Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

„Iată, omul!“

IMPRESIONAT de comportarea lui Isus şi de nevinovăţia sa, Pilat caută o altă posibilitate de a-l pune în libertate. „Voi aveţi un obicei“, le spune el mulţimilor, „ca eu să vă eliberez un om la Paşte.“

Baraba, un ucigaş notoriu, este reţinut şi el ca întemniţat, astfel că Pilat întreabă: „Pe care vreţi să vi-l liberez, pe Baraba sau pe Isus, aşa-numitul-Cristos?“

Determinaţi de preoţii principali, care i-au instigat, oamenii cer să fie pus în libertate Baraba, iar Isus să fie ucis. Fără să cedeze, Pilat îi întreabă din nou: „Pe care din aceştia doi să vi-l liberez?“

„Pe Baraba“, strigă ei.

„Ce să fac atunci cu Isus, aşa-numitul Cristos?“, întreabă îngrozit Pilat.

Într-un tumult asurzitor, ei răspund: „Să fie pironit pe stîlp!“ „Pironeşte-l! Pironeşte-l!“

Ştiind că ei cer moartea unui om nevinovat, Pilat insistă: „Ei bine, ce rău a făcut omul acesta? Nu am găsit la el nimic vrednic de moarte; de aceea, îl voi pedepsi cu bătaia şi îl voi pune în libertate.“

În pofida încercărilor sale, mulţimea înfuriată, aţîţată de conducătorii ei religioşi, scandează încontinuu: „Să fie pironit pe stîlp!“ Împinsă la frenezie de către preoţi, mulţimea vrea sînge. Şi cînd te gîndeşti că, numai cu cinci zile mai înainte, unii dintre ei se aflau probabil printre aceia care l-au întîmpinat pe Isus, primindu-l ca Rege în Ierusalim! În tot acest timp, discipolii lui Isus, dacă sînt prezenţi, rămîn tăcuţi şi neobservaţi.

Pilat, văzînd că toate apelurile sale nu duc la nimic bun, ci, dimpotrivă, stîrnesc tumult, ia apă, îşi spală mîinile în faţa mulţimii şi spune: „Eu sînt nevinovat de sîngele acestui om.“ Atunci poporul răspunde: „Sîngele său să vină asupra noastră şi asupra copiilor noştri.“

Astfel, în acord cu cererile lor, şi dorind să satisfacă mai degrabă mulţimea, decît să facă ceea ce ştie că este drept, Pilat îl pune în libertate pe Baraba. El îl ia pe Isus, porunceşte să fie dezbrăcat şi apoi flagelat. Acesta nu este un mod obişnuit de biciuire. The Journal of the American Medical Association (Revista Asociaţiei Medicale Americane) descrie astfel practica romană a flagelării:

„Instrumentul obişnuit era un bici scurt (flagrum sau flagellum), cu mai multe curele de piele, izolate sau împletite, de lungimi diferite, în care erau cusute din loc în loc mici bile de fier sau bucăţi ascuţite din os de oaie. (. . .) Cînd soldaţii romani loveau de repetate ori, cu toată forţa, spatele victimei, bilele de fier cauzau contuzii profunde, iar curelele de piele şi oasele de oaie tăiau pielea şi ţesuturile subcutanate. Apoi, pe măsură ce flagelarea continua, se produceau ruperi ale muşchilor, rezultînd cutremurătoare zdrenţe de carne sîngerîndă.“

După o asemenea chinuitoare biciuire, Isus este dus în palatul guvernatorului şi este convocat întregul corp al trupelor. Acolo, soldaţii pun vîrf batjocurii, împletind o coroană de spini şi apăsîndu-i-o pe cap. În mîna dreaptă îi pun o trestie iar pe umeri un veşmînt de purpură de felul celui purtat de regi. Apoi îi spun în bătaie de joc: „Salutare, rege al iudeilor!“ Ei, de asemenea, îl scuipă şi îl pălmuiesc peste obraz. Luîndu-i din mînă trestia rigidă, îl lovesc cu ea în cap, apăsînd şi mai mult în pielea capului umilitoarea lui „coroană“.

Remarcabila demnitate şi forţă a lui Isus în faţa acestui tratament abuziv îl impresionează atît de mult pe Pilat încît este îmboldit să facă o nouă încercare de a-l salva. „Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în el“, le spune el mulţimilor. Poate îşi închipuie că, văzînd starea de tortură a lui Isus, li se vor înmuia inimile. În timp ce Isus, purtînd coroana de spini şi veşmîntul exterior de purpură şi avînd întipărită suferinţa pe faţa însîngerată, stă în picioare în faţa gloatei lipsite de inimă, Pilat proclamă: „Iată, omul!“

Deşi strivit şi bătut, iată stînd aici în picioare personajul cel mai remarcabil din întreaga istorie, într-adevăr omul cel mai important care a existat vreodată! Da, Isus manifestă o demnitate plină de linişte şi calm, care vorbeşte în favoarea unei măreţii pe care Pilat este nevoit să o recunoască, întrucît în cuvintele sale pare a se amesteca respectul cu mila. Ioan 18:39—19:5; Matei 27:15–17, 20–30; Marcu 15:6–19; Luca 23:18–25

◆ Cum încearcă Pilat să obţină punerea în libertate a lui Isus?

◆ Cum caută Pilat să se absolve de răspundere?

◆ Ce implică flagelarea?

◆ Cum este Isus batjocorit după flagelare?

◆ Ce nouă încercare face Pilat de a-l pune pe Isus în libertate?