Capitolul 6

Învăţătorul cel Mare i-a servit pe ceilalţi oameni

ÎŢI place dacă cineva face ceva pentru tine? — Ei bine, şi altora le place dacă cineva face ceva pentru ei. Nouă tuturora ne place aceasta. Învăţătorul cel Mare ştia acest lucru, şi el a făcut întotdeauna ceva pentru oameni. El a spus: ’Eu am venit, nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji pe alţii.‘ — Matei 20:28.

Ce trebuie să facem, aşadar, dacă am dori să ne asemănăm cu Învăţătorul cel Mare? — Noi trebuie să-i servim pe alţii. Noi trebuie să facem bine altora.

Ce-i drept, mulţi oameni nu fac aceasta. De fapt, cei mai mulţi oameni doresc întotdeauna ca alţii să-i servească pe ei. Odată chiar şi urmaşii lui Isus s-au gîndit aşa. Fiecare a vrut să fie cel mai important.

Isus a ştiut că nu era drept, dacă ei se gîndeau aşa. Astfel, într-o zi, el a contribuit cu ceva ce nu trebuiau să uite niciodată.

Cînd mîncau împreună, Isus s-a sculat de la masă. A luat un lighean şi a turnat apă în el. În timp ce ei priveau, Isus a trecut pe la fiecare din ei, pe rînd, s-a aplecat şi le-a spălat picioarele. Apoi le-a şters cu un prosop. Închipuieşte-ţi numai aceasta. Cum te-ai fi simţit tu, dacă ai fi fost acolo şi Isus ţi-ar fi spălat picioarele? —

Urmaşii săi socoteau că n-ar fi drept ca Învăţătorul cel Mare să servească în modul acesta. Ei erau jenaţi. Ba chiar unul din ei n-a voit să permită ca Isus să servească aşa de modest. Isus a spus însă, că pentru el este important să facă aceasta.

Obişnuit, astăzi, nu ne spălăm picioarele unul altuia. Dar cînd a fost Isus pe pămînt, aceasta se obişnuia. Ştii tu pentru ce? —

Ei bine, în ţara în care trăiau ei, oamenii purtau sandale deschise pe care le încălţau pe picioarele goale. Dacă umblau, aşadar, pe drumuri murdare, picioarele lor se acopereau cu praf. De aceea, era o amabilitate să speli cuiva, care venea în casă ca să te viziteze, picioarele pline de praf.

Dar, de astă-dată, nici unul din urmaşii lui Isus nu s-a oferit să spele picioarele altora. De aceea a făcut-o Isus personal. În timp ce Isus făcea aceasta, a dat urmaşilor săi o învăţătură importantă. Ei au trebuit să înveţe această lecţie. Şi aceasta este o învăţătură, pe care şi noi astăzi trebuie s-o învăţăm.

Ştii tu în ce constă această învăţătură? — După ce Isus şi-a reluat locul său la masă, a explicat: ’Înţelegeţi voi ce am făcut eu pentru voi? Voi mă numiţi «Învăţător» şi «Domn» şi aveţi dreptate. Dacă eu, Învăţătorul şi Domnul vostru, v-am spălat picioarele, atunci şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora.‘ — Ioan 13:12–14.

Aici a arătat Învăţătorul cel Mare că urmaşii săi trebuie să se servească unii pe alţii. El n-a vrut ca ei să se gîndească numai la ei înşişi. El n-a vrut ca ei să se creadă aşa de importanţi, încît alţii trebuie să-i servească mereu. El a vrut ca ei să fie gata să servească pe alţii.

N-a fost aceasta o învăţătură excepţională? — Vei fi tu aşa ca Învăţătorul cel Mare şi vei sluji pe alţi oameni? — Noi cu toţii putem face ceva pentru alţii.

Nu e greu să-i servim pe alţii. Dacă eşti atent, vei vedea că există multe posibilităţi, în care poţi să faci ceva pentru alţii.

Chibzuieşte acum. Există ceva ce poţi tu să faci pentru a ajuta pe mama ta? Tu ştii că ea face mult pentru tine şi pentru ceilalţi membri ai familiei. Poţi tu s-o ajuţi? — N-ai vrea s-o întrebi odată? —

Poate poţi să pui masa pentru familie, înainte de mîncare. Sau ai putea, dacă familia a mîncat, să strîngi farfuriile. Unii copii duc în fiecare zi resturile afară. Indiferent ce poţi face, tu vei servi prin aceasta pe alţii, aşa cum a făcut Isus.

Ai tu fraţi şi surori mai tineri, pe care-i poţi servi? — Gîndeşte-te la aceea că Isus, Învăţătorul cel Mare, a servit chiar pe urmaşii săi. Dacă tu serveşti fraţilor tăi mai tineri, imiţi pe Isus.

Ce poţi tu să faci pentru ei? Îţi vine ceva în minte? — Poate poţi să-i ajuţi ca să înveţe să-şi strîngă jucăriile după joacă. Sau ai putea să le ajuţi să se pregătească să meargă la culcare. Ei te vor iubi pentru aceasta, aşa cum l-au iubit urmaşii lui Isus pe Isus.

Chiar şi în şcoală poţi să serveşti altora. Dacă îi cad cuiva cărţile, ar fi prietenos dacă i-ai ajuta să le ridice. Tu te-ai putea oferi învăţătoarei tale să ştergi tabla sau să faci altceva pentru ea. Chiar a ţine deschisă uşa pentru cineva este un lucru prietenos.

Uneori vom constata că nu ni se mulţumeşte, dacă servim cuiva. Să ne împiedice aceasta să facem bine? — Nu! Mulţi oameni nu i-au mulţumit lui Isus pentru faptele sale bune. Dar aceasta nu l-a împiedicat de a face bine.

Deci, să nu ne tragem niciodată înapoi de la a servi oamenii. Să urmăm mereu exemplul lui Isus.

(Alte texte despre aceea că ar trebui să-i ajutăm pe alţi oameni, se găsesc în Romani 15:1, 2, Proverbe 3:27, 28 şi Galateni 6:2.)