Regula de aur — ce este ea?

„ŞTIŢI, eu nu le produc necazuri vecinilor. Din partea mea ei pot să facă ce vor. Bineînţeles, dacă au greutăţi fac tot ce pot ca să–i ajut.“ Gîndeşti şi tu la fel? Cînd se întîmplă un dezastru, rămîi uimit văzînd numeroasele acţiuni altruiste şi binevoitoare de care sînt capabili oamenii. Dar ajunge numai atît?

Dacă eşti un părinte, ţi–ai sfătuit, fără îndoială, copiii să nu–şi provoace tovarăşii de joacă. Mulţi dintre noi purtăm şi astăzi cicatricele rămase din copilărie, ca o dovadă a faptului că nu am ascultat de sfatul primit. Da, am ajuns să înţelegem cît de înţeleaptă este maxima spusă de filozoful oriental Confucius: „Nu le face altora ceea ce nu ţi–ar face plăcere să ţi se facă.“ Dar această maximă nu este decît o versiune inferioară şi negativă a ceea ce poartă numele de „Regula de aur“.

O regulă pozitivă

„Regula de aur“ este definită de Webster’s New Collegiate Dictionary drept „principiul de conduită morală enunţat la Matei 7:12 şi Luca 6:31, potrivit căruia trebuie să facem altora ceea ce am vrea să ne facă ei nouă“. Diferitele traduceri ale versetului 12 din Matei, capitolul 7, prezentate în chenarul din partea de jos a paginii, ne permit să observăm remarcabila frumuseţe a acestui principiu.

Să observăm că, deşi cuvintele diferă în funcţie de versiune, regula este întotdeauna pozitivă. De fapt, cu puţin timp înainte de a enunţa această regulă, Isus spusese în Predica de pe Munte: „Cereţi încontinuu şi vi se va da, căutaţi încontinuu şi veţi găsi, bateţi încontinuu şi vi se va deschide. Căci oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi cui bate i se va deschide“ (Matei 7:7, 8). Verbele a cere, a căuta şi a bate desemnează, toate, acţiuni pozitive. „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii“, a spus în continuare Isus, „să le faceţi şi voi la fel.“ — Matei 7:12

Biblia arată că discipolii lui Isus recomandau şi ei aplicarea acestei reguli (Romani 15:2; 1 Petru 3:11; 3 Ioan 11). Din nefericire, condiţia actuală a relaţiilor dintre oameni demonstrează că, în general, această regulă nu este respectată nici măcar de cei care pretind a fi creştini. Dar înseamnă oare că această regulă de etică nu mai este valabilă pentru epoca noastră? Să fie ea într–adevăr perimată?

Regula de aur — de ce este încă valabilă?

AURUL curat nu îşi pierde niciodată strălucirea şi, de aceea, bijuteriile din aur sînt apreciate ca fiind de mare valoare. Deoarece aurul nu îşi pierde valoarea, obiectele din acest preţios metal, deteriorate, nu sînt aruncate, ci sînt prelucrate de aurar şi transformate în noi lucrări de artă.

În mod asemănător, deşi Regula de aur a fost enunţată de Isus în urmă cu circa 2 000 de ani, ea nu şi–a pierdut nimic din valoare. Analizînd din ce motive este ea valabilă şi astăzi, vom putea aprecia şi mai bine marea valoare pe care o are ea pentru noi.

După ce a enunţat Regula de aur: „Tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii să le faceţi şi voi la fel“, Isus a adăugat: „Aceasta este, de fapt, ceea ce semnifică LEGEA şi PROFEŢII“ (Matei 7:12). Cum au înţeles discipolii lui Isus şi ceilalţi din auditoriu aceste cuvinte? 

„Ceea ce semnifică LEGEA şi PPROFEŢII“

„LEGEA“ se referă la primele cinci cărţi ale Bibliei, de la Geneza la Deuteronom. Aceste scrieri sacre dezvăluie că scopul lui Iehova era acela de a ridica o sămînţă care să pună capăt răului (Geneza 3:15). În aceste prime cărţi ale Bibliei era inclusă şi LEGEA — un ansamblu de porunci date de Iehova naţiunii Israel în 1513 î.e.n., la muntele Sinai, prin intermediul lui Moise.

Legea divină separa Israelul de naţiunile păgîne care îl înconjurau, iar israeliţii nu trebuiau să facă nimic ce le–ar fi putut aduce defavoarea lui Iehova. Ei erau proprietatea lui exclusivă şi trebuiau să rămînă aşa dacă doreau să primească binecuvîntările lui (Exod 19:5; Deuteronom 10:12, 13). Dar în afara obligaţiilor faţă de Dumnezeu, Legea mozaică le pretindea israeliţilor să facă bine locuitorilor străini din Israel. De exemplu, ea prevedea: „Locuitorul străin, care locuieşte ca străin la voi, va trebui să devină pentru voi ca un băştinaş de–al vostru; şi va trebui să–l iubeşti ca pe tine însuţi, deoarece voi aţi devenit locuitori străini în ţara Egiptului. Eu sînt Iehova, Dumnezeul vostru“ (Levitic 19:34). Pe vremea regilor israeliţi, locuitorii străini se bucurau de asemenea privilegii, ca de exemplu, de cel de a participa la construirea templului lui Dumnezeu din Ierusalim. — 1 Cronici 22:2.

Legea dată Israelului interzicea adulterul, omuciderea, furtul şi lăcomia. Aceste ordine şi „orice altă poruncă există“ puteau fi rezumate în următorul precept: „Să–l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ Apostolul Pavel adaugă: „Iubirea nu îi face rău aproapelui; prin urmare, iubirea este împlinirea legii.“ — Romani 13:9, 10.

Din moment ce LEGEA anticipa chiar fundamentul Regulii de aur, ce putem spune despre „PROFEŢI“?

Cărţile profetice din Scripturile ebraice confirmă şi ele valabilitatea Regulii de aur. Ele îl prezintă pe Iehova drept un Dumnezeu care îşi îndeplineşte cu fidelitate scopul. El îşi binecuvîntează slujitorii fideli care, în ciuda imperfecţiunii lor, încearcă să facă voinţa sa şi demonstrează că se căiesc în mod sincer de acţiunile lor îndărătnice. „Spălaţi–​vă, curăţaţi–vă; îndepărtaţi răutatea acţiunilor voastre dinaintea ochilor mei; încetaţi să faceţi răul. Învăţaţi să faceţi binele; căutaţi justeţea; redresaţi pe opresor; faceţi judecată pentru orfanul de tată; pledaţi cauza văduvei.“ — Isaia 1:16, 17.

Cînd poporul lui Dumnezeu făcea ceea ce este drept faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu, Iehova îl asigura că îl va susţine: „Iată ce a spus Iehova: «Păstraţi justiţia şi faceţi ce este drept. (. . .) Fericit este omul muritor care face aceasta şi fiul omenirii care o apucă.»“ — Isaia 56:1, 2.

Cristos îşi dirijează congregaţia

Cristos a venit să împlinească LEGEA şi PROFEŢII, şi de atunci încoace scopul etern al lui Iehova a continuat să se împlinească (Matei 5:17; Efeseni 3:10, 11, 7–19). Vechea Lege mozaică a fost înlocuită prin noul legămînt, care le permite atît evreilor, cît şi păgînilor să devină creştini unşi (Ieremia 31:31–34). Acest lucru nu împiedică congregaţia creştină de astăzi să urmeze încă Regula de aur. Şi iată încă un motiv pentru care trebuie să acceptăm valabilitatea Regulii de aur: Cristos este Conducătorul activ al congregaţiei creştine moderne. Instrucţiunile sale nu s–au schimbat. Iar sfatul său inspirat este încă de mare valoare.

Înainte de a pleca de pe pămînt, Isus le–a poruncit continuatorilor săi să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor şi să–i instruiască ’să respecte toate lucrurile pe care li le poruncise‘. Printre aceste instrucţiuni figura şi Regula de aur. Isus şi–a asigurat discipolii cu următoarele cuvinte: „Iată, eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la încheierea sistemului de lucruri.“ — Matei 28:19, 20.

Aşa cum se relatează în Luca 6:31, Isus a poruncit: „Cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi–le şi voi la fel.“ Ce exemplu frumos a lăsat Isus în ce priveşte iniţiativa de a le face bine altora!

În timpul serviciului său pe pămînt, Isus a observat cu atenţie problemele cu care se confruntau contemporanii săi, şi a manifestat compasiune faţă de ei. În timp ce predica prin ţară, el a văzut mulţimile şi i–a fost milă de ele. Dar el nu s–a mulţumit numai cu atît, ci a luat măsuri ca să–i ajute. Cum? Organizînd o intensă campanie de predicare care să–i ducă pe discipoli în casele acestor oameni. El i–a instruit spunînd: „În orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este merituos şi rămîneţi acolo pînă la plecarea voastră.“ Această lucrare era sprijinită de Isus şi binecuvîntată de Tatăl său, aşa cum reiese cu claritate din cuvintele rostite de Isus mai tîrziu: „Cel care vă primeşte pe voi mă primeşte şi pe mine, şi cel care mă primeşte pe mine îl primeşte pe cel care m–a trimis. (. . .) Şi oricine dă de băut doar un singur pahar de apă rece unuia dintre aceşti micuţi, fiindcă este discipol, cu adevărat vă spun, el nu îşi va pierde răsplata.“ — Matei 9:36—10:42

Regula de aur implică o acţiune pozitivă în favoarea altora, aşa cum reiese din următorul raţionament prezentat de Isus într–o altă împrejurare: „Şi dacă voi îi iubiţi pe cei care vă iubesc, care este meritul vostru? Deoarece chiar şi păcătoşii îi iubesc pe cei care îi iubesc la rîndul lor. Şi dacă le faceţi bine celor care vă fac bine, care este, în realitate, meritul vostru? Chiar şi păcătoşii fac acelaşi lucru. Dimpotrivă, continuaţi să–i iubiţi pe duşmanii voştri şi să faceţi bine (. . .) şi răsplata voastră va fi mare“ (Luca 6:32, 33, 35). Prin urmare, dacă vom respecta Regula de aur, care este valabilă şi astăzi, vom lua iniţiativa de a le face bine chiar şi oamenilor pe care nu îi cunoaştem personal.

Încă valabilă, încă eficientă

Faptul că Regula de aur este valabilă şi astăzi este atestat de persoanele care o aplică în viaţă; şi aceasta este probabil dovada cea mai convingătoare a valabilităţii ei. Creştinii care trăiesc zilnic în armonie cu legile lui Dumnezeu au parte de o mare bucurie şi, deseori, de binecuvîntări neaşteptate. Fiind amabilă şi politicoasă cu personalul medical din clinica unde era tratată, o creştină a fost recompensată pentru conduita ei frumoasă prin faptul că infirmierele şi medicii au făcut tot ce au putut pentru ca ea să fie bine îngrijită.

Martorii lui Iehova care lucrează la construirea rapidă a Sălilor Regatului pot şi ei să ateste valabilitatea Regulii de aur. Ei le fac vizite amabile locuitorilor din cartierul respectiv, pentru a–i informa despre ceea ce intenţionează să facă şi, de multe ori, ei sînt primiţi favorabil. Persoane care fuseseră pînă atunci împotriva Martorilor pot să observe deci că Martorii le fac bine semenilor lor şi constată personal colaborarea existentă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Ca urmare a acestui fapt, mulţi dintre ei se oferă să–​i ajute fie direct la construire, fie furnizîndu–le materiale. — Compară Zaharia 8:23.

În timp ce un Martor iranian care trăieşte la Londra se afla într–un magazin şi cumpăra alimente, vînzătorul a început să–l insulte pe motiv că era străin. Fără să se enerveze, acest creştin i–a explicat cu tact şi bunăvoinţă vînzătorului că este Martor al lui Iehova şi că nu are resentimente faţă de oamenii de altă naţionalitate. Dimpotrivă, el îi vizitează pe toţi locuitorii din cartierul său, pentru a le transmite mesajul biblic. Care a fost rezultatul? Pe lîngă alimentele pe care acesta le cumpărase, vînzătorul i–a adăugat pe gratis delicatese!

Evident, Regula de aur nu se rezumă la cîteva acte de bunăvoinţă. Dar cea mai mare dovadă a aplicării acestui precept constă, fără îndoială, în binele pe care Martorii lui Iehova din lumea întreagă îl fac vizitîndu–şi vecinii, pentru a le comunica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu.

Cum să trăim în conformitate cu Regula de aur

Pentru a pune în practică Regula de aur trebuie să ne îndreptăm atenţia spre alţii. Această regulă este un precept pozitiv. Da, trebuie să cauţi ocaziile de a le face bine celor din jurul tău. Prin urmare, ia iniţiativa şi preocupă–te de alţii, interesîndu–te personal de ei (Filipeni 2:4). Făcînd acest lucru vei secera numeroase binecuvîntări şi vei urma sfatul lui Isus: „Tot astfel să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările voastre excelente şi să dea glorie Tatălui vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16). Dacă îl vei căuta cu sinceritate pe Dumnezeu şi vei încerca să trăieşti în fiecare zi conform Regulii de aur, Iehova va deveni Răsplătitorul tău. — Evrei 11:6.

„Cel care răspunde cu francheţe“

ÎN PREDICA de pe Munte Isus a menţionat „LEGEA şi PROFEŢII“. Cea de a treia parte a Scripturilor ebraice erau scrierile care conţineau cărţile poetice, cum sînt Psalmii şi Proverbele (Matei 7:12; Luca 24:44). Aceste cărţi conţineau şi ele înţelepciunea lui Dumnezeu.

De exemplu, Proverbele îi avertizau pe judecătorii Israelului antic: „Pe cel care îi spune celui rău: «eşti drept», popoarele îl vor detesta, grupurile naţionale îl vor denunţa. Dar pentru cei care îl mustră va fi plăcut şi peste ei va veni binecuvîntarea binelui. Cel care răspunde cu francheţe va săruta buze.“ — Proverbe 24:24–26.

Dacă un judecător se lăsa mituit sau ceda în faţa nepotismului, declarîndu–l pe cel rău drept, ceilalţi îl puteau considera necorespunzător pentru poziţia pe care o ocupa. De altfel, chiar şi membrii „grupurilor naţionale“ păgîne care ar fi auzit vorbindu–se despre o asemenea nedreptate judiciară ar fi reacţionat cu dispreţ! Pe de altă parte, dacă judecătorul avea curajul să–l mustre pe cel rău şi să ’răspundă cu francheţe‘ în cazul respectiv, el îşi cîştiga respectul şi afecţiunea tuturor. Oamenii în general, i–ar fi urat „binecuvîntarea binelui“. Şi aşa cum continuă proverbul, „cel care răspunde cu francheţe va săruta buze“.

Un astfel de sărut pe buze constituia semnul unui respect reciproc — respectul existent între sfătuitor şi cei care îl vedeau mustrînd cu francheţe. Este posibil ca şi cel mustrat să fi reacţionat favorabil şi să fi manifestat afecţiune faţă de judecător. Proverbe 28:23 spune: „Cel care îl mustră pe un om va găsi după aceea mai multă favoare decît cel care linguşeşte cu limba sa.“ Cei care deţin poziţia de bătrîni în congregaţiile creştine nu trebuie deci să permită ca legăturile de prietenie sau cele familiale să le denatureze sentinţa judecătorească. Dînd cu francheţe sfaturile necesare, bătrînii vor cîştiga respectul congregaţiei.