Să practicăm devoţiune sfîntă faţă de părinţii în vîrstă

„[Copiii sau nepoţii] să înveţe mai întîi să practice devoţiunea sfîntă în propria lor casă şi să dea tot timpul părinţilor şi bunicilor cuvenita compensaţie, fiindcă lucrul acesta este plăcut în ochii lui Dumnezeu.“ — 1 TIMOTEI 5:4.

 1, 2. (a) Pe umerii cui aşază Biblia răspunderea îngrijirii părinţilor în vîrstă? (b) De ce ar fi un lucru grav ca un creştin să-şi neglijeze această datorie?

CÎND ai fost copil ai fost hrănit şi ocrotit de ei. Ca adult, le-ai cerut sfat şi sprijin. Dar acum ei au îmbătrînit şi au nevoie de cineva care să-i sprijine. Iată ce spune apostolul Pavel în această privinţă: „Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întîi să practice devoţiunea sfîntă în propria lor casă şi să dea tot timpul părinţilor şi bunicilor cuvenita compensaţie, fiindcă lucrul acesta este plăcut în ochii lui Dumnezeu. În mod sigur, dacă cineva nu are grijă de cei care sînt ai săi şi în deosebi de cei care sînt membri ai casei sale, el şi-a renegat credinţa şi este mai rău decît unul fără credinţă.“ — 1 Timotei 5:4, 8.

² Astăzi mii de Martori ai lui Iehova poartă de grijă părinţilor lor vîrstnici. Ei nu fac acest lucru doar din „amabilitate“ sau din simţul datoriei, ci din „devoţiune sfîntă“, adică din consideraţie faţă de Dumnezeu. Ei sînt conştienţi de faptul că a-şi părăsi părinţii atunci cînd se află la nevoie este totuna cu ‘a renega credinţa’. — Compară Tit 1:16.

‘Purtaţi-vă propria sarcină’ în ce priveşte grija faţă de părinţi

 3. De ce îngrijirea părinţilor poate constitui o adevărată încercare?

³ Îngrijirea părinţilor în vîrstă a devenit o adevărată încercare, îndeosebi în ţările occidentale. Familiile se destramă cu uşurinţă. Costul vieţii a atins proporţii care scapă de sub control. În majoritatea cazurilor, gospodinele sînt angajate într-un serviciu laic. Grija acordată unui părinte în vîrstă constituie în aceste condiţii o sarcină copleşitoare, îndeosebi cînd persoana care efectuează această îngrijire este şi ea destul de în vîrstă. Iată ce declară o soră care se luptă efectiv să-şi îngrijească părintele: „Am trecut şi noi acum de cincizeci de ani şi avem copii adulţi, precum şi nepoţi care au şi ei nevoie de ajutor.“

 4, 5. (a) După cum ne arată Biblia, între cine se împărţea, de obicei, sarcina îngrijirii părinţilor în vîrstă? (b) Cum se eschivau unii de la responsabilitatea pe care o aveau faţă de părinţii lor în timpul lui Isus?

⁴ Pavel a arătat că această responsabilitate poate fi asumată de „copii sau nepoţi“ (1 Timotei 5:4). Uneori însă copii nu sînt dispuşi ‘să-şi poarte propria sarcină’ în ceea ce priveşte îngrijirea părinţilor. (Compară Galateni 6:5.) „Sora mea mai mică şi-a spălat mîinile de această grijă“, s-a plîns o persoană în vîrstă. Dar îi place oare lui Iehova o asemenea atitudine? Să ne aducem aminte ce le-a zis odată Isus fariseilor: „Moise a spus: «Onorează-ţi tatăl şi mama» (. . .), dar voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: ‘Tot ce am şi din care ai putea trage folos de la mine este corban, [adică un dar dedicat lui Dumnezeu],’» — voi nu îl lăsaţi să mai facă absolut nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa şi, astfel, faceţi nevalabil Cuvîntul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră.“ — Marcu 7:10–13.

⁵ Dacă un iudeu nu se îngrijea să-şi ajute părinţii nevoiaşi, el nu trebuia decît să declare că bunurile lui sînt „corban“, adică un dar rezervat pentru uzul templului. (Compară Levitic 27:1–24.) Se pare însă că el nu era obligat să predea imediat acest aşa-zis dar. Astfel, el şi-l putea păstra (şi fără îndoială folosi) pe timp indefinit. Dar dacă părinţii săi necesitau ajutor financiar, el se putea eschiva de la această îndatorire, declarînd evlavios că tot ceea ce poseda era „corban“. Isus a condamnat această înşelătorie.

 6. Ce motive ar putea invoca unii pentru a se eschiva de la datoria pe care o au faţă de părinţi? Îi place lui Dumnezeu lucrul acesta?

⁶ Un creştin care foloseşte scuze ieftine pentru a se eschiva de la această îndatorire nu-l poate înşela pe Dumnezeu (Ieremia 17:9, 10). Este adevărat că dificultăţile financiare, o sănătate şubredă sau alte asemenea condiţii pot limita foarte mult posibilităţile unei persoane de a le purta de grijă părinţilor săi. Dar poate că unii pun pur şi simplu mai mult preţ pe avere, pe timpul lor liber şi pe tihna unei vieţi netulburate. Cîtă ipocrizie însă ar fi să predici Cuvîntul lui Dumnezeu, dar să-l faci nevalabil prin faptul că rămîi pasiv faţă de nevoile părinţilor tăi!

Cooperarea între membrii familiei

 7. Cum pot coopera membrii unei familii în vederea organizării îngrijirii necesare unui părinte în vîrstă?

⁷ Unii specialişti recomandă ca, atunci cînd apare problema generată de îngrijirea necesară unui părinte bătrîn, să aibă loc o discuţie între membrii familiei. S-ar putea ca unul dintre aceşti membri să trebuiască să îşi asume răspunderea principală. Dar discutînd cu calm „în mod confidenţial“, cei interesaţi vor găsi modalitatea de a suporta împreună această sarcină (Proverbe 15:22). Poate că unii care locuiesc la mari distanţe să poată contribui din punct de vedere financiar şi să facă periodic vizite. Alţii poate că vor reuşi să efectueze mici treburi gospodăreşti sau să-şi pună la dispoziţie maşina pentru diferite deplasări. Chiar şi vizitarea cu regularitate a părinţilor constituie o contribuţie valoroasă. Iată ce spune o soră în vîrstă de peste 80 de ani cu privire la vizitele pe care i le fac copiii ei: „Ele îmi fac mult bine!“

 8. (a) Oare membrii de familie care activează în serviciul cu timp integral sînt scutiţi de a participa la îngrijirea părinţilor? (b) Pînă unde au ajuns unii slujitori în serviciul cu timp integral pentru a se achita de obligaţiile faţă de părinţii lor?

⁸ Situaţia este însă mai delicată atunci cînd un membru al familiei este angajat în serviciul cu timp integral. Slujitorii cu timp integral nu se eschivează de la aceste obligaţii, iar mulţi au făcut eforturi extraordinare pentru a le purta de grija părinţilor lor. Iată ce a declarat un supraveghetor de circuit: „Nu ne-am închipuit niciodată cît de mult te poate solicita, atît din punct de vedere fizic, cît şi din punct de vedere psihic, îngrijirea părinţilor noştri, îndeosebi atunci cînd te străduieşti să faci faţă şi cerinţelor serviciului cu timp integral. Într-adevăr, rezistenţa noastră a ajuns la limită şi am simţit nevoia de «puterea care depăşeşte normalul»“ (2 Corinteni 4:7). Iehova să continue să-i susţină pe astfel de creştini.

 9. Cum pot fi încurajaţi aceia care nu au altă posibilitate decît aceea de a părăsi serviciul cu timp integral ca să acorde îngrijire părinţilor lor?

⁹ Uneori însă, după ce analizează toate celelalte posibilităţi, un membru al femiliei nu are altă alternativă decît să abandoneze serviciul cu timp integral. Se înţelege că o asemenea persoană ar putea avea sentimente confuze cu privire la renunţarea la privilegiile lui de serviciu. ‘Ştim că responsabilitatea noastră creştină este de a o îngriji pe mama mea bătrînă şi bolnavă’, spune un misionar. ‘Dar, uneori, am sentimente foarte ciudate.’ Totuşi, să nu uităm că ‘practicarea devoţiunii sfinte acasă este plăcută în ochii lui Dumnezeu’ (1 Timotei 5:4). De asemenea, să nu uitaţi că „Dumnezeu nu este nedrept, astfel încît să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o faţă de numele său, prin faptul că le-aţi slujit celor sfinţi şi continuaţi să le slujiţi“ (Evrei 6:10). O pereche căsătorită care a renunţat la o lungă carieră petrecută în serviciul cu timp integral ne-a declarat: „Concepţia noastră cu privire la această problemă este următoarea: Pentru noi este la fel de important acum să avem grijă de părinţii noştri pe cît era de important să activăm în serviciul cu timp integral.“

10. (a) Din ce motiv au abandonat unii în mod pripit serviciul cu timp integral? (b) Cum trebuie să considere familia serviciul cu timp integral?

¹⁰ Unii însă poate că au abandonat serviciul cu timp integral în mod pripit, deoarece rudele lor le-au spus: „Tu nu eşti legat de un serviciu laic şi de grija unei familii. De ce nu poţi tu să te îngrijeşti de tata şi de mama?“ Dar oare nu este lucrarea de predicare cea mai urgentă lucrare care se efectuează astăzi? (Matei 24:14; 28:19, 20). Aşadar, cei care activează în serviciul cu timp integral fac o lucrare de importanţă vitală (1 Timotei 4:16). De asemenea, Isus a arătat că, în anumite împrejurări, serviciul lui Dumnezeu poate avea prioritate asupra chestiunilor de familie.

11, 12. (a) De ce l-a sfătuit Isus pe un om să ‘lase morţii să-şi îngroape morţii’? (b) Ce măsuri au luat unele familii care aveau în componenţa lor un slujitor cu timp integral?

¹¹ De exemplu, cînd un om a refuzat invitaţia de a fi continuator al lui Isus, spunînd: „Permite-mi să mă duc mai întîi să-l îngrop pe tatăl meu“, Isus i-a răspuns: „Lasă morţii [din punct de vedere spiritual] să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi proclamă pretutindeni regatul lui Dumnezeu“ (Luca 9:59, 60). Întrucît iudeii îşi îngropau morţii în ziua în care aceştia mureau, este puţin probabil că tatăl omului respectiv murise într-adevăr. Mai curînd, acel om voia pur şi simplu să stea cu tatăl său bătrîn pînă la moartea acestuia. Totuşi, întrucît celelalte rude, erau, evident, disponibile ca să poarte această grijă, Isus l-a îndemnat, pe bărbatul respectiv să ‘proclame pretutindeni regatul lui Dumnezeu’.

¹² Unele familii au constatat, de asemenea, că atunci cînd toţi membrii de familie cooperează, lucrurile se pot aranja în aşa fel încît cel care activează în serviciul cu timp integral să poată participa la îngrijirea părintelui său fără să-şi abandoneze acel serviciu. De exemplu, unii slujitori cu timp integral îşi ajută părinţii la sfîrşit de săptămînă sau în timpul concediilor. Este demn de remarcat faptul că un număr apreciabil de părinţi bătrîni au insistat ca fiii sau fiicele lor să rămînă în serviciul cu timp integral, chair cu preţul unui sacrificiu enorm din partea acestor părinţi. Iehova îi binecuvîntează din plin pe aceia care pun interesele Regatului pe prim plan. — Matei 6:33.

„Înţelepciune“ şi „discernămînt“ cînd părinţii vin să locuiască la unul dintre copii

13. Ce probleme apar cînd un părinte este invitat să se mute în casa copiilor lui?

¹³ Isus a aranjat în aşa fel lucrurile încît mama sa, care rămăsese văduvă, să locuiască împreună cu rudele ei credincioase (Ioan 19:25–27). Tot la fel, mulţi Martorii i-au invitat pe părinţii lor să se mute la ei şi, drept urmare, s-au bucurat împreună de multe clipe fericite şi de binecuvîntări. Dar modul de viaţă diferit, neputinţa de a se bucura de un cadru intim şi încordarea generată de obligaţia de a purta zilnic de grija cuiva, — toate acestea le trezesc un sentiment de decepţie tuturor membrilor familiei, atunci cînd este luat în îngrijire un părinte. „Îngrijirea pe care i-o acord mamei m-a făcut mai nervoasă“, spune Ann, a cărei soacră suferă de boala lui Alzheimer. „Uneori chiar îmi pierd răbdarea şi vorbesc dur mamei, ceea ce mă face să mă simt atît de vinovată.“

14, 15. Cum pot „înţelepciunea“ şi „discernămîntul“ să ajute la zidirea unei familii în aceste condiţii?

¹⁴ Solomon a spus că „prin înţelepciune se va zidi un cămin şi prin discernămînt va fi ferm întemeiat“ (Proverbe 24:3). De exemplu, Ann a încercat să fie mai înţelegătoare în ceea ce priveşte boala soacrei ei. „Mă gîndesc mereu la faptul că ea suferă de o boală şi că nu acţionează în mod voit.“ Totuşi, „toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte în cuvînt, acesta este un om perfect“ (Iacob 3:2). Astfel, atunci cînd apar neînţelegeri, vei da dovadă de înţelepciune dacă vei înlătura resentimentele, nepermiţînd spiritelor să se înfierbînte (Efeseni 4:31, 32). Discutaţi problemele ca în familie şi căutaţi modalităţi de a le rezolva sau de a le aplana.

¹⁵ Discernămîntul vă ajută, de asemenea, să comunicaţi cu eficacitate (Proverbe 20:5). Poate că unui părinte îi vine greu să se adapteze modului de viaţă din noua locuinţă. Sau poate că, datorită unui mod de gîndire deteriorat de boală, înclină să nu conlucreze cu cei din jur. În anumite împrejurări, nu-ţi rămîne altă posibilitate decît să-i vorbeşti cu hotărîre (Geneza 43:6–11). „Dacă nu i-aş spune «nu» mamei mele“, relatează o soră, „ea şi-ar cheltui toţi banii.“ Un bătrîn al unei congregaţii spune că, în unele situaţii, trebuie să speculeze afecţiunea pe care i-o poartă mama sa. „De multe ori, cînd discuţiile nu mai dau nici un rezultat, îi spun pur şi simplu: ‘Mămico, te rog, fă-o de dragul meu!’ Şi ea mă ascultă.“

16. De ce trebuie ca un soţ iubitor să manifeste „discernămînt“ faţă de soţia sa? Cum poate face el acest lucru?

¹⁶ Întrucît soţia este deseori aceea care efectuează cea mai mare parte a muncii legate de îngrijirea părinţilor în vîrstă, un soţ cu gîndire profundă va veghea ca aceasta să nu se epuizeze din punct de vedere psihic, fizic sau spiritual. Iată ce se spune în Proverbe 24:10: „Te-ai arătat lipsit de curaj în ziua strîmtorării? Puterea ta va fi slabă.“ Ce poate face un soţ pentru a reîmprospăta entuziasmul soţiei? „Soţul meu venea acasă“, spune o soră, „mă îmbrăţişa şi îmi spunea că mă aprecia foarte mult. N-aş fi reuşit s-o scot la capăt fără el!“ (Efeseni 5:25, 28, 29). El poate, de asemenea, să studieze Biblia cu partenerul conjugal şi să se roage cu regularitate împreună. Da, chiar şi în aceste condiţii dificile, o familie poate fi ‘zidită’.

Îngrijirea într-un cămin de bătrîni

17, 18. (a) Ce măsuri au fost obligate să ia unele familii? (b) Cum îi pot copiii ajuta în asemenea cazuri pe părinţii lor să se acomodeze situaţiei?

¹⁷ Iată ce spune un gerontolog: „Se ajunge la un moment dat cînd familia n-are nici competenţa, nici banii necesari pentru a-şi ţine [părintele] acasă.“ Sau, după cum spune un soţ: „Am ajuns pînă într-acolo încît soţia mea a căzut bolnavă din cauză că s-a străduit să-i acorde mamei o îngrijire de 24 de ore pe zi. Nu am avut altă posibilitate decît să o ducem pe mama la un cămin de bătrîni. Dar faptul că am fost nevoiţi să procedăm astfel ne-a sfîşiat inimile.“

¹⁸ Îngrijirea pe care o asigură căminul de bătrîni poate fi cea mai bună îngrijire posibilă în asemenea condiţii. Totuşi, persoanele în vîrstă care sînt încredinţate unei asemenea instituţii, sînt deseori nedumerite şi foarte tulburate, considerînd că au fost abandonate. „Noi i-am explicat cu deosebită grijă mamei de ce am fost nevoiţi să facem lucrul acesta“, ne spune o soră pe care o vom numi Greta. „Ea a învăţat să se adapteze situaţiei, şi acum consideră locul respectiv drept locuinţa ei.“ Vizitele efectuate cu regularitate îi vor ajuta, de asemenea, pe părinţi să se acomodeze şi vor dovedi cît de sinceră este dragostea pe care le-o purtaţi. (Compară 2 Corinteni 8:8.) Acolo unde distanţa constituie o problemă, păstraţi legătura cu ei prin convorbiri telefonice, scrisori şi vizite periodice. (Compară 2 Ioan 12.) Totuşi, viaţa în mijlocul oamenilor lumeşti prezintă, desigur, inconveniente. Fii ‘conştient de necesităţile lor spirituale’ (Matei 5:3). „Noi îi aducem mamei material de citit şi ne străduim să discutăm cu ea cît mai mult posibil despre lucrurile spirituale“, spune Greta.

19. (a) Căror lucruri trebuie să le acordăm atenţie cînd alegem şi urmărim calitatea îngrijirii acordată într-un cămin de bătrîni? (b) Ce uşurare îi va aduce unui creştin faptul că va face tot posibilul pentru a asigura îngrijirea părintelui său?

¹⁹ În The Wall Street Journal s-a publicat un studiu efectuat asupra a 406 cămine de bătrîni din Statele Unite, dintre care „se considera că aproximativ douăzeci la sută ar putea fi periculoase pentru pacienţii lor şi mai puţin de jumătate dintre ele întruneau minimum de condiţii“. Din nefericire, asemenea rapoarte sînt dureros de obişnuite. Aşadar, dacă se impune o îngrijire într-un cămin de bătrîni, să-l alegeţi cu multă atenţie. Vizitaţi-l personal pentru a vedea dacă este curat, bine întreţinut, cu un personal cu o înaltă calificare, cu o atmosferă asemănătoare celei de acasă şi care oferă un meniu de calitate. Urmăriţi cît se poate de atent îngrijirea care le este acordată părinţilor voştri. Fiţi avocatul lor, ajutîndu-i să evite situaţiile penibile care ar putea surveni în legătură cu sărbătorile lumeşti sau alte moduri de destindere. Făcînd tot posibilul pentru a le asigura părinţilor voştri cea mai bună îngrijire în condiţii de felul acesta, vă puteţi elibera de sentimentul de vinovăţie care, altminteri, v-ar putea tulbura. — Compară 2 Corinteni 1:12.

Daţi cu bucurie, primiţi cu bucurie

20. Copiii trebuie să ofere bucuros ajutorul; de ce este important lucrul acesta?

²⁰ „A fost greu“, spune o creştină care a trebuit să aibă grijă de părinţii ei. „A trebuit să le fac de mîncare, să fac curăţenie, să fac faţă crizelor de plîns şi să schimb cearşafurile cînd părinţii aveau incontinenţă urinară.“ „Dar orice am făcut pentru ei“, spune soţul său, „am făcut-o cu bucurie şi bună dispoziţie. Ne-am străduit din răsputeri să nu-i lăsăm niciodată pe părinţii noştri să creadă că obligaţia de a-i îngriji ne făcea silă“ (2 Corinteni 9:7). Persoanele în vîrstă sînt deseori recalcitrante în ceea ce priveşte acceptarea ajutorului şi nu vor să fie o povară pentru alţii. Atitudinea pe care o manifeşti este deci de o foarte mare importanţă.

21. (a) Cum pot fi părinţii nişte beneficiari bucuroşi? (b) De ce este înţelept ca un părinte să-şi ia măsuri de asigurare în vederea bătrîneţii?

²¹ În acelaşi timp, atitudinea pe care o manifestă părinţii este de asemenea importantă. Iată ce-şi aminteşte o soră: „Orice îi făceam mamei, ea era veşnic nemulţumită.“ Aşadar, părinţi, să evitaţi a fi neraţionali sau exagerat de pretenţioşi. La urma urmei, Biblia spune că nu copiii trebuie să pună deoparte pentru părinţi, ci părinţii pentru copii (2 Corinteni 12:14). Unii părinţi îşi cheltuiesc veniturile şi devin o sarcină pentru copiii lor. Dar în Proverbe 13:22 se spune: „Cel bun va lăsa o moştenire fiilor fiilor.“ Pe cît este posibil, părinţii îşi pot deci lua dinainte măsuri de asigurare în vederea bătrîneţii, punînd bani deoparte şi făcînd anumite pregătiri în vederea propriei lor îngrijiri. — Proverbe 21:5.

22. Cum trebuie să considere un creştin eforturile pe care le depune pentru a-şi îngriji părinţii vîrstnici?

²² Pavel s-a exprimat bine cînd a spus că îngrijirea părinţilor este egală cu o „cuvenită compensaţie“ (1 Timotei 5:4). Iată ce a spus un frate în acest sens: „Mama mi-a purtat de grijă timp de 20 de ani. Ce am făcut eu în comparaţie cu lucrul acesta?“ Fie ca toţi creştinii care au părinţi în vîrstă să se simtă tot la fel îndemnaţi să ‘practice devoţiunea sfîntă acasă’, ştiind că ei vor fi răsplătiţi din plin de către Dumnezeul care promite celor care-şi onorează părinţii: „Vei dăinui multă vreme pe pămînt.“ — Efeseni 6:3.

Întrebări recapitulative

◼ Cum căutau unele persoane din timpul lui Isus să se eschiveze de la responsabilitatea pe care o aveau faţă de părinţi?

◼ Cine trebuie să aibă grijă de părinţii vîrstnici şi de ce?

◼ Ce probleme întîmpină familiile atunci cînd un părinte se mută la unul dintre copiii săi, şi cum pot fi ele rezolvate?

◼ De ce s-ar putea ca îngrijirea într-un azil să fie necesară şi cum pot fi părinţii ajutaţi să se acomodeze cu această situaţie?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Membrii familiei se pot întruni pentru a discuta împărţirea sarcinilor în ceea ce priveşte îngrijirea unui părinte

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Cînd este necesară îngrijirea într-un cămin de bătrîni, vizitele efectuate cu regularitate constituie un factor esenţial pentru bunăstarea psihică şi spirituală a persoanelor în vîrstă