Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Marea credinţă a unui ofiţer

CÎND Isus şi–a rostit Predica de pe munte trecuse deja aproape jumătate din serviciul său public. Aceasta înseamnă că nu mai are decît aproximativ un an şi nouă luni pentru a–şi termina lucrarea pe pămînt.

Isus intră acum în oraşul Capernaum, care, ca să spunem aşa, îi serveşte ca centru al activităţii sale. Spre el se îndreaptă nişte bătrîni ai iudeilor pentru a–i face o rugăminte. Ei sînt trimişi de către un ofiţer din armata romană, un păgîn.

Servitorul acestuia, la care ţine foarte mult, este pe moarte fiind grav bolnav. Ofiţerul ar dori ca Isus să–l vindece. Iudeii îl imploră insistent pe Isus pentru acest ofiţer: „El merită să îi acorzi aceasta, deoarece iubeşte naţiunea noastră şi el însuşi ne–a zidit sinagoga.“

Isus îi urmează fără a ezita. Însă, pe cînd se apropie de casa ofiţerului, acesta trimite nişte prieteni să–i spună: „Domnule, nu te nelinişti, căci eu nu sînt demn să intri sub acoperişul meu. Din acest motiv nu mă consider demn să vin la tine.“

Ce smerenie din partea unui ofiţer obişnuit să comande! Dar probabil că acţionează astfel deoarece ştie că iudeilor le este interzis să aibă relaţii cu neiudeii. Petru însuşi a declarat: „Ştiţi bine cît este de ilegal pentru un iudeu să se asocieze cu un om de altă rasă, ori să se apropie de el.“

Nevoind probabil să–l expună pe Isus consecinţelor neluării în seamă a acestui obicei, ofiţerul îi trimite pe prietenii lui care îi spun: „Spune un cuvînt şi servitorul meu să fie însănătoşit. Fiindcă şi eu sînt un om aflat sub autoritate şi am sub mine soldaţi şi unuia îi zic: «Du–te!» şi el se duce, şi altuia: «Vino!» şi el vine, şi sclavului meu: «Fă aceasta!» şi face.“

Isus rămîne foarte surprins auzind toate aceste lucruri „vă spun adevărul“, zice el, „la nimeni din Israel nu am găsit o atît de mare credinţă“. După ce îl vindecă pe servitorul ofiţerului, Isus profită de ocazie pentru a face cunoscut că neiudeii care au credinţă vor primi binecuvîntările pe care le resping iudeii fără credinţă.

„Mulţi“, spune Isus, „vor veni din regiunile de la răsărit şi apus şi vor sta lungiţi la masă cu Avraam, Isaac şi Iacob în regatul cerurilor; pe cînd fiii regatului vor fi aruncaţi în întunericul de afară. Aici va fi plînsul lor şi scrîşnirea dinţilor lor.“

„Fiii regatului (...) aruncaţi în întunericul de afară“ sînt iudeii naturali care nu acceptă ocazia oferită prima dată lor, de a domni cu Cristos. Avraam, Isaac şi Iacob reprezintă aranjamentul Regatului lui Dumnezeu. Isus anunţă că oamenii naţiunilor vor fi primiţi, ca să spunem aşa, la masa cerească, „în regatul cerurilor“. Luca 7:1–10; Matei 8:5–13; Fapte 10:28.

◆ De ce l–au implorat nişte iudei pe Isus în favoarea unui ofiţer păgîn?

◆ Ce anume l–ar fi putut determina pe ofiţer să–i ceară lui Isus să nu intre în casa lui?

◆ Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele sale de încheiere?