Fiţi fideli lui Dumnezeu „care vede în secret“

„Roagă-te Tatălui tău care este în secret; atunci Tatăl tău care vede în secret te va recompensa.“ — MATEI 6:6.

 1, 2. Cum poate fi ilustrată situaţia în care lucrurile confidenţiale în aparenţă pot ajunge la cunoştinţa publicului? (1 Samuel 21:7; 22:9).

CU CÎŢIVA ani în urmă, o Martoră a lui Iehova i-a telefonat fratelui ei care locuia în Long Island, New York. Întrucît el era de altă credinţă, sora i-a vorbit despre promisiunea lui Dumnezeu de a înlătura răul de pe pămînt şi de a restabili paradisul. Cînd convorbirea s-a terminat şi fratele ei a închis telefonul, Martora a fost surprinsă cînd a auzit la aparat o voce care i-a spus: „Staţi o clipă. Aş vrea să vă pun o întrebare.“

² Vocea era a telefonistei de la centrala telefonică. Ea ascultase conversaţia, deoarece instalaţia telefonică din timpul acela îi permitea acest lucru, cu toate că atitudinea ei era lipsită de etică şi contrară regulilor companiei de telefoane. Martora a fost încîntată că vorbele ei au stîrnit un asemenea interes şi a aranjat cu persoana respectivă să se întîlnească şi să-i dea explicaţii suplimentare, totuşi a rămas surprinsă de faptul că discuţia lor a fost interceptată de o persoană străină. Într-adevăr, uneori alţii văd şi aud ceea ce noi credem că este de natură confidenţială. — Ecleziastul 10:20.

 3. În ce sens viaţa creştinilor este întotdeauna expusă privirilor oamenilor?

³ Faptul acesta nu trebuie să-i neliniştească pe adevăraţii creştini, care se străduiesc să-i fie fideli lui Dumnezeu în orice moment. Iată ce a spus apostolul Pavel în acest sens: „Noi am devenit un spectacol teatral pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni“ (1 Corinteni 4:9). Aici el făcea aluzie la lupta pe care o duceau gladiatorii în arenă. Înainte de lupta decisivă, romanii îi dezbrăcau la piele pe aceia care urmau să lupte şi despre care se presupunea că vor fi omorîţi şi îi expuneau astfel privirilor publicului din tribune. Astăzi şi creştinii sînt expuşi privirilor rudelor necredincioase, colegilor de muncă, vecinilor şi colegilor de şcoală. Cei care ne privesc îşi pot forma despre creştini o impresie bună sau rea, pe baza a ceea ce văd la noi. — 1 Petru 2:12.

 4. Cum ar putea-o influenţa pe o persoană faptul că ea ştie că este văzută de alţii?

⁴ Cînd ştim că alţii ne văd, ar trebui să ne străduim să fim la înălţime, împărtăşind astfel dorinţa lui Pavel: „Noi nu dăm în nici o privinţă nici un motiv de poticnire, pentru ca serviciul nostru divin să nu fie criticat“ (2 Corinteni 6:3). Faptul că ştim că alţii ne văd ne poate întări hotărîrea de a face ceea ce este drept. Ce facem însă dacă ni se pune la încercare concepţia şi conduita creştină în aşa fel încît să nu fim văzuţi de oameni?

Dumnezeu vede dincolo de aparenţe

 5. Ce contrast ne prezintă viaţa particulară şi viaţa în societate a conducătorilor religioşi iudei?

⁵ Mulţi conducători religioşi iudei din primul secol, în aparenţă erau cu totul altfel decît în realitate. În Predica de pe Munte Isus a dat următorul avertisment: „Luaţi bine seama să nu practicaţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, pentru a fi observaţi de ei“ (Matei 6:1, 2). Conducătorii religioşi erau asemenea cupelor care pe dinafară sînt curate, dar ‘pe dinăuntru sînt pline de jaf şi de necumpătare’ la fel ca „mormintele văruite, care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sînt pline de osemintele morţilor şi de orice fel de necurăţenie“. — Matei 23:25–28; Psalm 26:4.

 6. Ce este capabil să vadă Iehova?

⁶ Cuvintele de mai sus ne ajută să înţelegem că pe Iehova îl interesează mai mult decît ceea ce poate fi văzut de alţi oameni. Isus ne-a sfătuit astfel: „Cînd te rogi intră în camera ta separată şi, după ce ai închis uşa, roagă-te Tatălui tău care este în secret; atunci Tatăl tău care vede în secret te va recompensa“ (Matei 6:6). Da, Dumnezeu poate auzi rugăciunile pe care i le adresăm cînd nu ne văd şi nu ne aud ceilalţi oameni. Nimeni nu scapă observaţiei lui Dumnezeu. El poate să vadă formarea embrionului unei persoane, probabil prin descifrarea codului genetic care va contura mai tîrziu trăsăturile persoanei respective (Psalm 139:15, 16; Geneza 25:23). El poate să descifreze chiar şi înclinaţiile ascunse ale inimii noastre (1 Samuel 16:7; 1 Regi 8:39; Ieremia 17:10; Fapte 1:24). Să vedem ce efect au asupra noastră aceste lucruri.

 7. În ce privinţe ar putea adevăraţii creştini să realizeze îmbunătăţiri?

⁷ Pentru a deveni crestini adevăraţi a trebuit să luptăm ca să ne debarasăm de greşeli şi păcate grave, aşa cum au făcut şi primii creştini (1 Corinteni 6:9–11; Fapte 26:20; 1 Petru 4:1–4). Dar ce se întîmplă cu greşelile pe care nu le pot cunoaşte ceilalţi oameni? Faptul că aceste greşeli nu sînt cunoscute în public nu înseamnă că ele sînt de mai mică importanţă. Cuvintele lui David sînt revelatoare în acest sens: „Pe oricine îl calomiază pe asociatul său în secret, pe acela îl voi reduce la tăcere. Pe oricine are ochii trufaşi şi inima arogantă, pe acela nu îl pot suporta“ (Psalm 101:5). Chiar dacă era pronunţată în secret, în prezenţa unei singure persoane, calomnia era un lucru incorect. De aceea David nu putea tolera acest păcat comis ‘în secret’.

 8. Ce dovezi avem că faptele rele comise pe ascuns nu pot scăpa observaţiei lui Iehova?

⁸ Nici nu ar trebui ca răufăcătorul să se amăgească cu gîndul că păcatul respectiv ar putea scăpa observaţiei lui Dumnezeu „care vede în secret“. De fapt Dumnezeu a dovedit că pe el îl interesează ca oamenii să-i fie fideli, chiar şi atunci cînd acţiunile lor nu sînt cunoscute de alţii. Amintiţi-vă de cazul lui Acan. În timpul acela, israeliţii urmau să distrugă Ierihonul şi pe locuitorii lor — canaaniţii nelegiuţi. Însă trebuia ca aurul, argintul şi arama să nu fie distruse, întrucît urma ca ele să fie aduse în sanctuarul lui Dumnezeu (Iosua 6:17–19). Totuşi, Acan a cedat tentaţiei şi a luat pentru sine un veşmînt costisitor, monede de argint şi un lingou de aur. El a ascuns aceste lucruri în cortul lui, închipuindu-şi probabil, că nimeni nu va afla fapta sa. Dar a putut el să-l înşele pe Cel „care vede în secret?“ Nu. Dumnezeu s-a îngrijit ca păcatul lui Acan să fie cunoscut în public şi a adus moartea asupra lui şi a familiei lui. — Iosua 7:1, 16–26.

 9. Ce trebuie să facem ca să obţinem şi să ne bucurăm în continuare de aprobarea lui Dumnezeu?

⁹ Elihu a vorbit cu înţelepciune despre Iehova şi l-a descris astfel: „Fiindcă ochii săi sînt asupra căilor omului şi el vede toţi paşii lui. Nu există nici întuneric, nici umbră adîncă pentru ca cei care practică ce este dăunător să se ascundă acolo“ (Iov 34:21, 22). Aşadar, dacă dorim să obţinem şi să păstrăm aprobarea lui Iehova Dumnezeu, trebuie să ne străduim să trăim în conformitate cu principiile sale, atît atunci cînd ştim că alţii ne văd, cît şi cînd conduita noastră se pare că nu este văzută. Să nu uităm că în orice moment „ochii săi sînt asupra căilor omului“.

10. a) Ce exemplu minunat ne-a dat Pavel cu privire la conduita pe care nu o văd oamenii? b) În ce domenii trebuie să fim atenţi ca să nu comitem greşeli pe ascuns?

¹⁰ Se poate întîmpla ca un creştin să sufere o încercare care nu este văzută de tovarăşii lui de credinţă. Aceasta i s-a întîmplat lui Pavel, cînd se afla la închisoare. Iudeii îl acuzaseră că ‘a stîrnit răzvrătiri’ şi a „încercat chiar să profaneze templul“ (Fapte 24:1–6). Pavel a depus mărturie despre nevinovăţia sa în faţa guvernatorului roman Felix, despre care istoricii spun că era necruţător şi imoral. Felix l-a ţinut pe Pavel în închisoare, deoarece „spera că Pavel îi va da bani“ (Fapte 24:10–21, 26). Deşi apostolul cunoştea sfatul biblic potrivit căruia era interzis să se dea sau să se primească daruri care pot schimba o hotărîre judecătorească, el ar fi putut considera că a da mită este o metodă prin care se poate elibera. Întrucît această mită putea fi dată pe ascuns, nu era necesar ca Pavel să se teamă că i-ar fi poticnit pe alţii (Exod 23:8; Psalm 15:1, 5; Proverbe 17:23). Totuşi, Pavel n-a ales varianta aceasta. Mulţi dintre slujitorii actuali ai lui Iehova au fost supuşi unor alte încercări, cum ar fi legea lui Dumnezeu cu privire la sînge, masturbarea şi abuzul de băuturi alcoolice. Să vedem acum modul în care aceste încercări ar putea să te afecteze nu numai pe tine, ci şi pe cei care îţi sînt dragi.

Supunerea noastră faţă de legea lui Dumnezeu cu privire la sînge — pusă la încercare

11. Ce stă la baza atitudinii creştinilor cu privire la sînge?

¹¹ Desigur că legea lui Dumnezeu cu privire la sînge nu este nici nouă, nici neclară. Prin intermediul lui Noe, strămoşul nostru comun, Iehova i-a poruncit întregii omeniri următoarele: „Carnea cu sufletul ei — sîngele ei — să nu o mîncaţi“ (Geneza 9:4). Legea mozaică sublinia sfinţenia sîngelui, care reprezintă viaţă de la Dumnezeu. Sîngele putea fi folosit ca ispăşire pe altar; dacă nu, trebuia să fie ‘vărsat pe pămînt, ca apa’. (Levitic 17:11–14; Deuteronom 12:23–25). Oare interzicerea cu privire la folosirea sîngelui pentru a întreţine viaţa a continuat şi după abrogarea Legii mozaice? Desigur. Cu ocazia primului conciliu creştin, după cum îl numesc unii, apostolii şi bătrînii (printre care se numărau şi cei care constituiau colegiul central) au tras concluzia că creştinii trebuie ‘să se abţină de la lucrurile murdărite prin idoli, de la fornicaţie şi de la tot ce a fost strangulat [sîngele neputîndu-se scurge] şi de la sînge’. Folosirea nepermisă a sîngelui era o nedreptate morală la fel de gravă ca relaţiile sexuale nelegitime. — Fapte 15:20, 21, 28, 29.

12. Ce poziţie au adoptat în problema sîngelui primii creştini?

¹² Creştinii din secolul întîi au respectat legea lui Dumnezeu cu privire la sînge. Cu toate că în timpul acela unele persoane obişnuiau să bea sîngele gladiatorilor ca „remediu“ împotriva epilepsiei, adevăraţii creştini refuzau să facă astfel. Ei nu mîncau nici carne care conţinea sînge, chiar dacă refuzul lor însemna moarte pentru ei şi copiii lor. De atunci pînă astăzi unele persoane, printre care diferiţi teologi, au recunoscut că creştinii se află sub legea lui Dumnezeu, care le interzice consumarea sîngelui pentru a întreţine viaţa.

13. a) Cum s-ar putea ca, uneori, să fi pus la încercare în ce priveşte atitudinea ta faţă de problema sîngelui? b) Care este principalul motiv pentru care creştinii nu acceptă sînge şi de care trebuie să ţinem seama?

¹³ În epoca noastră, transfuziile de sînge au devenit o practică medicală foarte răspîndită. În aceste condiţii creştinii sînt puşi la încercare atunci cînd refuză să li se administreze transfuzii. Există situaţii în care medicii, surorile medicale şi chiar rudele fac presiuni mari asupra lor, ca să primească sînge. Persoanele care posedă cunoştinţă în acest sens ştiu că transfuziile implică mari riscuri. Revista Time din 5 noiembrie 1984 a publicat un articol în care se arată că „în fiecare an aproximativ 100 000 de americani contractează hepatită din cauza transfuziilor de sînge“, care transmit „un virus misterios ce poate fi identificat numai prin metoda eliminării“. Time a relatat şi despre mai bine de 6 500 de cazuri de SIDA (Sindrom imunodeficitar dobîndit), unele dintre ele datorîndu-se „transfuziilor“. Articolul arăta şi consecinţele asupra pacienţilor: „Aproape jumătate din victime au murit, deşi se estimează că rata mortalităţii a fost în final 90% şi chiar mai mare. Bineînţeles, Martorii lui Iehova nu îşi întemeiază refuzul pe argumentul că sîngele este un medicament dăunător. Chiar dacă medicii ne-ar garanta că transfuzia respectivă va avea efect 100%, Cuvîntul lui Dumnezeu ne porunceşte să ‘ne ferim de sînge’. — Fapte 21:25.

14. Care este încercarea „secretă“ la care ai putea fi supus cu privire la sînge?

¹⁴ Imaginează-ţi că ţi s-ar spune că ai avea neapărată nevoie de o transfuzie. Probabil că atunci te-ai gîndi imediat la legea lui Dumnezeu cu privire la sînge, nu-i aşa? Iar hotărîrea ta de a te supune lui Dumnezeu, oricare ar fi consecinţele imediate ale atitudinii tale, va fi, desigur, neclintită, dacă în preajma ta s-ar afla fraţi creştini (Daniel 3:13–18). Totuşi, ce vei face dacă un medic sau un judecător ar sta de vorbă cu tine între patru ochi şi ar insista foarte mult ca să accepţi sînge, spunîndu-ţi chiar ca să-l laşi pe el să poarte răspunderea pentru această faptă înaintea lui Dumnezeu?

15. Ce concepţie greşită au unii medici şi funcţionari cu privire la atitudinea noastră faţă de sînge?

¹⁵ Rapoartele pe care Societatea le-a primit din diferite ţări arată că, uneori, medicii, personalul de conducere al spitalului şi judecătorii cred în mod eronat că Martorii lui Iehova obiectează în mod public la transfuziile de sînge, dar în particular sau în inima lor ei sînt de o altă părere. Într-un caz, un judecător a tras în mod arbitrar concluzia „că miezul problemei nu l-a constituit convingerea religioasă (a pacientei), ci refuzul ei de a semna în prealabil o autorizaţie-tip pentru transfuzia de sînge. Ea nu a obiectat la primirea tratamentului menţionat. Ea însă nu a vrut să fie ea aceea care ordonă aplicarea lui.“ Dar nu aşa stau lucrurile. În loc de a exprima un refuz îndoielnic cu privire la ‘semnarea autorizaţiei pentru sînge’, Martorii lui Iehova sînt cunoscuţi ca fiind foarte doritori de a semna acte legale prin care personalul medical este eliberat de orice răspundere în legătură cu refuzul Martorilor de a accepta transfuzia de sîngea.

16. De ce anume ar trebui să-ţi aminteşti în caz că cineva te-ar îndemnă în secret să accepţi o transfuzie?

¹⁶ Poate că medicii şi judecătorii vor încerca să te convingă să accepţi sînge, deoarece ei au văzut că pacienţii de alte religii au obiectat la o anumită decizie medicală, dar apoi au acceptat-o îndărătul ‘usilor închise’. Unele persoane oficiale au afirmat chiar că cunosc un Martor care a consimţit în secret să i se facă transfuzie. Dacă lucrul acesta s-a întîmplat într-adevăr, probabil că a fost vorba de o persoană care era doar o cunoştinţă a Martorilor lui Iehova. Slujitorii dedicaţi ai lui Dumnezeu ştiu foarte bine că nici un compromis din partea lor nu poate scăpa observaţiei lui Iehova. Amintiţi-vă de timpul în care David a păcătuit cu privire la Batşeba şi Urie. Iehova văzuse tot ce s-a petrecut şi l-a trimis pe Natan cu următorul mesaj: „Pe cînd tu (David) ai acţionat în secret, eu din partea mea, voi face acest lucru în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.“ Aşa după cum a spus Dumnezeu, David a simţit ulterior consecinţele triste ale păcatului său comis în „secret“. — 2 Samuel 11:27—12:12; 16:21.

17. a) Cum ar putea cauza dificultăţi altora faptul că accepţi să ţi se facă transfuzie? b) Explicaţi modul în care o soră şi-a păstrat integritatea creştină în ce priveşte problema sîngelui, chiar şi atunci cînd un judecător a încercat s-o constrîngă în particular? La ce a dus păstrarea integrităţii sorei?

¹⁷ Iubirea faţă de fraţii creştini trebuie să te ajute şi pe tine să te împotriveşti presiunilor care se exercită asupra ta ca să consimţi în secret să violezi legea lui Dumnezeu cu privire la sînge. Iată cum te poate ea ajuta: Dacă un medic sau un judecător încearcă să te constrîngă să accepţi o transfuzie, chiar şi în secret, ar trebui să te gîndeşti la dificultatea mai mare pe care ar aduce-o această atitudine asupra altui frate care se va afla într-o situaţie similară. Citeşte relatarea care urmează:

Sora Rodriguez urma un tratament pentru o infecţie. Deodată ea s-a îmbolnăvit foarte grav. Medicul i-a pus diagnosticul hemoragie internă şi a sfătuit-o să se interneze repede într-un spital de renume. Cînd a ajuns la spital, sora Rodriguez a spus personalului medical de la salonul de urgenţă: „Orice s-ar întîmpla, nu accept să mi se facă transfuzie.“ Ea şi-a menţinut hotărîrea şi mai tîrziu, cînd surorile medicale au încercat s-o convîngă, spunîndu-i că unii Martori acceptaseră să primească sînge. Zile în şir această soră a continuat să piardă sînge si să slăbească pînă cînd, în cele din urmă, a fost transferată la clinica de terapie intensivă. Atunci spitalul a chemat un judecător de la Curtea Supremă.

După cîteva luni, în amfiteatrul spitalului, acest judecător a ţinut în faţa a peste 150 de medici o conferinţă pe tema „În fond, a cui este viaţa?“ El a relatat, de asemenea, că întîlnise anumiţi pacienţi care mai întîi au refuzat să primească sînge dar care, cînd a fost solicitat un judecător ca să discute cu ei, au acceptat transfuzia. Dar care era situaţia cu sora Rodriguez? El a relatat că într-o discuţie confidenţială pe care a avut-o cu ea a încercat să o convingă să-l lase pe el ‘să poarte răspunderea’ pentru administrarea transfuziei prin hotărîrea tribunalului. Dar ce a făcut sora? Judecătorul a spus că doamna Rodriguez si-a adunat ultimele puteri şi i-a spus că nu va accepta sînge cerîndu-i să nu o mai deranjeze şi să părăsească salonul. În consecinţă, judecătorul a spus că el nu a avut nici un temei pentru a ordona o transfuzie de sînge împotriva dorinţei ei.

18. Ce hotărîre trebuie să manifestăm fără echivoc în problema sîngelui? Care vor fi consecinţele probabile ale acestei hotărîri?

¹⁸ Faptul acesta sublinează importanţa de a explica răspicat că poziţia noastră în problema sîngelui este categorică. Apostolii au adoptat această poziţie hotărîtă, declarînd: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor, decît de oameni“ (Fapte 5:29). Şi cazul sorei Rodriguez arată efectul pe care l-ar putea avea asupra altora un compromis făcut de un creştin. Deşi era bolnavă şi slăbită din punct de vedere fizic, ea a fost nevoită să suporte presiuni suplimentare datorită faptului că altcineva încălcase, poate, anterior şi în secret legea lui Dumnezeu. Bineînţeles, aceasta nu constituie un secret şi pentru „Judecătorul întregului pămînt“ (Geneza 18:25). Din fericire, sora Rodriguez nu a făcut nici un compromis în secret, tot aşa cum nu făcuse nici în public. Iar mai tîrziu, cînd s-a însănătoşit, ea a explicat în faţa aceluiaşi personal, care se întrunise anterior, cu ocazia vizitei judecătorului, hotărîrea ei permanentă de a rămîne fidelă lui Dumnezeu.

19. De ce anume trebuie să fim conştienţi în orice moment?

¹⁹ Şi noi trebuie să rămînem fideli, fie că acţiunile noastre sînt publice, fie că nu sînt. Lui Iehova îi face o deosebită plăcere această fidelitate şi o va răsplăti. El va reacţiona cu dreptate la faptele — particulare sau publice — ale celor care sînt infideli faţă de normele sale (Psalm 51:6; Iov 34:24). Manifestînd iubire faţă de noi, el ne va da sfaturi perfecte, care ne vor ajuta să ne corectăm orice defecte ascunse pe care le avem, după cum se va arăta în articolul următor.

[Notă de subsol]

Cum veţi raspunde?

◼ Ce capacitate are Dumnezeu si ce efect ar trebui să aibă ea asupra noastră?

◼ Ce învăţătură de importanţă vitală putem trage din cazul lui Acan?

◼ Ce prejudiciu poate aduce faptul că un creştin încalcă în secret legea lui Dumnezeu cu privire la sînge?

◼ Ce hotărîre trebuie să iei referitor la concepţia lui Dumnezeu faţă de sînge?

[Chenarul de la pagina 28]

Legea lui Dumnezeu cu privire la sînge este recunoscută ca fiind încă valabilă

JOSEPH PRIESTLEY (1733—1804) este foarte cunoscut ca savantul care a descoperit oxigenul, dar el a fost şi teolog. Iată ce a scris el:

„Interdicţia care i-a fost dată lui Noe, şi anume aceea de a nu mînca sînge, este obligatorie pentru toţi descendenţii lui.“ Cît priveşte afirmaţia conform căreia interdicţia creştinilor de a consuma sînge a fost numai temporară, Priestley a adăugat: „Nu există nici o aluzie că ea este temporară, şi nu există nici o menţiune cu privire la timpul cînd interdicţia urma să înceteze ... Dacă interpretăm această interdicţie a apostolilor prin practica creştinilor primitivi, despre care nu se poate presupune că ar fi înţeles greşit natura şi durata ei, nu putem decît să tragem concluzia că ea a fost dată pentru a avea caracter absolut şi veşnic.“

În 1646 s-a publicat în limba engleză lucrarea: A Bloody Tenet Confuted‚ or‚ Blood Forbidden (Respingerea unei teze cu privire la sînge, sau sîngele interzis). La pagina 8 a acestei publicaţii se exprima concluzia: „Să înlăturăm acest crud obicei, care este folosit în întreaga Anglie, de a mînca viaţa animalelor în caltaboşi, prin care se profanează sîngele, deoarece vrem să ne înfăţişăm ca nişte oameni îndurători, nu necruţători; deoarece nu vrem să fim găsiţi neascultători de Dumnezeu în privinţa unor astfel de porunci exprese, ci ascultători de voinţa sa şi făptuitori ai acelor lucruri care sînt drepte în ochii săi, deoarece vrem să avem favoarea lui Dumnezeu (...) şi să nu fim tăiaţi din poporul nostru şi să nu avem faţa lui Dumnezeu îndreptată încontinuu în mod ameninţător împotriva noastră.“

În secolul al XVII-lea, Gaspard Bartholin era profesor de anatomie la universitatea din Copenhaga. Într-o scriere intitulată ‘Folosirea greşită a sîngelui’, el remarca următoarele: ‘Aceia care înghit sînge uman pentru vindecare unor boli interne îl folosesc în mod greşit şi păcătuiesc grav. Canibalii sînt condamnaţi. De ce să nu-i detestăm şi pe aceia care îşi mînjesc gîtlejul cu sînge uman? La fel este şi primirea dintr-o venă tăiată, a sîngelui străin, fie prin gură, fie prin instrumente de transfuzie. Autorii acestei operaţii sînt socotiţi drept nişte persoane oribile de către legea divină care interzice consumarea sîngelui.’

O altă lucrare, Revelation Examined with Candour (Revelaţia examinată cu candoare) (1745) tratează despre poruncile pe care Dumnezeu le-a dat cu privire la sînge. Iată explicaţiile pe care le oferă această carte: „O poruncă pe care însuşi Dumnezeu i-a dat-o lui Noe, i-a repetat-o lui Moise şi a fost ratificată de apostolii lui Isus Cristos. Ea a fost dată imediat după potop, cînd lumea a început, ca să spunem aşa, din nou; şi singura care a fost dată cu acea ocazie măreată; repetată cu solemnitate cutremurătoare faţă de acel popor pe care Dumnezeu l-a separat de restul omenirii, ca să fie un popor sfînt pentru el; repetată cu anunţuri îngrozitoare despre răzbunarea divină atît împotriva iudeului cît şi a străinului care ar fi îndrăznit să o calce; şi ratificată de cel mai solemn şi sacru conciliu care s-a întrunit vreodată pe pămînt; intrînd în vigoare sub imediata influenţă a Spiritului lui Dumnezeu; transmisă de la această adunare sacră către bisericile din naţiunile învecinate, prin intermediul unor mesageri umili: doi episcopi şi doi apostoli... După toate acestea, va îndrăzni vreun om să desconsidere această poruncă? Oare un om în deplina capacitate a facultăţilor sale mintale va considera drept nesemnificativă şi lipsită de importanţă o poruncă dată, repetată şi ratificată de însuşi Dumnezeu?“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

Atitudinea unui Martor poate uşura situaţia altui Martor care se află într-o împrejurare similară, ajutîndu-l să rămînă fidel lui Dumnezeu