acestei norme! Şi cît de necorespunzătoare se dovedeşte a fi dreptatea scribilor şi a Fariseilor!

20. În loc să dea la o parte Legea mozaică, cum a lărgit Isus şi a făcut mai profundă influenţa ei, ridicînd–o pe o treaptă şi mai înaltă?

²⁰ Deci cînd Isus s–a referit la porţiuni din Lege şi a adăugat „Însă eu vă spun“, el nu a înlăturat Legea mozaică, punînd altceva în locul ei. Nu, ci a făcut–o mai profundă şi i–a întărit puterea de acţiune, dezvăluind spiritul care stă la baza ei. Astfel, o lege superioară a fraternităţii judecă drept asasinat persistenţa unei atitudini duşmănoase; o lege superioară a purităţii judecă drept adulter persistenţa într–o gîndire senzuală; o lege superioară a căsătoriei respinge divorţul cerut pe motive neîntemeiate şi avertizează că acesta duce la recăsătoriri adultere; o lege superioară despre adevăr arată că jurămintele repetate nu sînt necesare; o lege superioară a blîndeţii anulează răzbunarea; o lege superioară a iubirii pretinde practicarea iubirii divine, care este nemărginită.

21. Ce ne dezvăluie avertismentele lui Isus cu privire la dreptatea ipocrită rabinică, şi ce altceva urmau să înveţe mulţimile?

²¹ Ce ecou profund trebuie să fi avut aceste avertismente inedite în inima acelora care le auzeau pentru prima dată! Cît de meschină părea în comparaţie cu ele dreptatea ipocrită, individualistă care provenea din servitudinea faţă de tradiţiile rabinice! Dar, în timp ce Isus îşi continua Predica de pe Munte, mulţimile flămînde şi însetate de dreptatea lui Dumnezeu aveau să înveţe cu exactitate cum să o dobîndească, aşa cum ne va arăta articolul următor.

Continuaţi să căutaţi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu

„Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate.“ — MATEI 6:33.

1, 2. În ce transformau scribii şi Fariseii faptele care erau bune în sine, şi cum i–a avertizat Isus pe continuatorii săi?

SCRIBII şi Fariseii căutau dreptatea conform propriei lor căi, care nu era calea lui Dumnezeu. Şi nu numai atît. Cînd făceau fapte care erau bune în sine, ei le transformau în manifestări ipocrite pentru a fi văzute de oameni. Ei nu îi slujeau lui Dumnezeu, ci propriei lor vanităţi. Iată cum şi–a avertizat Isus discipolii cu privire la asemenea făţărnicii: „Luaţi seama să nu practicaţi dreptatea voastră înaintea oamenilor pentru a fi observaţi de ei; altfel, nu veţi avea nici o răsplată la Tatăl vostru care este în ceruri“. — Matei 6:1.

² Iehova îi apreciază pe aceia care dau săracilor — dar nu pe aceia care dau aşa cum