Potrivit Bibliei

Rugăciunile — Repetative sau spontane?

UN JUMBO-jet zbura la o înălţime de 12.500 de metri. Dedesubt se întindeau apele reci ale Pacificului. Dintr-odată, unul dintre motoare s-a oprit. Apoi, celelalte trei şi-au pierdut puterea. În două minute, avionul a pierdut din altitudine 10.000 de metri! Dar la altitudinea de 2.700 de metri el şi-a recăpătat puterea şi a reuşit să aterizeze la San Francisco. Un pasager a spus oftînd: „M-am rugat mai fierbinte ca oricînd“.

În momente de dezastru, de pericol sau de profundă durere, mulţi oameni, chiar şi cei nereligioşi, se îndreaptă pentru ajutor spre Cel Atotputernic. În schimb, persoanele religioase repetă de obicei rugăciuni formale în biserici şi temple sau la ele acasă. Cu ajutorul rozariilor, mulţi recită Tatăl Nostru sau Născătoarea. Alţii utilizează cărţi de rugăciuni. Milioane de orientali învîrt nişte cilindri conţinînd rugăciuni în interiorul lor ca modalitate de repetare rapidă a rugăciunilor.

V-aţi întrebat vreodată: ‘Cum ar trebui să ne rugăm? Ar trebui ca rugăciunile să fie repetative, sau spontane?’

Cu ce se aseamănă rugăciunea

Să presupunem că mult iubitul dvs. tată, care trăieşte în altă ţară, v-a încurajat să-i telefonaţi ori de cîte ori doriţi — fără să vă coste nimic. Nu  l-aţi suna des? Nu  aţi fi încîntat de menţinerea, chiar de întărirea acestei preţioase legături afective? Nu  i-aţi vorbi despre îngrijorările care vă frămîntă şi nu v-aţi exprima profunda recunoştinţă pentru orice ajutor şi încurajare pe care vi le-a dat pe parcursul vieţii dvs.? Nu  ar fi oare această relaţie personală o mare comoară pentru dvs.?

Cînd îi telefonaţi, s-ar putea să amintiţi de mai multe ori anumite lucruri, însă nu v-aţi exprima citindu-le dintr-o carte sau repetînd o anumită formulă, nu-i aşa? Atunci nici rugăciunea unui creştin nu ar trebui să fie aşa. De fapt, Isus Cristos a spus că rugăciunile ar trebui să fie cu totul altfel.

Ce a spus Isus Cristos?

„Cînd vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgînii, care gîndesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi“a (Matei 6:7). Alte versiuni se exprimă astfel: „Cînd vă rugaţi să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe ca păgînii“ (BC). “Cînd vă rugaţi, nu spuneţi multe ca păgînii“ (Biblia Regele Carol II).

Unii oameni confundă vorbăria cu pietatea, fluenţa cu devoţiunea, repetarea şi lungimea unei rugăciuni cu garanţia de a fi ascultat. Însă, Dumnezeu nu măsoară valoarea unei rugăciuni cu metrul. Evident, Isus nu a vrut ca discipolii săi să utilizeze formule rigide sau să recite rugăciuni. Aşadar, ce valoare de durată au rozariile, cărţile de rugăciuni sau cilindrii cu rugăciuni?

După ce a spus cele menţionate anterior, Isus a continuat dîndu-le discipolilor săi o rugăciune model — bine cunoscuta rugăciune Tatăl Nostru (Matei 6:9–13). Dar a intenţionat el ca ei să repete papagaliceşte cuvintele respective? Nu. De fapt, cînd a enunţat-o din nou după mai bine de un an, nici chiar Isus nu a utilizat exact aceleaşi cuvinte (Luca 11:2–4). Există dovezi că primii creştini făceau acest lucru sau că ei repetau alte rugăciuni formale? Încă o dată, nu.

Înseamnă aceasta că nu putem menţiona aceeaşi idee sau să cerem acelaşi lucru de multe ori? Nicidecum, deoarece Isus a zis de asemenea: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi“ (Matei 7:7). Adesea este necesar să repetăm aceeaşi cerere de multe ori. Prin aceasta Iehova vede cît de mult dorim să se realizeze şi că problema respectivă ne preocupă.

De exemplu, în secolul al V-lea î.e.n., în comunitatea iudeilor exilaţi în Babilon trăia un bărbat devotat pe nume Neemia. El era paharnicul regal al regelui persan. Cînd i s-a spus că rudelor sale, stabilite în Iudeea, le mergea rău, el s-a rugat „zi şi noapte“ pentru uşurarea lor (Neemia 1:6). Rugăciunile lui au fost ascultate în mod favorabil. Iehova l-a îndemnat pe înţelegătorul suveran persan să-i acorde lui Neemia autoritatea de a întreprinde o călătorie la Ierusalim pentru a pune lucrurile în ordine. El a făcut lucrul acesta spre bucuria poporului său şi pentru păstrarea credinţei lor. — Neemia 1:3—2:8.

Foloase ce rezultă dintr-o rugăciune făcută din inimă

Deşi este Puterea Supremă din univers, Iehova îi invită pe „copiii“ săi să se apropie de el cu toată inima. „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi“, spune Iacov, discipolul lui Isus (Iacov 4:8). Dar cum? Ei bine, trebuie să ne rugăm în numele lui Isus (Ioan 14:6, 14). În plus, aşa cum a declarat Pavel: „Fără credinţă este cu neputinţă să-i fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“. — Evrei 11:6.

Cei care au probleme, chiar şi cei care au comis păcate grave, pot să ceară şi să primească ajutor şi iertare. Isus a ilustrat lucrul acesta în relatarea sa privitoare la un conducător religios care, în rugăciunea sa, îi mulţumea lui Dumnezeu că era mai sfînt decît alţii; dar un încasator de impozite (dispreţuit şi considerat un păcătos inveterat în acele zile) a spus simplu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ Desigur, această rugăciune simplă, rostită din inimă, nu provenea dintr-o carte. Iar Isus l-a condamnat pe ipocritul religios, dar despre celălalt a spus: „Oricine se smereşte va fi înălţat“.

Din cauza tendinţelor ameninţătoare ale lumii mulţi se îngrijorează şi suferă de depresie. Creştinii ar putea chiar să se îngrijoreze cu privire la poziţia lor în faţa lui Dumnezeu. Dar rugăciunea pentru ajutor adresată lui Iehova cu regularitate, frecvent şi în mod spontan poate face minuni. Pavel a scris: „Nu  vă îngrijoraţi de nimic, ci, în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gîndire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“. — Filipeni 4:6, 7, NW.

Implorarea este o cerere stăruitoare, o rugăciune fierbinte adresată lui Dumnezeu pentru ajutor, o deschidere a inimii înaintea lui, cum ar face-o un copil în faţa unui părinte cu adevărat iubitor şi înţelegător. Aceste rugăciuni nu provin din cărţi, nici nu sînt repetate papagaliceşte. Ele provin din inimi care au nevoie de ajutor şi care au o credinţă autentică în Iehova, ‘Ascultătorul rugăciunii’. — Psalmul 65:2, NW.

[Notă de subsol]

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 20]

Desen de Albrecht Dürer/Dover Publications, Inc.