Capitolul 9

Cine ne conduce pe calea spre eliberare?

 1. (a) Cui trebuie să ne supunem pentru a fi salvaţi în „necazul cel mare“? (b) Cum a fost ilustrat lucrul acesta, printre altele, prin faptul că Dumnezeu l-a utilizat pe Moise?

NUMAI dacă acceptăm conducerea lui Isus Cristos şi dacă dăm dovezi convingătoare că ascultăm cu adevărat de el şi că păşim pe urmele sale putem fi salvaţi din această lume rea şi putem fi păstraţi în viaţă în cursul viitorului ’mare necaz‘ (Fapte 4:12). Adevărul acesta a fost bine ilustrat prin evenimentele dinaintea şi de după eliberarea israeliţilor din robia Egiptului în 1513 î.e.n.. Printr-un miracol, Iehova i-a salvat, trecîndu-i Marea Roşie, după care a nimicit armata egipteană care îi urmărea. În toate aceste evenimente Dumnezeu l-a utilizat pe Moise pentru a conduce poporul său. — Iosua 24:5–7; Exod 3:10.

 2. (a) Cine era „vasta mulţime amestecată“ care a părăsit Egiptul împreună cu israeliţii? (b) Ce i-a atras, desigur, pe mulţi? (c) Cu privire la ce au fost ei puşi în curînd la încercare?

² Cînd israeliţii au ieşit din Egipt, cu perspectiva de a intra în Ţara Promisă, s-au alăturat şi alţii rîndurilor lor. Aşa cum a scris Moise, „un vast amestec de însoţitori s-a suit împreună cu ei“ (Exod 12:38). Cine erau aceştia? Erau egipteni şi alţi străini care şi-au legat soarta de aceea a israeliţilor. Ei văzuseră înspăimîntătoarele plăgi pe care le adusese Iehova asupra naţiunii egiptene asupritoare, pentru a dovedi că el era singurul Dumnezeu adevărat şi că zeii Egiptului erau dumnezei falşi, care nu-şi puteau salva închinătorii. Desigur că ceea ce auziseră ei de la israeliţi despre perspectiva lor de viaţă într-o „ţară şiroind de lapte şi miere“ le suna ispititor la urechi (Exod 3:7, 8; 12:12). Dar aveau ei să-l recunoască oare pe deplin pe Moise drept cel care a fost ridicat de Dumnezeu să fie conducător şi eliberator al poporului său? În privinţa aceasta ei aveau să fie puşi în curînd la încercare. — Fapte 7:34, 35.

 3. (a) De ce era de importanţă vitală să se urmeze îndrumările lui Moise? (b) Care era semnificaţia „botezului în Moise“? (c) De ce este important lucrul acesta pentru israeliţii spirituali?

³ În timp ce israeliţii, însoţiţi de „vastul amestec de însoţitori“, se apropiau de ţărmul Mării Roşii, regele Egiptului şi forţele sale militare i-au urmărit, pentru a-i tîrî din nou în sclavie. Pentru a fie eliberaţi trebuia ca ei să rămînă laolaltă şi să urmeze îndrumările lui Moise, deoarece Iehova îl utiliza pe Moise ca să-i conducă. Prin intermediul unui nor supranatural, duşmanul a fost reţinut în urmă, în timp ce Iehova a despărţit apele şi a uscat fundul mării. Într-un izbitor contrast cu ceea ce li s-a întîmplat mai tîrziu egiptenilor, întregul Israel şi „vastul amestec de însoţitori“ au scăpat împreună cu Moise, traversînd marea pe fundul uscat al acesteia (Exod 14:9, 19–31). În timp ce înaintau prin mare, avînd în dreapta şi în stînga zidurile de apă şi norul prezenţei lui Iehova deasupra lor, a avut loc ceva de o profundă semnificaţie. Biblia spune că a avut loc un botez, — nu un botez propriu-zis, în apă, ci unul simbolic, în Moise, ca profet al lui Iehova, trimis de Dumnezeu ca eliberator al lor (1 Corinteni 10:1, 2). În mod asemănător, toţi israeliţii spirituali, care vor supravieţui distrugerii acestei lumi rele, vor trebui să se supună unui botez similar în Cristos ca eliberator şi să dea dovezi convingătoare că ei aderă strîns la conducerea sa. „Vastul amestec de însoţitori“ din zilele noastre trebui să-i însoţească.

 4. Cît de mare este autoritatea pe care i-a dat-o Iehova lui Cristos?

⁴ Iehova i-a acordat o mare autoritate Fiului său, Isus Cristos. Prin intermediul lui, Dumnezeu a creat pentru noi posibilitatea de a fi ’eliberaţi din prezentul sistem rău de lucruri‘, pentru a nu împărtăşi jalnica lui soartă (Galateni 1:3–5; 1 Tesaloniceni 1:9, 10). Prin Moise, Iehova i-a dat Israelului legi care au influenţat imediat viaţa poporului. Dacă aveau să asculte de acele legi, ei urmau să aibă mari foloase. Dar unele legi atrăgeau şi pedeapsa cu moartea în caz de neascultare. Mai tîrziu, Isus a devenit un profet mai mare decît Moise. Ceea ce-i învăţa el pe oameni erau „cuvintele vieţii veşnice“, şi neascultarea deliberată de aceste cuvinte duce la moarte, din care nu mai este eliberare. Cît este deci de important să punem la inimă ce ne spune el! — Ioan 6:66–69; 3:36; Fapte 3:19–23.

 5. Ce anume face ca supunerea faţă de Isus să devină o plăcere?

⁵ Unora le provoacă repulsie ideea supunerii faţă de un conducător. Aceştia au văzut poate prea mult abuz de putere. Dar propriile cuvinte ale lui Isus degajă un spirit liniştitor în această privinţă. El ne invită cu căldură: „Veniţi la mine, voi toţi cei care trudiţi şi sînteţi împovăraţi şi eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi deveniţi discipolii mei, fiindcă eu am o fire blîndă şi o inimă umilă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este blînd şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Ce atrăgătoare perspectivă! Cei care dau atenţie acestei călduroase invitaţii, punîndu-şi toată încrederea în el, nu vor fi dezamăgiţi (Romani 10:11). Ei se vor bucura de o siguranţă asemănătoare aceleia de care au parte oile din turma unui păstor plin de iubire.

PĂSTORUL EXCELENT

 6. (a) În ce sens era naţiunea Israel ca oile într-un ţarc? (b) Ce promisiune a făcut Iehova cu privire la un păstor pentru aceste „oi“ şi în ce fel s-a împlinit acea promisiune?

⁶ Naţiunea israelită era ca o turmă de oi care aparţinea lui Iehova. El dăduse convenţia Legii, care servea asemenea zidurilor protectoare ale unui ţare ce îi ţinea pe israeliţi la distanţă de modul de viaţă al naţiunilor păgîne lipsite de devoţiune sfîntă. De asemenea, ea îi călăuzea spre Mesia pe cei care adoptau o atitudine corespunzătoare (Efeseni 2:14–16; Galateni 3:24). Cu privire la acel Rege-Păstor mesianic Iehova a profeţit: „Şi voi ridica peste [oile mele] un singur păstor şi el va trebui să le păşuneze, da, servitorul meu David“ (Ezechiel 34:23, 31). Aceasta nu înseamnă că David, care era mort la data aceea, urma să domnească personal ca rege peste poporul lui Dumnezeu, ci Iehova urma să ridice un rege-păstor din linia regală a lui David, prin care avea să aducă siguranţă (Ieremia 23:5, 6). În cursul timpului s-a ridicat cînd un om cînd altul, cu pretenţia de a fi eliberatorul mesianic. Dar în anul 29 e.n., Iehova s-a folosit de Ioan Botezătorul pentru a-l prezenta pe Isus Cristos drept cel trimis cu adevărat de Dumnezeu, drept Mesia, care dispunea de adevăratele dovezi de împuternicire. Acesta era Fiul ceresc al lui Dumnezeu, a cărui viaţă a fost transferată în uterul unei fecioare iudaice, pentru ca el să fie născut din linia regală a lui David. Numele David înseamnă „iubit“. Aşa că, după botezul lui Isus în apă, în mod foarte potrivit Iehova a declarat în mod auzibil din cer: „Tu eşti Fiul meu cel iubit; eu te-am aprobat.“ — Marcu 1:11.

 7. (a) Cum a demonstrat Isus profunzimea interesului său iubitor faţă de „oi“, în calitate de „păstor excelent“? (b) Cum contrastează faptul acesta cu conduita falşilor mesia anteriori?

⁷ Cu mai puţin de patru luni înainte de moartea sa, Isus a zis: „Eu sînt păstorul excelent; păstorul excelent renunţă la sufletul său în favoarea oilor“ (Ioan 10:11). El i-a pus în contrast pe falşii mesia, care veniseră anterior, cu propriul său rol, zicînd: „Cel care nu intră pe uşă în ţarcul oilor, ci sare prin alt loc, acela este un hoţ şi un prădător. Dar cel care intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide, iar oile ascultă de glasul său şi el îşi chiamă propriile sale oi pe nume şi le duce afară. Cînd le-a scos pe toate care sînt ale lui, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, deoarece ele îi cunosc glasul. Nu, ele nu vor urma un străin, ci vor fugi de el, deoarece ele nu cunosc glasul străinilor.“ — Ioan 10:1–5, 8.

 8. (a) În ce nou „ţarc“ i-a condus Isus pe evreii care l-au urmat? (b) Ce număr de membri a adus el în acest ţarc?

⁸ Aceia care, aflaţi fiind în ţarcul iudaic, au reacţionat la îndrumarea convenţiei Legii, l-au acceptat pe Isus ca Mesia atunci cînd el a fost prezentat de Ioan Botezătorul, care era „portarul“. Ei s-au dovedit a fi „propriile oi“ ale lui Isus, iar el le-a condus într-un nou ţarc simbolic, care îi aparţinea lui Iehova. Acest ţarc simbolic reprezenta o relaţie de favoare cu Iehova, pe baza noii convenţii, care fusese făcută cu Israelul spiritual şi consfinţită prin propriul sînge al lui Isus. Prin intermediul acestei convenţii lor li s-a creat posibilitatea ca, în calitate de descendenţi ai lui Avraam, prin care vor fi binecuvîntaţi oameni din toate naţiunile, să dobîndească viaţă cerească împreună cu Cristos (Evrei 8:6; 9:24; 10:19–22; Geneza 22:18). Isus Cristos, pe care Dumnezeu l-a trezit din morţi şi căruia i-a redat viaţa cerească, este „uşa“ ţarcului acestei noi convenţii. În armonie cu scopul Tatălul său, el a adus în acest ţarc doar un număr limitat de membri — numai 144 000 — mai întîi dintre evrei, iar mai tîrziu dintre samariteni şi dintre păgîni. În calitate de Păstor Excelent, Isus îşi cunoaşte fiecare oaie pe nume şi îi arată fiecăreia în parte iubire, grijă şi atenţie. — Ioan 10:7, 9; Apocalips 14:1–3.

 9. Cine sînt „alte oi“ la care se referă Isus, şi cînd are loc strîngerea acestora?

⁹ Isus nu îşi limitează însă activitatea sa de păstor la această „turmă mică“ ce cîştigă Regatul ceresc (Luca 12:32). El a mai spus: „Am alte oi, care nu sînt din ţarcul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc, şi ele vor asculta de glasul meu şi vor deveni o singură turmă, sub un singur păstor“ (Ioan 10:16). Cine sînt acestea? Sînt persoane care se află în afara noii convenţii; ele nu sînt israeliţi spirituali. Ei sînt persoane care sînt adunate în cadrul prevederilor lui Iehova, pentru viaţă veşnică pe pămînt, pe baza credinţei lor în valoarea sacrificiului sîngelui lui Isus. Mulţi dintre ei vin în strînsă asociere cu membrii israelului spiritual acum, cît timp aceştia mai sînt pe pămînt, şi împreună ei îl privesc pe Cristos ca Păstorul Excelent. Aceia din clasa „altor oi“ care încă mai sînt în viaţă pe pămînt şi care ei însuşi se declară, alcătuiesc „marea mulţime“ din Apocalips 7:9, 10, 14, care au perspectiva de a supravieţui necazul cel mare care se apropie.

10. Ce se pretinde pentru a fi una dintre acele „alte oi“?

¹⁰ Pentru a corespunde descrierii pe care le-o face Biblia acestor „alte oi“, care sînt păzite şi ocrotite de Păstorul excelent, persoana în cauză trebuie să ’asculte‘ glasul Său şi să dea dovezi că face într-adevăr parte din ’singura turmă‘ care îi include pe adevăraţii moştenitori ai Regatului ceresc. Faceţi lucrul acesta? Ascultaţi oare cu atenţie glasul Păstorului excelent?

11. Prin ce vom dovedi că ’ascultăm‘ cu adevărat de ceea ce a zis Isus la Ioan 15:12?

¹¹ Fără îndoială că nu vă sînt străine aceste cuvinte ale lui Isus: „Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu“ (Ioan 15:12). Cum vă este influenţată viaţa de această poruncă? Oare iubirea pe care o manifestaţi este de felul aceleia pe care ne-a oferit-o Isus ca exemplu? Se caracterizează ea prin spirit de sacrificiu? Acţiunile pe care le întreprindeţi şi sentimentele pe care le nutriţi sînt oare o dovadă de asemenea iubire faţă de toţi membrii adunării creştine şi faţă de toţi membrii propriei familii?

12. (a) Dacă sîntem într-adevăr „învăţaţi prin intermediul“ lui Isus, ce serioase schimbări va produce faptul acesta în noi? (b) Astfel, ce vom face în urma lucrurilor pe care le învăţăm din Biblie?

¹² Apostolul Pavel declară că dacă ’ascultăm‘ cu adevărat de Isus şi dacă sîntem „învăţaţi prin intermediul său“, întreaga noastră personalitate se va schimba. Noi vom da la o parte personalitatea care se conformează modului nostru anterior de viaţă şi vom îmbrăca „noua personalitate“, care reflectă excelentele calităţi ale lui Iehova (Efeseni 4:17–24; Coloseni 3:8–14). Pe măsură ce studiaţi Biblia, reflectaţi oare cu seriozitate asupra domeniilor în care este necesar să faceţi personal schimbări sau îmbunătăţiri, pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu? Faceţi în mod conştient asemenea schimbări? Acordaţi oare atenţie lucrării de importanţă capitală pe care a poruncit-o Isus pentru zilele noastre — predicarea veştii bune a Regatului — şi căutaţi posibilităţi de a participa la aceasta? Iar aprecierea faţă de favoarea nemeritată care v-a fost arătată de către Dumnezeu vă trezeşte oare în inimă dorinţa sinceră de a participa la această lucrare? — Matei 24:14.

13. (a) Cum ar putea să ne inducă în eroare inima dacă nu sîntem atenţi? (b) Prin urmare, în ce măsură trebuie să păşim pe urmele lui Cristos?

¹³ Trebuie să fim foarte atenţi ca inimile noastre să nu ne inducă în eroare. Milioane de oameni pretind că cred în Dumnezeu şi poate că sînt în măsură să citeze unele dintre lucrurile pe care le-a dat Isus ca învăţătură, însă ei pun în aplicare numai ceea ce găsesc că este uşor de făcut. Unii poate că evită să se lase în voia unei conduite care este condamnabilă în mod evident. Perspectiva vieţii pe un pămînt transformat într-un paradis le poate suna plăcut şi poate că se bucură să se asocieze acum cu aceia care se străduiesc cu sinceritate să aplice principiile creştine în viaţa lor. Dar dacă vrem să fim printre aceia care vor supravieţui pe un „pămînt nou“, trebuie să ascultăm cu atenţie absolut tot ce spune Isus. Este vital să înţelegem că nu ne putem conduce cu succes propriii paşi. Noi trebuie să-l ascultăm pe Fiul lui Dumnezeu, cel căruia Iehova i-a încredinţat misiunea de eliberator al poporului Său şi să umblăm cu grijă pe urmele paşilor săi. — Ieremia 10:23; Matei 7:21–27; 1 Petru 2:21.