Nestemate din evanghelia lui Luca
ISUS CRISTOS, Fiul lui Iehova, este bine cunoscut pentru compasiunea pe care o manifestă. Cît este de potrivit deci ca evanghelistul Luca să–i scoată în evidenţă calităţile de compasiune, îndurare şi empatie! El a scris în folosul atît al iudeilor, cît şi al neiudeilor o relatare cu adevărat încurajatoare despre viaţa pămîntească a lui Isus.
Unele aspecte ale acestei Evanghelii arată că cine a scris–o era o persoană cultivată. De exemplu, ea are o introducere clasică şi un vocabular bogat. Aceste lucruri concordă cu faptul că Luca era un medic foarte instruit (Coloseni 4:14). Deşi el nu a devenit credincios decît după moartea lui Isus, l–a însoţit pe Pavel la Ierusalim după a treia călătorie pe care apostolul a făcut–o ca misionar. Astfel, după ce Pavel a fost arestat în acest oraş şi pe parcursul detenţiei apostolului la Cezareea, acest cercetător atent a fost în măsură să adune material, punînd întrebări martorilor oculari şi consultînd documentele publice (1:1–4; 3:1, 2). Evanghelia sa a fost scrisă probabil, la Cezareea, în timpul celor doi ani de detenţie pe care apostolul i–a petrecut acolo, în jurul anilor 56–58 e.n.
Cîteva caracteristici unice
Cel puţin şase miracole făcute de Isus sînt relatate numai în Evanghelia lui Luca. Acestea sînt: o pescuire miraculoasă (5:1–6), învierea fiului văduvei din Nain (7:11–15), vindecarea unei femei gîrbove (13:11–13), vindecarea unui om bolnav de dropică (14:1–4), curăţarea celor zece leproşi (17:12–14) şi vindecarea urechii unui sclav al marelui preot. — 22:50, 51.
Unele parabole ale lui Isus apar, de asemenea, doar în relatarea lui Luca. Printre acestea se numără cele referitoare la: cei doi datornici (7:41–47), samariteanul cel bun (10:30–35), smochinul uscat (13:6–9), marea cină (14:16–24), fiul risipitor (15:11–32), bogatul şi Lazăr (16:19–31) şi văduva şi judecătorul nedrept. — 18:1–8.
Întîmplări impresionante
Medicul Luca a manifestat interes faţă de femei, copii şi bătrîni. Numai el menţionează sterilitatea Elisabetei, precum şi conceperea şi naşterea lui Ioan. Numai în Evanghelia lui este menţionată apariţia îngerului Gabriel la Maria. Luca a fost îndemnat să spună că pruncul Elisabetei a săltat în pîntecele ei, în timp ce Maria îi vorbea acesteia. Numai el menţionează circumcizia lui Isus şi prezentarea sa la templu, unde a fost văzut de bătrînul Simeon şi de Ana. Şi ceea ce cunoaştem despre copilăria lui Isus şi despre Ioan Botezătorul se datoreşte evangheliei lui Luca. — 1:1—2:25.
Scriind despre văduva îndurerată din Nain, căreia îi murise unicul fiu, Luca a zis că Isus „a fost mişcat de milă faţă de ea“ şi atunci l–a readus la viaţă pe tînăr (7:11–15). Un alt episod la fel de emoţionant despre care se aminteşte numai în Evanghelia lui Luca este cel referitor la Zacheu, perceptorul şef. Fiind de statură mică, Zacheu s–a urcat într–un pom ca să–l vadă pe Isus. Ce surpriză a fost cînd Isus i–a zis că–l va vizita acasă. Luca arată că vizita respectivă a fost o mare binecuvîntare pentru fericitul stăpîn al casei. — 19:1–10.
Scrisă de un medic
Această Evanghelie conţine mulţi termeni medicali sau folosiţi în sens medical. Termenii respectivi nu au fost folosiţi de ceilalţi scriitori ai Scripturilor greceşti creştine, sau cel puţin nu în sens medical, însă este firesc să ne aşteptăm la un asemenea limbaj din partea unui medic.
De exemplu, numai Luca a spus că soacra lui Petru avea „febră mare“ (4:38). El a scris de asemenea: „Iată un om plin de lepră“ (5:12). Pentru ceilalţi evanghelişti era suficient să menţioneze lepră, dar nu pentru medicul Luca — un specialist care a indicat că boala se afla într–un stadiu avansat.
Informaţii despre uzanţe şi obiceiuri
Luca a zis că, după naşterea lui Isus, Maria „l–a înfăşurat în fîşii de pînză“ (2:7). Conform obiceiului, nou–născuţii erau spălaţi şi frecaţi cu sare, probabil pentru a le usca pielea şi a o întări. Apoi erau înfăşuraţi în feşe aproape ca o mumie. Feşele ţineau corpul drept şi cald, iar faptul că erau trecute pe sub bărbie şi în jurul capului îl putea obişnui pe copil să respire pe nas. Într–o scriere din secolul trecut cu privire la obiceiurile de înfăşare a nou–născuţilor citim următoarele cuvinte ale unui vizitator la Betleem: „Am luat în braţe micuţa creatură. Corpul ei era ţeapăn, atît de strînse erau feşele de pînză albă şi purpurie. Mîinile şi picioarele ei erau de–a dreptul imobilizate, iar căpuşorul îi era înfăşurat cu un şal roşu, mic şi moale, răsucit astfel încît să–i treacă pe sub bărbie şi peste frunte.“
Pe de altă parte, Evanghelia lui Luca ne furnizează informaţii despre obiceiurile funerare din secolul I. Isus era lîngă poarta oraşului Nain cînd a văzut „că era dus afară un mort, fiul unic–născut al mamei sale [care era văduvă]“ şi „cu ea mai era o mulţime considerabilă de oameni din oraş“ (7:11, 12). Înmormîntarea se făcea de obicei în afara oraşului, iar prietenii decedatului îl însoţeau pe acesta pînă la mormînt. Sicriul era un fel de targă făcută se pare din răchită împletită şi avînd mînere ieşite în afară, în colţuri, astfel că patru oameni puteau să–l ducă pe umeri, în timp ce procesiunea funebră înainta spre locul de înmormîntare.
Într–o ilustrare consemnată de Luca, Isus vorbeşte despre un om bătut de tîlhari. Un samaritean binevoitor „i–a pansat rănile, turnînd peste ele ulei şi vin“ (10:34). Acesta era modul tradiţional de tratare a rănilor. Uleiul de măsline avea proprietatea de a înmuia rănile şi de a alina durerea (Isaia 1:6). Dar vinul? Iată ce se spune despre el într–o revistă medicală (The Journal of the American Medical Association): „Vinul era un medicament important în Grecia. (. . .) Hipocrat din Kos [460–370 î.e.n.] (. . .) a dat o folosinţă largă vinului, prescriindu–l la pansarea rănilor ca agent antifebril, laxativ şi diuretic.“ Ilustrarea lui Isus face aluzie la proprietăţile de antiseptic şi dezinfectant ale vinului, precum şi la eficacitatea uleiului din măsline în ce priveşte vindecarea rănilor. Desigur că esenţa parabolei este că cine se comportă ca un adevărat semen acţionează cu îndurare. Acesta este modul în care trebuie să ne comportăm cu alţii. — 10:36, 37.
Lecţii de umilinţă
Numai Luca a relatat o ilustrare pe care Isus a făcut–o după ce i–a văzut pe oaspeţii care alegeau locurile cele mai de vază la un ospăţ. În timpul meselor, oaspeţii stăteau lungiţi pe canapelele puse pe cele trei laturi ale unei mese. Servitorii puteau să ajungă la masă dinspre a patra latură. De obicei, fiecare canapea era ocupată de trei persoane, fiecare dintre ele aflîndu–se cu faţa la masă, sprijinindu–se pe cotul stîng şi luînd mîncarea cu mîna dreaptă. Cele trei poziţii indicau că persoana avea locul de frunte, de la mijloc sau de jos. Cine stătea pe locul de jos de pe cea de a treia canapea avea poziţia cea mai de rînd la masă. Isus a zis: ’Cînd eşti invitat la un banchet, alege locul cel mai de jos, şi omul care te–a invitat îţi va zice: „Prietene, urcă mai sus.“ Atunci vei avea onoare înaintea celorlalţi oaspeţi‘ (14:7–10). Da, să dăm în mod umil întîietate altora. De fapt, aplicînd ilustrarea, Isus a zis: „Oricine se înalţă va fi umilit şi cine se umileşte va fi înălţat.“ — 14:11.
O altă ilustrare prin care Isus subliniază importanţa umilinţei şi care se găseşte numai în Evanghelia lui Luca este aceea a perceptorului de impozite şi a fariseului care se rugau în templu. Printre altele, fariseul zicea: „Eu postesc de două ori pe săptămînă“ (18:9–14). Legea cerea doar un post pe an (Levitic 16:29). Însă fariseii exagerau cu postitul. Fariseul din ilustrare postea a doua zi a săptămînii, deoarece se credea că aceasta era ziua în care Moise s–a urcat pe Muntele Sinai, unde a primit cele două table ale Mărturiei. Se spune că el a coborît de pe munte în a cincea zi a săptămînii (Exod 31:18; 32:15–20). Fariseul a evocat postul său bisăptămînal ca dovadă a pietăţii sale. Dar această ilustrare trebuie să ne îndemne să fim umili şi să nu ne considerăm mai drepţi şi mai virtuoşi decît alţii.
Aceste nestemate din Evanghelia lui Luca demonstrează că aceasta este unică şi instructivă. Întîmplările relatate aici ne ajută să retrăim episoade emoţionante din viaţa pămîntească a lui Isus. În Evanghelie găsim şi informaţii utile despre unele uzanţe şi obiceiuri. Dar vom fi în mod deosebit binecuvîntaţi dacă vom pune în practică acele lecţii despre îndurare şi umilinţă, lecţii predate în chip strălucit în Evanghelia lui Luca, medicul iubit.