O fraternitate care ne îndeamnă la recunoştinţă

20. Cum ar putea să ne crească respectul faţă de fraţii noştri creştini de orice rasă şi de orice naţiune?

²⁰ Este mai presus de orice îndoială că Iehova îi binecuvîntează şi îi susţine pe Martorii săi din orice naţiune şi de orice rasă. El nu este părtinitor, iar noi, care sîntem slujitorii săi dedicaţi, nu am avea nici o scuză şi nici un motiv de a fi părtinitori. În plus, respectul nostru faţă de fraţii şi surorile creştine de orice rasă şi din orice naţiune nu ar putea decît să crească dacă reflectăm la domeniile în care ei ne sînt superiori. Ei de asemenea pun în practică înţelepciunea divină, care nu face deosebiri, ci produce roade excelente (Iacob 3:13–18). Mai mult decît atît, amabilitatea, generozitatea, iubirea şi celelalte calităţi divine ale lor ne oferă excelente exemple.

21. Ce ar trebui să fim hotărîţi să facem?

²¹ Astfel, ar trebui să–i fim recunoscători lui Iehova pentru faptul că ne putem bucura de relaţii fraterne cu persoane din multe rase şi naţiuni. Cu ajutorul şi binecuvîntarea Tatălui nostru ceresc, să–i slujim deci „umăr la umăr“, în iubire frăţească şi cu respect reciproc. Într–adevăr, ar trebui să avem dorinţa profundă şi intenţia fermă de a–i sluji lui Iehova de comun acord.

Întrebări de la cititori

◼ Ce a făcut Isus pentru a ‘pregăti un loc’ în cer discipolilor săi?

Cu puţin timp înainte de a institui Cina, Isus şi–a anunţat apostolii fideli că va trebui să–i părăsească. El voia, desigur, să spună că după ce avea să moară, chiar în aceeaşi zi, şi după învierea sa el trebuia să se întoarcă la cer. De aceea, Petru l–a rugat să–i dea voie să–l urmeze. Atunci Isus i–a răspuns: „Să nu vi se tulbure inima. Exercitaţi credinţă în Dumnezeu şi exercitaţi credinţă în mine. În casa Tatălui meu există multe locuinţe. Dacă n–ar fi aşa, v–aş fi spus, căci eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi dacă plec şi vă pregătesc un loc, eu revin şi vă voi lua cu mine, pentru ca acolo unde sînt eu să fiţi şi voi.“ — Ioan 14:1–3.

Ce sînt aceste „locuinţe“ care trebuiau pregătite pentru apostolii săi? Modul în care traduc unii Ioan 14:2 lasă să se înţeleagă că Isus vorbea de „locuri de odihnă“ în cursul călătoriei lor la cer, sau încăperi pe care aveau să le găsească acolo. Iată însă ce declară W.E. Vine cu privire la termenul care apare în textul grecesc: „Nimic în acest cuvînt nu dă de înţeles că cerul ar putea fi compartimentat; el nu ne sugerează ideea mai multor locuri de odihnă plasate de–a lungul drumului.“ Cuvîntul înseamnă pur şi simplu un loc de locuit. Astfel, Isus promitea locuinţe situate în sferele spirituale, unde avea să i se alăture Tatălui pentru a fi cu el. — Efeseni 1:20; 1 Petru 1:4; 3:21, 22.

Dar în ce sens avea să pregătească Isus asemenea locuinţe pentru continuatorii săi loiali? După ce a suferit o moarte de jertfă, Isus a plecat la cer pentru a prezenta în faţa lui Dumnezeu valoarea sîngelui său. De aceasta aveau să beneficieze în primul rînd cei care erau chemaţi să moştenească împreună cu el viaţa cerească. Apostolul Pavel a scris: „Cristos nu a intrat într–un loc sfînt făcut de mîini omeneşti, care este o copie a realităţii, ci în cerul însuşi, ca să se prezinte acum pentru noi în faţa persoanei lui Dumnezeu“ (Evrei 9:12, 24–28; Romani 6:5; 8:17). Astfel, atunci cînd Isus le–a spus apostolilor că se ducea să le ‘pregătească un loc’, el, cu certitudine, se gîndea la momentul în care avea ‘să se prezinte pentru ei în faţa persoanei lui Dumnezeu’. Abia după ce el a făcut acest demers, puteau apostolii săi şi alţi oameni să i se alăture în cer. — Filipeni 3:20, 21.

Trebuia să facă Isus şi alte lucruri pentru a le pregăti un loc? La momentul oportun Isus avea să primească puterea regală şi să poarte război împotriva lui Satan, izgonindu–i pe el şi pe demonii lui din ceruri (Apocalips 12:7–9). Aceste evenimente aveau să se producă înainte de învierea cerească a apostolilor săi şi a celorlalţi unşi care dormeau în moarte (1 Tesaloniceni 4:14–17). Nu ştim însă dacă Isus se gîndea şi la expulzarea lui Satan atunci cînd le–a spus discipolilor săi că avea să le ‘pregătească un loc’.

Tot la fel, nu ştim nici dacă Isus avea şi alte lucruri de făcut pentru a le pregăti un loc în cer creştinilor unşi. Totuşi, noi avem cel puţin certitudinea că Isus le–a deschis discipolilor unşi calea, prin prezentarea în faţa lui Dumnezeu a valorii ‘sîngelui său preţios’ (1 Petru 1:19). Sîngele său a validat astfel noul legămînt încheiat între Iehova Dumnezeu şi creştinii unşi de spirit.