Probabil, programul de instruire nu era un simplu curs lingvistic de trei ani. Termenul ‘caldeeni’ din acest pasaj este considerat de către unii ca desemnîndu-i „nu pe babiloneeni ca popor, ci clasa instruită“ (The Soncino Books of the Bible). În comentariul său asupra lui Daniel, C. F. Keil afirmă: „Daniel şi tovarăşii lui urmau să fie educaţi în înţelepciunea preoţilor şi învăţaţilor caldeeni, care era predată în şcolile din Babilon“. Raţia din alimentele regelui îi expunea, de asemenea, violării restricţiilor referitoare la dietă impuse de Legea lui Moise. Cum s-au descurcat ei?

¹⁷ În calitate de purtător de cuvînt al celor patru tineri iudei de origine nobilă, Daniel a explicat amănunţit, de la bun început, că ei nu vor mînca şi nu vor bea ceva care să le violeze conştiinţa (Daniel 1:8, 11–13). Iehova a binecuvîntat această poziţie fermă şi a îmblînzit inima funcţionarului babiloneean aflat în serviciul respectiv (Daniel 1:9, 14–16). În ceea ce priveşte studiile lor, evenimentele următoare din viaţa celor patru tineri evrei au dovedit mai presus de orice îndoială că programul lor de instruire obligatorie de trei ani în cultura babiloneeană nu i-a determinat să se abată de la ataşamentul lor profund faţă de Iehova şi de la închinarea sa pură (Daniel, capitolele 3 şi 6). Iehova le-a dat putere să iasă nevătămaţi din această scufundare forţată de trei ani în instruirea superioară babiloneeană. „Dumnezeu a dat acestor patru tineri cunoştinţă şi pricepere în tot felul de scrieri şi în înţelepciune; şi Daniel avea pricepere în toate viziunile şi în toate visele. În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai buni decît toţi scribii şi astrologii care erau în toată împărăţia lui.“ — Daniel 1:17, 20.

18. Ce program educaţional a fost întreprins în Iuda după captivitatea babiloneeană?

¹⁸ După captivitatea babiloneeană, o mare lucrare de educaţie a fost întreprinsă de Ezra, un preot care „îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea [lui Iehova, NW] şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi rînduielile“ (Ezra 7:10). În această acţiune el a fost ajutat de către unii leviţi fideli, care „lămureau poporului Legea“ (Neemia 8:7). Ezra era un biblist şi „copist iscusit“, sau scrib (Ezra 7:6, NW). În zilele sale, scribii s-au evidenţiat ca clasă.

Şcolile rabinice

19. Ce clasă de educatori a apărut în Israel pe vremea cînd a venit Isus pe pămînt, şi din ce motive importante nici el, nici discipolii săi nu au urmat instruirea superioară iudaică?

¹⁹ Pe vremea cînd a apărut Isus pe pămînt, scribii deveniseră o clasă de elită, formată din învăţători ataşaţi mai mult de tradiţii decît de adevăratele învăţături din Cuvîntul lui Dumnezeu. Lor le plăcea să fie numiţi „Rabi“, denumire care devenise un titlu onorific ce însemna „Marele (excelentul) meu“ (Matei 23:6, 7). În Scripturile greceşti creştine scribii sînt adeseori asociaţi cu fariseii, unii dintre ei fiind învăţători ai Legii (Faptele 5:34). Isus a acuzat ambele grupări că făceau fără efect cuvîntul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei lor şi că învăţau „porunci omeneşti drept doctrine“ (Matei 15:1, 6, 9). Nu este deci surprinzător faptul că nici Isus, nici majoritatea discipolilor săi nu au fost educaţi în şcolile rabinice. — Ioan 7:14, 15; Faptele 4:13; 22:3.

20. Ce ne-a arătat această trecere în revistă a educaţiei din timpurile biblice, şi de unde reiese faptul că slujitorii lui Iehova au nevoie de educaţie?

²⁰ Această trecere în revistă a educaţiei în timpurile biblice a arătat că Iehova este Marele Instructor al poporului său. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu a organizat un sistem educaţional eficient în Israel. Dar după un timp îndelungat, s-a dezvoltat un sistem de educaţie iudaică superioară în care se predau lucruri contrare Cuvîntului lui Dumnezeu. Deşi Isus nu a urmat astfel de şcoli iudaice, el a fost totuşi un incomparabil Învăţător (Matei 7:28, 29; 23:8; Ioan 13:13). El le-a încredinţat şi discipolilor săi misiunea de a-i învăţa pe alţii, chiar pînă la încheierea sistemului de lucruri (Matei 28:19, 20). Pentru a face acest lucru ei trebuiau să fie buni învăţători şi, în consecinţă, aveau nevoie de educaţie. Aşadar, cum trebuie adevăraţii creştini să considere astăzi educaţia? Această întrebare va fi examinată în articolul care urmează.

Test pentru memorie

◻ De ce putem fi siguri că Iehova este interesat de educaţia slujitorilor săi?

◻ În ce privinţe se deosebea sistemul educaţional din Israel de cel existent în celelalte naţiuni?

◻ Ce instruire primeau copiii israeliţi?

◻ Ce metode de predare erau utilizate în Israel?

◻ De ce Isus şi discipolii săi nu au urmat şcolile iudaice de instruire superioară?

Educaţie cu un scop

„Împărtăşeşte cunoştinţă cuiva care este drept şi el va spori în învăţătură.“ — PROVERBELE 9:9, NW.

1. Ce aşteaptă Iehova din partea slujitorilor săi în ce priveşte cunoştinţa?

IEHOVA este „un Dumnezeu al cunoştinţei“ (1 Samuel 2:3, NW). El îi educă pe slujitorii săi. Moise a prezis că popoarele din timpul lui vor spune despre Israel: „Într-adevăr, neamul acela mare este un popor înţelept şi priceput!“ (Deuteronomul 4:6). Adevăraţii creştini trebuie, în mod asemănător, să fie bine informaţi. Ei trebuie să studieze cu asiduitate Cuvîntul lui Dumnezeu. Arătînd scopul unui astfel de studiu, apostolul Pavel a scris: „Noi . . . nu am încetat să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa exactă a voinţei sale în toată înţelepciunea şi discernămîntul spiritual, ca să umblaţi într-un mod demn de Iehova, pentru a-i fi pe deplin plăcuţi, în timp ce continuaţi să aduceţi rod în orice lucrare bună şi să creşteţi în cunoştinţa