Continuaţi să căutaţi Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu

„Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate.“ — MATEI 6:33.

 1, 2. În ce transformau scribii şi Fariseii faptele care erau bune în sine, şi cum i–a avertizat Isus pe continuatorii săi?

SCRIBII şi Fariseii căutau dreptatea conform propriei lor căi, care nu era calea lui Dumnezeu. Şi nu numai atît. Cînd făceau fapte care erau bune în sine, ei le transformau în manifestări ipocrite pentru a fi văzute de oameni. Ei nu îi slujeau lui Dumnezeu, ci propriei lor vanităţi. Iată cum şi–a avertizat Isus discipolii cu privire la asemenea făţărnicii: „Luaţi seama să nu practicaţi dreptatea voastră înaintea oamenilor pentru a fi observaţi de ei; altfel, nu veţi avea nici o răsplată la Tatăl vostru care este în ceruri“. — Matei 6:1.

² Iehova îi apreciază pe aceia care dau săracilor — dar nu pe aceia care dau aşa cum dădeau Fariseii. Isus şi–a avertizat discipolii să nu–i imite pe Farisei: „Deci cînd faci daruri de milă, nu trîmbiţa înaintea ta, aşa cum fac ipocriţii în sinagogi şi pe străzi, ca să fie glorificaţi de oameni. Adevărat vă spun: ei îşi au răsplata completă“. — Matei 6:2.

 3. (a) În ce fel erau scribii şi Fariseii plătiţi complet pentru sumele pe care le dădeau ca pomană? (b) Prin ce anume se deosebea atitudinea lui Isus faţă de actul de a da pomană?

³ Cuvîntul grecesc tradus prin «ei au complet» (apékho) era un termen care apărea deseori în chitanţele de afaceri. Folosirea lui în Predica de pe Munte arată că „ei şi–au primit răsplata“, adică „au semnat chitanţa pentru răsplata lor: dreptul lor de a primi răsplata s–a realizat, ca şi cum ei ar fi dat deja o chitanţă exactă pentru ea“ (An Expository Dictionary of New Testament Words, de W.E. Vine). Darurile pentru săraci erau promise în mod solemn pe străzi, iar în sinagogi erau anunţate numele donatorilor. Aceia care dădeau sume mari se bucurau de o cinste deosebită prin faptul că, în timpul serviciului religios, aveau locuri lîngă rabini. Ei dădeau pentru a fi văzuţi de oameni; ei erau văzuţi şi glorificaţi de oameni; deci ei puteau aplica marca „plătit complet“ pe chitanţa de răsplată primită pentru ceea ce dăduseră. Dar cît de mult se deosebea de aceasta atitudinea lui Isus! El a zis: Dă „în secret; atunci Tatăl tău care priveşte în secret te va răsplăti“. — Matei 6:3, 4; Proverbe 19:17.

Rugăciuni care îi plac lui Dumnezeu

 4. De ce rugăciunile Fariseilor l–au făcut pe Isus să–i numească pe aceştia oameni ipocriţi?

⁴ Iehova apreciază rugăciunile care îi sînt adresate — dar nu aşa cum le spuneau Fariseii. Iată ce le–a zis Isus continuatorilor săi: „Cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii; căci lor le place să se roage stînd în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor principale, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun: Ei îşi au deja recompensa completă“ (Matei 6:5). Fariseii trebuiau să rostească pe de rost multe rugăciuni zilnic, la anumite ore, indiferent de locul în care se aflau. Cînd sosea ora de rugăciune, ei reuşeau, în mod intenţionat, să se afle „la colţurile drumurilor largi“, adică într–un loc vizibil pentru oamenii care treceau pe acolo, îndreptîndu–se spre cele patru puncte cardinale.

 5. (a) Ce alte practici făceau ca rugăciunile Fariseilor să nu fie auzite de Dumnezeu? (b) Căror lucruri le–a acordat Isus întîietate în rugăciunea model, şi sînt oamenii de astăzi de acord cu acest lucru?

⁵ Etalîndu–şi falsa sfinţenie, ei «făceau, ca pretext, rugăciuni lungi» (Luca 20:47). O tradiţie orală spunea astfel: „Oamenii pioşi din vechime aşteptau o oră pînă să spună Tefillah [rugăciunea]“ (Mişna). Pînă cînd trecea ora, cu siguranţă că oricine vedea pietatea lor se minuna de ea! Dar aceste rugăciuni nu se ridicau mai sus decît capul lor. Isus le–a zis să se roage în secret, fără repetiţii inutile, şi le–a dat un model simplu în această privinţă (Matei 6:6–8; Ioan 14:6, 14; 1 Petru 3:12). Rugăciunea model a lui Isus acorda întîietate lucrurilor celor mai importante: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău. Să vină regatul tău. Să se înfăptuiască voinţa ta“ (Matei 6:9–13). Foarte puţini oameni cunosc astăzi numele lui Dumnezeu, şi mult mai puţini încă vor ca acest nume să fie sfinţit. Prin aceasta ei fac din el un dumnezeu anonim. Să vină Regatul lui Dumnezeu? Dar mulţi cred că el a venit deja, că este înăuntrul lor. Poate că ei se roagă pentru înfăptuirea voinţei lui, dar majoritatea îşi înfăptuiesc propria voinţă. — Proverbe 14:12.

 6. De ce a condamnat Isus posturile evreieşti, arătînd că ele sînt fără sens?

⁶ Postul îi este plăcut lui Iehova — dar nu în felul în care îl ţineau Fariseii. Aşa cum a respins pomenile şi rugăciunile făcute de scribi şi Farisei, Isus a respins şi postul pe care îl ţineau ei arătînd că este lipsit de sens: „Cînd postiţi, încetaţi să luaţi o înfăţişare posomorîtă, ca ipocriţii, căci ei îşi desfigurează faţa pentru a li se arăta oamenilor că postesc. Adevărat vă spun: Ei au deja răsplata completă“ (Matei 6:16). Tradiţiile lor orale arătau că, în timpul postului, Fariseii nu trebuiau nici să se spele, nici să se ungă, ci să–şi presare cenuşă pe cap. Cînd nu posteau, evreii se spălau cu regularitate şi îşi ungeau corpul cu ulei.

 7. (a) Cum trebuiau să se comporte continuatorii lui Isus cînd posteau? (b) Care era voinţa lui Iehova pe timpul lui Isaia cu privire la ţinerea postului?

⁷ Iată ce le–a zis Isus continuatorilor săi referitor la post: „Unge–ţi capul şi spală–ţi faţa, ca să le arăţi nu oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău“ (Matei 6:17, 18). Pe timpul lui Isaia evreii delăsători găseau plăcere în a posti, în a–şi chinui sufletele, în a se apleca cu capul la pămînt şi în a şedea în pînză de sac şi cenuşă. Dar voinţa lui Iehova era ca ei să–i elibereze pe cei oprimaţi, să–i hrănească pe cei flămînzi, să–i adăpostească pe cei fără locuinţă şi să–i îmbrace pe cei goi. — Isaia 58:3–7.

Depozitaţi comoara în cer

 8. Ce i–a făcut pe scribi şi pe Farisei să piardă din vedere modul cum să obţină aprobarea lui Dumnezeu, şi ce principiu, exprimat ulterior de Pavel, au neglijat ei?

⁸ Preocupaţi fiind de dreptate, scribii şi Fariseii au pierdut din vedere modul în care ar putea obţine aprobarea lui Dumnezeu şi s–au concentrat asupra cîştigării admiraţiei oamenilor. Ei s–au lăsat atît de absorbiţi de tradiţiile oamenilor, încît au dat la o parte Cuvîntul scris al lui Dumnezeu. Inima lor tînjea mai mult după o poziţie lumească decît după comorile cereşti. Ei au ignorat un adevăr simplu, despre care un Fariseu devenit creştin a scris cu ani mai tîrziu următoarele: „Orice faceţi, lucraţi din tot sufletul, ca pentru Iehova şi nu pentru oameni, ştiind că de la Iehova veţi primi cuvenita răsplată a moştenirii“. — Coloseni 3:23, 24.

 9. Ce pericole pot ameninţa comoara pămîntească, dar ce va păstra în siguranţă adevărata comoară?

⁹ Pe Iehova îl interesează devoţiunea pe care i–o acordaţi lui, nu contul pe care îl aveţi în bancă. El ştie că inima voastră este acolo unde se află comoara voastră. Pot oare rugina şi moliile să vă deterioreze comoara? Pot hoţii să sape în pămînt tunele ca să o fure? Sau, în perioada actuală de instabilitate economică, poate inflaţia să–i micşoreze puterea de cumpărare ori poate crahul bursei de valori să o anuleze? Oare rata crescîndă a criminalităţii poate face ca să vă fie jefuită comoara? Nu, dacă ea este depozitată în cer şi dacă ochiul tău — o lampă care îţi luminează tot corpul — este simplu, fixat asupra Regatului lui Dumnezeu şi asupra dreptăţii sale. Bogăţiile dispar cu timpul. „Nu trudi ca să cîştigi bogăţii. Renunţă la propria ta pricepere. Ai făcut ca ochii tăi să–şi arunce privirea asupra ei cînd ea nu este nimic? Căci, fără îndoială, ea îşi face aripi ca acelea ale unei acvile şi îşi ia zborul spre ceruri“ (Proverbe 23:4, 5). Deci de ce să nu puteţi dormi din cauza bogăţiei? „Pe cel bogat nu–l lasă să doarmă belşugul bogăţiei sale“ (Ecleziast 5:12). Amintiţi–vă de avertismentul lui Isus: „Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiilor“. — Matei 6:19–24.

Credinţa care risipeşte îngrijorarea

10. De ce este atît de important să aveţi credinţă mai curînd în Dumnezeu decît în bunurile materiale, şi ce sfaturi a dat Isus?

¹⁰ Iehova vrea ca să aveţi credinţă în el, nu în bunurile materiale. „Fără credinţă este imposibil să–i fim plăcuţi lui, deoarece acela care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că devine răsplătitorul acelora care îl caută cu seriozitate“ (Evrei 11:6). Isus a zis: „Chiar dacă cineva are din abundenţă, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le posedă“ (Luca 12:15). Milioanele din bancă nu vor menţine în funcţiune plămînii bolnavi şi nu vor face ca o inimă obosită să pompeze sîngele. Deci „iată de ce vă zic“, a spus Isus în continuare în Predica de pe Munte: „Încetaţi să vă îngrijoraţi pentru sufletul vostru, de ceea ce veţi mînca şi de ceea ce veţi îmbrăca. Nu valorează sufletul mai mult decît hrana şi corpul mai mult decît îmbrăcămintea?“ — Matei 6:25.

11. De unde se inspira Isus pentru multe dintre ilustrările sale, şi cum este demonstrat acest fapt în Predica de pe Munte?

¹¹ Isus era un maestru al ilustrărilor orale. El le concepea cu ocazia oricărui lucru pe care îl vedea. Odată a văzut o femeie punînd o lampă aprinsă pe un suport şi a făcut din aceasta o ilustrare. Altădată a văzut cum un păstor separa oile de capre, şi a făcut o altă ilustrare. Cînd a văzut nişte copii jucîndu–se în piaţă, a conceput încă o ilustrare. La fel s–a petrecut şi cu Predica de pe Munte. În timp ce vorbea despre îngrijorările cauzate de necesităţile fizice, el a făcut o ilustrare uitîndu–se la păsările care zburau încoace şi încolo şi la covorul de crini care acoperea colinele din jur. Oare păsările seamănă şi seceră? Nu. Dar crinii torc şi ţes? Nu. Dumnezeu este acela care i–a făcut; deci el se îngrijeşte de ei. Voi însă valoraţi mai mult decît păsările şi crinii (Matei 6:26, 28–30). El şi–a dat Fiul ca jertfă pentru voi, nu pentru păsări şi crini. — Ioan 3:16.

12. (a) Oare ilustrările referitoare la păsări şi flori lăsau să se înţeleagă că discipolii lui Isus nu trebuiau să lucreze? (b) Ce anume a subliniat Isus cu privire la muncă şi la credinţă?

¹² Isus nu le spunea aici continuatorilor săi că ei nu trebuiau să lucreze ca să se hrănească şi să se îmbrace. (Vezi Ecleziast 2:24; Efeseni 4:28; 2 Tesaloniceni 3:10–12.) În acea dimineaţă de primăvară păsările scormoneau după hrană, se giugiuleau, construiau cuiburi, cloceau şi îşi hrăneau puii. Ele lucrau, dar fără să–şi facă griji. Pe de altă parte, florile îşi infiltrau mai mult rădăcinile în sol în căutarea apei şi a sărurilor minerale şi dădeau frunze pe care le îndreptau spre soare. Aceste flori trebuiau să se maturizeze şi să înflorească, precum şi să–şi scuture seminţele înainte de a se veşteji. Deci şi ele lucrau, dar fără să–şi facă griji. Dumnezeu furnizează atît păsărilor cît şi crinilor cele necesare. «Oare nu vă va îmbrăca el cu atît mai mult pe voi, oameni cu puţină credinţă?» — Matei 6:30.

13. (a) De ce era adecvat ca Isus să folosească unitatea de măsură cotul cînd a vorbit despre mărirea duratei vieţii? (b) Cum puteţi să vă lungiţi viaţa cu nenumărate milioane de kilometri, ca să spunem aşa?

¹³ Aşadar, să aveţi credinţă! Nu vă îngrijoraţi! Îngrijorarea nu va schimba nimic. „Cine dintre voi, îngrijorîndu–se“, întreabă Isus, „poate adăuga măcar un cot la lungimea vieţii sale?“ (Matei 6:27) Dar de ce aplică Isus o măsură fizică de lungime la o măsură de timp din durata unei vieţi? Poate că deoarece Biblia aseamănă deseori durata vieţii unui om cu o călătorie, folosind expresii cum ar fi „calea păcătoşilor“, „cărarea celor drepţi“, un «drum larg care duce la distrugere» şi un «drum îngust care duce la viaţă» (Psalm 1:1; Proverbe 4:18; Matei 7:13, 14). Îngrijorările cu privire la necesităţile zilnice nu pot prelungi viaţa cuiva nici un pic sau, cu alte cuvinte, nici măcar cu „un cot“. Dar există o modalitate de a vă lungi viaţa cu nenumărate milioane de kilometri, ca să spunem aşa. Nu îngrijorîndu–vă şi spunînd: „Ce vom mînca?“ sau „Ce vom bea?“ sau „Ce vom îmbrăca?“, ci manifestînd credinţă şi făcînd ceea ce ne spune Isus să facem: „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea sa şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“. — Matei 6:31–33.

A beneficia de Regatul lui Dumnezeu şi de dreptatea sa

14. (a) Care este tema Predicii de pe Munte? (b) Care este modul greşit în care scribii şi Fariseii căutau Regatul şi dreptatea?

¹⁴ În propoziţia cu care şi–a început Predica de pe Munte, Isus a zis că Regatul cerurilor aparţine celor care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale. În cea de a patra propoziţie, el a spus că aceia care sînt flămînzi şi însetaţi de dreptate vor fi săturaţi. În acest context Isus a pus atît Regatul cît şi dreptatea lui Iehova pe primul plan. Ele constituie tema Predicii de pe Munte şi furnizează răspunsul la nevoile întregii omeniri. Dar cum putem ajunge să beneficiem de Regatul şi de dreptatea lui Dumnezeu? Cum continuăm noi să le căutăm? Oricum, nu în modul în care o făceau scribii şi Fariseii. Ei căutau Regatul şi dreptatea prin intermediul Legii mozaice, despre care ei afirmau că include tradiţiile orale, deoarece credeau că atît Legea cît şi tradiţiile orale i–au fost date de Dumnezeu lui Moise la Muntele Sinai.

15. (a) Cînd au apărut, potrivit opiniei evreilor, tradiţiile lor orale, şi cum le–au situat ei pe o poziţie superioară Legii mozaice scrise? (b) Cînd au apărut realmente aceste tradiţii, şi ce efect au avut ele asupra Legii mozaice?

¹⁵ În tradiţia lor referitoare la acest lucru se spunea: „Moise a primit Legea [nota de subsol, „Legea orală“] de la Sinai şi i–a încredinţat–o lui Iosua, iar Iosua bătrînilor, şi bătrînii Profeţilor; iar Profeţii au încredinţat–o bărbaţilor din Marea Sinagogă.“ Cu timpul, legea lor orală a fost ridicată chiar deasupra Legii scrise: „[Dacă] el încalcă cuvintele Legii [scrise] nu este vinovat“, dar dacă „adaugă la cuvintele Scribilor [tradiţiile orale], este vinovat“ (Mişna). Tradiţiile lor orale nu îşi aveau originea la Sinai. De fapt, ele au început să se înmulţească rapid cu circa două secole înainte de Cristos. Ele au făcut adăugiri la Legea mozaică scrisă, au scos din ea şi au făcut–o nulă şi neavenită. — Vezi Deuteronom 4:2; 12:32.

16. Prin intermediul cui vine pentru oameni dreptatea lui Dumnezeu?

¹⁶ Dreptatea lui Dumnezeu nu vine prin intermediul Legii, ci independent de ea: „Prin lucrările legii nici o carne nu va fi declarată dreaptă înaintea lui, deoarece prin lege vine cunoaşterea exactă a păcatului. Dar acum, independent de lege, dreptatea lui Dumnezeu s–a manifestat, după cum depun mărturie Legea şi Profeţii; da, dreptatea lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos“ (Romani 3:20–22). Deci dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Cristos Isus — despre aceasta «au depus mărturie Legea şi Profeţii». Profeţiile mesianice s–au împlinit în persoana lui Isus. De asemenea, el a împlinit Legea; aceasta a fost înlăturată din cale, fiind ţintuită pe stîlpul de tortură. — Luca 24:25–27, 44–46; Coloseni 2:13, 14; Evrei 10:1.

17. Potrivit apostolului Pavel, cum au eşuat evreii în ce priveşte cunoaşterea dreptăţii lui Dumnezeu?

¹⁷ Astfel, iată ce a scris apostolul Pavel despre eşecul evreilor în ce priveşte căutarea dreptăţii: „Căci le mărturisesc faptul că au zel pentru Dumnezeu, dar nu conform cunoştinţei exacte; căci, întrucît nu cunosc dreptatea lui Dumnezeu, ci caută să o stabilească pe a lor proprie, ei nu se supun dreptăţii lui Dumnezeu. Căci Cristos este sfîrşitul Legii, pentru ca oricine exercită credinţă să aibă dreptatea“ (Romani 10:2–4). Iată ce a mai scris Pavel despre Isus Cristos: „Pe cel care n–a cunoscut păcatul el l–a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să putem deveni dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul lui“. — 2 Corinteni 5:21.

18. Cum îl considerau pe „Cristos ţintuit“ evreii tradiţionalişti, filozofii greci şi „aceia care sînt chemaţi“?

¹⁸ Evreii considerau un Mesia care moare drept un lucru de nimic. Filozofii greci îşi băteau joc de un astfel de Mesia, considerîndu–l o nebunie. Şi totuşi, este aşa cum a declarat Pavel: „Evreii cer semne şi grecii caută înţelepciunea; dar noi îl predicăm pe Cristos ţintuit pe stîlp, pentru evrei o cauză de poticnire, iar pentru naţiuni o nebunie; dar pentru cei chemaţi, atît evrei, cît şi greci, Cristos puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci o nebunie a lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decît oamenii şi o slăbiciune a lui Dumnezeu este mai tare decît oamenii“ (1 Corinteni 1:22–25). Isus Cristos este o manifestare a puterii şi a înţelepciunii lui Dumnezeu şi constituie mijlocul prin care Dumnezeu acordă dreptate şi viaţă veşnică oamenilor ascultători. „În nimeni altul nu există salvare, căci nu există nici un alt nume sub cer, care să fi fost dat printre oameni, prin care trebuie să fim salvaţi.“ — Fapte 4:12.

19. Ce se va arăta în articolul următor?

¹⁹ Articolul următor ne va arăta că, dacă vrem să scăpăm de la distrugere şi să dobîndim viaţă veşnică, trebuie să continuăm să căutăm Regatul lui Dumnezeu şi dreptatea sa. Lucrul acesta trebuie făcut nu numai prin ascultare de cuvintele lui Isus, ci şi prin împlinirea lor.

Întrebări recapitulative

◻ În ce transformau religioniştii evrei darurile lor de milă, rugăciunile şi postul?

◻ Unde se află locul sigur pentru depozitarea comorii tale?

◻ De ce trebuie să evităm îngrijorările cu privire la necesităţile noastre materiale?

◻ Ce pretenţie falsă au emis evreii referitor la originea tradiţiilor lor orale?

◻ Prin intermediul cui va veni Regatul şi dreptatea lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 212]

Fariseilor le plăcea să se roage stînd la colţurile străzilor, de unde puteau fi văzuţi de oameni