Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru

Predat şi dus

CÎND Pilat, mişcat de calma demnitate a torturatului Isus, încearcă din nou să-l pună în libertate, preoţii principali se umplu şi mai mult de mînie. Ei sînt decişi să nu permită nimănui să se pună în calea realizării scopului lor mîrşav. De aceea, ei strigă din nou: „Pironeşte-l! Pironeşte-l!“

„Luaţi-l voi înşivă şi pironiţi-l“, răspunde cu dezgust Pilat. Contrar afirmaţiilor lor anterioare, iudeii pot avea autoritatea de a executa criminali vinovaţi de delicte de natură religioasă, de o gravitate considerabilă. Apoi, cel puţin pentru a cincea oară, Pilat îl declară pe Isus nevinovat şi spune: „Eu nu găsesc nici o greşeală în el.“

Iudeii, văzînd că acuzaţiile lor de natură politică nu au dat rezultatul scontat, revin la învinuirea religioasă de blasfemie, folosită cu ore în urmă la judecarea lui Isus în faţa Sanhedrinului. „Noi avem o lege“, spun ei, „şi, potrivit legii, el trebuie să moară, deoarece s-a făcut pe sine însuşi fiul lui Dumnezeu.“

Această acuzaţie este ceva nou pentru Pilat şi ea îl face să fie cuprins şi mai mult de teamă. Pînă acum el îşi dă seama că Isus nu este un om obişnuit, întocmai aşa cum arată visul soţiei sale şi personalitatea extraordinar de puternică a lui Isus. Dar „fiul lui Dumnezeu“? Pilat ştie că Isus este din Galileea. Dar ar fi oare posibil ca el să fi avut şi o existenţă anterioară? Ducîndu-l din nou înăuntru, în palat, Pontius Pilat întreabă: „De unde eşti tu?“

Isus rămîne tăcut. Mai înainte îi spusese lui Pilat că el este rege, dar că Regatul său nu face parte din lumea aceasta. Nici o altă explicaţie nu ar mai servi acum unui scop util. Lui Pilat însă îi este rănită mîndria din cauza refuzului de a-i răspunde şi izbucneşte împotriva lui Isus cu cuvintele: „Nu îmi vorbeşti? Nu ştii că am autoritatea de a te pune în libertate şi am autoritatea de a te pironi?“

„Nu ai avea absolut nici o autoritate împotriva mea dacă nu ţi-ar fi fost permisă de sus“, răspunde în mod respectuos Isus. El se referă la autoritatea pe care Dumnezeu le permite conducătorilor omeneşti să o deţină pentru a administra treburile publice. Isus adaugă: „De aceea, omul care m-a predat ţie are un mai mare păcat.“ Într-adevăr, marele preot Caiafa şi complicii săi şi Iuda Iscariot poartă cu toţii o mai grea răspundere decît Pilat pentru nedreptul tratament aplicat lui Isus.

Şi mai impresionat de atitudinea lui Isus şi temîndu-se că acesta s-ar putea să aibă origine divină, Pilat îşi reînnoieşte eforturile de a-L elibera. Iudeii însă îl refuză categoric pe Pilat. Ei repetă acuzaţia lor politică, ameninţîndu-l în mod viclean: „Dacă îl pui în libertate pe omul acesta, nu eşti prieten cu Cezarul. Orice om care se face pe sine rege vorbeşte împotriva Cezarului.“

În pofida acestor infame insinuări, Pilat îl aduce încă o dată afară pe Isus. „Iată, regele vostru!“, face el din nou apel.

„Înlătură-l! Înlătură-l! Pironeşte-l pe stîlp!“, este răspunsul lor.

„Să-l pironesc pe stîlp pe regele vostru?“, întreabă cu disperare Pilat.

Iudeii erau iritaţi de jugul roman. Ei chiar dispreţuiau dominaţia Romei! Şi totuşi, în mod ipocrit, preoţii spun: „Noi nu avem un alt rege în afară de Cezar.“

Temîndu-se pentru poziţia şi reputaţia sa politică, Pilat cedează în cele din urmă în faţa neînduplecatelor şi ameninţătoarelor cereri ale iudeilor. El îl predă pe Isus. Soldaţii îi smulg mantia de purpură şi îl îmbracă în veşmintele sale exterioare. În timp ce Isus este dus să fie pironit, este pus să îşi ducă singur stîlpul de tortură.

Este aproape de amiaza zilei de vineri, 14 Nisan. Isus este treaz de joi dimineaţa devreme şi a trecut, una după alta, printr-o mulţime de situaţii chinuitoare. Este firesc ca el să se simtă în curînd sleit de puteri şi să cedeze sub greutatea stîlpului. De aceea este silit să-l ducă în locul lui un trecător oarecare, cu numele de Simon din oraşul african Cyrene. În timp ce ei înaintează, sînt urmaţi de un mare număr de oameni, printre care numeroase femei care îşi lovesc pieptul tînguindu-se şi jelindu-l pe Isus.

Întorcîndu-se spre femei, Isus spune: „Fiice ale Ierusalimului, nu mai plîngeţi pentru mine. Dimpotrivă, plîngeţi pentru voi însevă şi pentru copiii voştri; deoarece, iată, vin zile în care oamenii vor spune: «Fericite sînt femeile sterile şi uterele care nu au născut şi sînii care nu au alăptat!» Atunci vor începe să le spună munţilor: «Cădeţi peste noi!» şi dealurilor: «Acoperinţi-ne!» Deoarece, dacă se fac aceste lucruri cînd pomul este plin de sevă, ce se va întîmpla atunci cînd el va fi uscat?“

Isus se referă la pomul naţiunii iudaice, care mai are încă puţină sevă de viaţă în el datorită prezenţei lui Isus şi existenţei unei rămăşiţe care crede în el. Dar cînd aceştia vor fi luaţi din mijlocul naţiunii, nu va rămîne, într-adevăr, decît o organizaţie naţională uscată. Un teribil motiv de jale va exista atunci cînd vor veni armatele romane, care vor sluji ca executor al sentinţei lui Iehova, devastînd naţiunea iudaică! Ioan 19:6-17; 18:31; Luca 23:24-31; Matei 27:31, 32; Marcu 15:20, 21.

◆ Ce acuzaţie aduc conducătorii religioşi împotriva lui Isus atunci cînd învinuirile lor politice nu dau rezultat?

◆ De ce este cuprins probabil şi mai mult de teamă Pilat?

◆ Cine are un mai mare păcat pentru ceea ce se întîmplă cu Isus?

◆ Cum îl determină preoţii pe Pilat să îl predea pe Isus pentru execuţie?

◆ Ce le spune Isus femeilor care îl jelesc, şi ce vrea el să spună prin referirea la pomul care este „plin de sevă“ şi apoi „uscat“?