mod obişnuit naţiunea nu trăgea folos din ele. De ce oare?

¹⁸ Din mai multe motive. Vă amintiţi de ziua în care fariseii l-au acuzat pe Isus de faptul că discipolii săi nu şi-au spălat mîinile înainte de a se aşeza la masă? Cu siguranţă că majoritatea mamelor îşi sfătuiesc copiii să-şi spele mîinile înainte de a mînca, iar aici era vorba de un principiu foarte lăudabil. Însă fariseii nu aveau cîtuşi de puţin în vedere igiena. Pentru ei spălatul mîinilor era o tradiţie, şi ei erau contrariaţi că discipolii lui Isus nu o respectau. Pe de altă parte, aşa cum le-a arătat Isus, în Israel erau chestiuni mult mai importante care ar fi trebuit să le reţină atenţia. De exemplu, unii se foloseau de tradiţia fariseilor pentru a nu asculta de a 5-a poruncă: „Onorează-l pe tatăl tău şi pe mama ta“ (Exod 20:12; Matei 15:1–11). Este regretabil că scribii şi fariseii s-au lăsat atît de mult absorbiţi de amănunte, încît au neglijat „lucrurile mai importante ale Legii şi anume: dreptatea, mila şi fidelitatea“. — Matei 23:23.

19. Ce trebuie să facă creştinii de azi pentru a nu cădea în capcana care constă în a insista asupra amănuntelor?

¹⁹ Cei care dau sfaturi astăzi trebuie să fie plini de grijă să nu comită aceeaşi greşeală. Cînd dau sfaturi ei nu ar trebui să insiste atît de mult asupra greşelilor şi defectelor minore ale fraţilor lor încît să uite „lucrurile mai importante“. În ce priveşte chestiunile de amănunt, sîntem îndemnaţi să ‘continuăm să ne suportăm unii pe alţii’ cu iubire (Coloseni 3:12, 13). Aptitudinea de a discerne cazurile în care este mai bine să te abţii să faci un munte dintr-un muşuroi, sau acelea în care un sfat este cu adevărat necesar, face parte dintre „calităţile spirituale necesare“. — Galateni 6:1.

20. De ce exemplul personal este foarte important atunci cînd e vorba de a da sfaturi?

²⁰ Un alt motiv pentru care aceşti conducători religioşi din secolul I dădeau sfaturi ineficace rezidă în deviza pe care se pare că o adoptaseră: „Faceţi ceea ce spun, nu ceea ce fac.“ Împotriva lor Isus a declarat următoarele: „Vai de voi care sînteţi versaţi în Lege, fiindcă voi îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, în timp ce voi înşivă nu atingeţi poverile nici măcar cu unul dintre degetele voastre!“ (Luca 11:46). Cîtă lipsă de iubire! Astăzi părinţii, bătrînii şi toţi cei care dau sfaturi ar trebui să aibă certitudinea că fac ei înşişi într-adevăr ceea ce spun altora să facă. Cum am putea să-i îndemnăm pe tovarăşii noştri să activeze în predicare, dacă noi înşine nu dăm un exemplu în acest domeniu? Sau cum am putea să-i avertizăm de pericolul pe care îl reprezintă materialismul, dacă lucrurile materiale au întîietate în viaţa noastră? — Romani 2:21, 22; Evrei 13:7.

21. (a) De ce se poate spune că fariseii repezeau poporul? (b) Cum anume trebuie ca metodele fariseilor să servească drept avertisment creştinilor care dau sfaturi?

²¹ Un alt motiv pentru care sfaturile conducătorilor religioşi iudei nu dădeau roade, este faptul că ei recurgeau la intimidare. Într-o zi ei au trimis oameni care să-l aresteze pe Isus. Cînd aceşti oameni, impresionaţi foarte mult de modul lui Isus de a da învăţătură, s-au întors fără el, fariseii le-au făcut reproşuri. Ei au spus: „Şi voi v-aţi lăsat rătăciţi? Are vreunul dintre conducători sau dintre farisei credinţă în el? Dar această mulţime care nu cunoaşte Legea e un popor blestemat“ (Ioan 7:45–49). Folosirea tiranică a autorităţii şi injuriile aduse poporului constituiau oare o bună bază pentru a face mustrări? Fie ca cei care dau sfaturi în congregaţie să nu se facă niciodată vinovaţi de o asemenea faptă! În nici un caz ei nu ar trebui să-i repeadă pe tovarăşii lor sau să le dea impresia că gîndesc astfel: ‘Tu trebuie să mă asculţi fiindcă eu sînt bătrîn!’ Sau cînd se adresează unei surori: ‘Tu trebuie să mă asculţi, fiindcă îţi vorbeşte un frate.’

22. (a) De ce şi cum ar trebui să dea creştinii sfaturi? (b) Ce altă chestiune este necesar să analizăm?

²² Într-adevăr, a da sfaturi este o dovadă de iubire, şi fiecare dintre noi — în special bătrînii — trebuie, din cînd în cînd, să manifeste această iubire faţă de tovarăşii lor creştini. Nu trebuie să se dea sfaturi pentru orice motiv. Totuşi, cînd acest lucru este necesar, el trebuie să fie făcut în mod curajos. Un sfat trebuie să se sprijine întotdeauna pe Scripturi şi să fie dat în spiritul blîndeţii. Pe lîngă aceasta, ne este mult mai uşor să acceptăm un sfat care vine de la cineva care ne iubeşte. Uneori totuşi poate că este greu să ştim ceea ce trebuie să spunem cînd avem de dat un sfat. Aşadar, cum putem să facem în aşa fel încît sfatul să fie eficace? Tocmai acest lucru îl vom analiza în articolul următor.

Sfaturi ‘drese cu sare’

„Exprimarea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum să-i răspundeţi fiecăruia.“ — COLOSENI 4:6.

 1, 2. De ce este deosebit de important ca sfaturile date de creştini să fie ‘drese cu sare’?

DE-A lungul istoriei sarea a jucat un rol deosebit în pregătirea mîncărurilor. Ea le conservă şi le evidenţiază atît de bine gustul încît, fără sare, majoritatea preparatelor culinare sînt considerate fade sau fără gust. Drept urmare, cînd Pavel a scris că vorbele unui creştin trebuie să fie ‘drese cu sare’ el a vrut să spună că limbajul său ar trebui să fie edificator, dar şi plăcut şi atrăgător (Coloseni 4:6). Lucrul acesta este adevărat mai ales cînd este vorba de a da sfaturi. De ce?

² Scopul sfaturilor nu este doar de a aduce persoanei sfătuite informaţii privind cunoştinţa, deoarece deseori ea cunoaşte deja unele principii biblice care se referă la situaţia sa. Dificultatea pentru ea constă fie în a le pune în aplicare, fie în a sesiza importanţa lor. Deci ceea ce creştinul trebuie să se străduiască în primul rînd să schimbe, atunci cînd dă sfaturi, este modul de a gîndi al persoanei respective (Galateni 6:1; Efeseni 4:11, 12). Iată de ce este nevoie de „sare“.

 3. Ce ajutor a acordat Iehova creştinilor care dau sfaturi?

³ A da sfaturi nu este de fapt un lucru uşor; aceasta necesită cunoştinţă şi discernămînt (Proverbe 2:1, 2, 9; 2 Timotei 4:2).