea asupra slujitorilor lui Dumnezeu. Textul din Proverbe 24:10 spune: „Te–ai dovedit lipsit de curaj în ziua strîmtorării? Puterea ta va fi insuficientă“. Deoarece trăim într–o perioadă atît de avansată a timpului sfîrşitului, trebuie să fim puternici şi tari spiritualiceşte. Este destul de neplăcut că avem de luptat cu imperfecţiunile, slăbiciunile şi greşelile noastre care ne pot împiedica; însă avem nevoie de ajutor tocmai pentru faptul că Satan încearcă să exploateze aceste greşeli.

Să ne încredem ferm în jertfa lui Isus

19. Ce anume ne va ajuta să rezistăm împotriva descurajării, şi de ce?

¹⁹ Un mare ajutor în această privinţă îl constituie jertfa de răscumpărare pe care Iehova a făcut–o posibilă prin intermediul lui Isus Cristos. Putem fi învingători dacă ne încredem ferm în răscumpărare. Este periculos să minimalizăm această măsură luată de Iehova. Da, noi vom continua să comitem erori sau să păcătuim atît timp cît sîntem imperfecţi. Însă nu trebuie să ne lăsăm descurajaţi sau să abandonăm, considerînd că nu mai există nici o speranţă, şi astfel, să cădem în cursa lui Satan. Ştim că avem o jertfă perfectă pentru păcat. Răscumpărarea poate să şteargă păcatele. Dacă sîntem membri ai «marii mulţimi», trebuie să avem credinţă şi încredere deplină că ne putem spăla şi albi robele în sîngele Mielului. — Apocalips 7:9, 14.

20. Cum ne arată Apocalips 12:11 că Diavolul, care provoacă mari descurajări, poate fi învins?

²⁰ În Apocalips 12:10, Satan este prezentat ca fiind „acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuză zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru“. Cum putem învinge un asemenea acuzator plin de răutate care ne descurajează în mod odios? Re 12 Versetul 11 al acestui capitol ne furnizează răspunsul: „Ei l–au învins datorită sîngelui Mielului şi datorită cuvîntului mărturiei lor, şi ei nu şi–au iubit sufletul nici chiar în faţa morţii“. Deci, poporul lui Iehova trebuie să păstreze o deplină încredere în jertfa de răscumpărare — sîngele Mielului. Păstrează nealterată încurajarea care rezultă în urma depunerii mărturiei, împărtăşind cu regularitate vestea bună a Regatului lui Dumnezeu ori de cîte ori ţi se oferă ocazia.

21. Cum am putea participa, fără să vrem, la lucrarea de descurajare desfăşurată de Diavol împotriva fraţilor noştri?

²¹ Uneori, chiar fără să vrem, putem să luăm parte la lucrarea de descurajare desfăşurată de Diavol împotriva fraţilor noştri. Cum? Prin faptul că devenim prea critici, prea pretenţioşi sau exagerat de drepţi (Ecleziast 7:16). Cu toţii avem lipsuri şi slăbiciuni. Dar să nu le speculăm aşa cum face Diavolul. Mai degrabă, să vorbim încurajator despre fraţii noştri şi despre poporul lui Iehova ca grup organizat. Noi dorim să continuăm să ne îmbărbătăm unii pe alţii şi, astfel, să ne reţinem de a ne descuraja reciproc.

Să ne încurajăm pe măsură ce ziua se apropie

22, 23. (a) De ce nu trebuie să lăsăm numai în seama bătrînilor congregaţiei responsabilitatea de a fi surse de încurajare? (b) Cum pot fi încurajaţi supraveghetorii în congregaţia creştină?

²² Ar trebui să luăm hotărîrea fermă ca întotdeauna să ne încurajăm unii pe alţii cu cît ziua se apropie. Încurajaţi–i pe alţii prin exemplul vostru de fidelitate şi prin cuvintele voastre de îmbărbătare. Imitaţi–i în această privinţă pe Iehova şi pe Domnul Isus Cristos. Nu lăsaţi numai în seama bătrînilor congregaţiei responsabilitatea de a fi surse de încurajare, deoarece chiar şi ei au nevoie de încurajare. Ei au slăbiciuni şi greşeli la fel ca şi restul turmei, şi trebuie să facă faţă aceloraşi probleme pentru a se îngriji de necesităţile familiilor lor într–o lume aflată în descompunere. Pe lîngă aceasta, lor le revine ceea ce Pavel numeşte grija pentru congregaţii (2 Corinteni 11:28, 29). Munca lor este grea, deci ei au nevoie de încurajare.

²³ Îi puteţi încuraja foarte mult pe aceia care deţin poziţia de supraveghetor în cadrul congregaţiei creştine colaborînd cu ei. În felul acesta veţi urma sfatul din Evrei 13:17: „Ascultaţi de aceia care sînt în fruntea voastră şi fiţi–le supuşi, deoarece ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie şi nu suspinînd, căci lucrul acesta ar fi păgubitor pentru voi“.

24. Ce trebuie să facem în acest timp al descurajării, şi de ce?

²⁴ Trăim un timp al descurajării. Inimile oamenilor sînt într–adevăr slăbite de teama şi aşteptarea lucrurilor care vor veni asupra pămîntului locuit, aşa cum a profeţit Isus (Luca 21:25, 26). În pofida atîtor probleme care cauzează deprimare şi descurajare, să ne «încurajăm unii pe alţii cu atît mai mult cu cît vedem că ziua se apropie». Să urmăm sfatul bun pe care îl dă apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5:11: „Continuaţi să vă consolaţi reciproc şi să vă edificaţi unul pe altul, aşa cum, de altfel, şi faceţi.“

Ce veţi răspunde?

◻ De ce trebuie creştinii să se încurajeze reciproc chiar mai mult decît înainte?

◻ Cum a fost încurajat poporul lui Iehova prin faptul că avea cunoştinţă de numele divin?

◻ Care sînt modalităţile prin care ne putem încuraja personal unii pe alţii?

◻ Din ce cauză trebuie să evităm a participa la lucrarea de descurajare desfăşurată de Diavol împotriva fraţilor noştri?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Bătrînii sînt în frunte în ce priveşte încurajarea turmei din congregaţiile lor