publicaţiilor şi al bătrînilor ei de congregaţie, este întotdeauna gata să ne ajute să ne luptăm cu succes cu problemele. David ne sfătuieşte cu căldură: „Roteşte-ţi calea pe Iehova şi bazează-te pe el şi el însuşi va acţiona.“ El a mai putut spune şi cuvintele: „Am fost tînăr şi am îmbătrînit şi totuşi nu l-am văzut pe cel drept părăsit de tot, nici pe descendenţii săi căutînd pîine.“ În asociere cu congregaţia creştină, noi ne vom da seama că „salvarea celor drepţi vine de la Iehova; el este fortăreaţa lor în timp de strîmtorare.“ (Psalm 37:5, 25, 39) Să urmăm întotdeauna sfatul lui Pavel: „De aceea, noi nu renunţăm, (. . .) în timp ce ne fixăm privirile nu asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor invizibile. Fiindcă lucrurile care se văd sînt temporare, dar cele invizibile sînt veşnice.“ — 2 Corinteni 4:16–18.

20. Ce putem vedea cu ochii credinţei, şi la ce ne determină faptul acesta?

²⁰ Noi putem vedea cu ochii credinţei, chiar înaintea noastră, noul sistem al lui Iehova. Ce incomparabile bucurii şi binecuvîntări vor exista acolo! (Psalm 37:34; 72:1, 7; 145:16) Pregătindu-ne pentru acel timp glorios, să dăm ascultare cuvintelor din Psalmul 100:2: „Slujiţi lui Iehova cu veselie. Intraţi înaintea lui cu un strigăt plin de bucurie.“

Fiţi plini de bucurie

„Discipolii continuau să fie plini de bucurie şi de spirit sfînt.“ — FAPTE 13:52.

 1. (a) Ce fel de rod este bucuria? (b) Pentru ce îmbucurătoare îngrijire este demn de a fi glorificat Dumnezeu?

BUCURIA! Această calitate creştină ocupă locul al doilea după iubire în descrierea pe care o face Pavel cu privire la rodul spiritului. (Galateni 5:22–25) Dar ce anume generează bucurie? Vestea bună pe care îngerul Gabriel a adus-o la cunoştinţa unor umili păstori cu mai bine de 1 900 de ani în urmă: „Iată, vă anunţ o veste bună de mare bucurie, pe care o va avea tot poporul, deoarece astăzi, în oraşul lui David, vi s-a născut un Salvator, care este Cristos, Domnul.“ Apoi s-a arătat oştirea de îngeri şi i s-a alăturat îngerului într-o laudă plină de bucurie la adresa lui Dumnezeu, spunînd: „Glorie lui Dumnezeu în înălţimile de sus şi pace pe pămînt printre oamenii bunăvoinţei.“ — Luca 2:10–14.

 2, 3. (a) De ce a fost potrivit ca Dumnezeu să-l trimită pe Fiul său întîi născut pentru ca să devină Răscumpărătorul omenirii? (b) În ce alte moduri a slujit Isus scopurile lui Dumnezeu atunci cînd a fost pe pămînt?

² Bunăvoinţa lui Dumnezeu faţă de oameni este exprimată prin măsurile luate de el în vederea salvării prin intermediul lui Cristos, Domnul. Acest Fiu întîi născut al lui Dumnezeu este personificarea adevăratei înţelepciuni şi este descris ca spunînd în legătură cu Tatăl său în timpul creaţiei: „Atunci am devenit alături de el un lucrător ferm şi sigur, apoi am ajuns să fiu plin de încîntare zi de zi, exultînd înaintea lui cu fiecare ocazie; exultînd pe solul roditor al pămîntului său şi, într-adevăr, plenitudinea încîntării mele era lîngă fiii oamenilor.“ — Proverbe 8:30, 31, Rotherham.

³ De aceea, era potrivit ca Iehova să îl trimită pe acest Fiu, care a găsit atîta delectare lîngă fiii oamenilor, pentru ca să fie Răscumpărătorul omenirii. Şi în ce fel avea să-i aducă glorie lui Dumnezeu lucrul acesta? Prin faptul că el avea să-i deschidă calea pentru a-şi realiza grandiosul scop de-a umple pămîntul cu oameni drepţi şi iubitori de pace. (Geneza 1:28) În afară de aceasta, atunci cînd avea să fie pe pămînt, acest Fiu, Isus, avea să arate în cele mai severe încercări că un om perfect se poate supune cu loialitate lui Iehova ca Domn Suveran, justificînd astfel pe deplin legitimitatea stăpînirii Tatălui său asupra creaţiei Sale. (Evrei 4:15; 5:8, 9) Această cale a integrităţii, urmată de Isus, a stabilit, de asemenea, un model pentru toţi creştinii adevăraţi care aveau să calce îndeaproape pe urmele sale. — 1 Petru 2:21.

 4. Ce mare bucurie rezultă din perseverenţa lui Isus, şi cum ar trebui să ne încurajeze faptul acesta?

⁴ Isus a găsit o inegalabilă bucurie în a îndeplini în felul acesta voinţa Tatălui său şi, prin aceasta, a anticipat o şi mai mare bucurie, aceea pe care apostolul Pavel o aminteşte în Evrei 12:1, 2: „Să alergăm cu perseverenţă în alergarea care ne este pusă în faţă, în timp ce privim cu încordare la Isus, Instrumentul principal al credinţei noastre şi Cel care ne-o duce la perfecţiune. Pentru bucuria care i-a fost pusă în faţă el a suportat stîlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.“ Care este această bucurie? Este bucuria pe care o are Isus nu numai de a sfinţi numele Tatălui său şi de a răscumpăra omenirea din moarte, ci şi de a guverna ca Rege şi Mare Preot, restabilindu-i pe oamenii ascultători la viaţă fără sfîrşit pe un pămînt paradiziac. — Matei 6:9; 20:28; Evrei 7:23–26.

 5. Cine sînt „fraţii“ lui Isus, şi de ce bucurie unică au ei parte?

⁵ Da, Fiul lui Dumnezeu a găsit întotdeauna bucurie în faptul de a sluji în folosul omenirii. Şi marea lui bucurie a fost de a sluji împreună cu Tatăl său la alegerea grupului de oameni păstrători ai integrităţii pe care el îi numeşte „fraţi“ ai săi şi care, la moartea lor, sînt înviaţi în cer. Aceştia intră într-o bucurie unică