Jubileul lui Iehova — un timp de bucurie pentru noi

„Şi va trebui să sfinţiţi al cincizecilea an şi să proclamaţi libertatea în ţară, tuturor locuitorilor ei. El va deveni un Jubileu pentru voi (. . .) El va trebui să devină ceva sfînt pentru voi. (. . .) Atunci, cu certitudine veţi locui în siguranţă în ţară.“ — LEVITIC 25:10–12, 18.

 1. Ce inscripţie se află pe Clopotul Libertăţii şi de unde a fost extrasă aceasta?

INDIFERENT de locul în care trăieşti, probabil că ai auzit vorbindu-se despre celebrul Clopot al Libertăţii care se află la Philadelphia, în Statele Unite. The World Book Encyclopedia arată că acest clopot „a sunat la 8 iulie 1776, împreună cu alte clopote, pentru a anunţa adoptarea Declaraţiei de independenţă. Inscripţia care se poate citi pe acest clopot — «Proclamaţi libertatea în ţară tuturor locuitorilor ei» — este extrasă din Biblie (Levitic 25:10).“

 2. Ce sentiment încercăm la gîndul că am putea obţine libertatea, dar ce probleme se ridică în calea acestei perspective?

² Libertatea exercită încă şi astăzi o mare putere de atracţie, nu-i aşa? Cine nu s-ar bucura să aibă perspectiva de a obţine adevărata libertate: libertatea de ideile false, de presiunile sau opresiunile politice, de efectele debilitante ale bătrîneţii şi bolilor care provoacă moartea? În acest caz, există motive bine întemeiate de a ne bucura, iar în scurtă vreme vor exista încă şi mai multe. ‘Cum este posibil acest lucru?’ ai putea întreba, văzînd că pînă în prezent nici un guvern nu a adus o libertate deplină şi nici un savant sau medic nu a reuşit să elimine îmbătrînirea, bolile şi moartea. Şi totuşi, repetăm, avem motive întemeiate de a ne bucura, pentru că există perspectiva de a obţine adevărata libertate. Pentru a înţelege acest lucru, să examinăm cîţiva factori importanţi care ar putea să ne implice şi pe noi, atît acum cît şi în viitor.

 3. Ce era Jubileul şi ce anume se petrecea în cursul acestui an?

³ În pasajul biblic citat la începutul articolului apare termenul „Jubileu“. Jubileul era o perioadă sabatică de un an pentru Israel. El urma după o serie de şapte ani sabatici agricoli care erau cuprinşi în cadrul unei perioade de 49 de ani. Al 50-lea an, Jubileul, constituia apogeul acestei serii de ani sabatici pentru pămîntul dat de Iehova slujitorilor săi, ca împlinire a promisiunii pe care o făcuse strămoşul lor, Avraam, „prietenul lui Iehova“ (Iacob 2:23; Isaia 41:8). Cu ocazia Jubileului, era proclamată libertatea în toată ţara. Acest fapt însemna acordarea de libertate tuturor israeliţilor care se vînduseră ca sclavi pentru a-şi plăti datoriile. O altă caracteristică a Jubileului consta în restituirea tuturor proprietăţilor de teren ereditare care fuseseră vîndute anterior, probabil din motive de dezechilibru economic. — Levitic 25:1–54.

 4. Cînd era anunţat Jubileul şi în ce mod?

⁴ Dacă ţinem seama de toţi aceşti factori, putem înţelege de ce anume era Jubileul un an de sărbătoare a libertăţii. El era anunţat cu sunete de corn în Ziua ispăşirii.a În Levitic 25:9, 10 Moise a scris: „Şi în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, trebuie să faci să răsune cornul cu sunet răsunător; în ziua ispăşirii trebuie să faci să răsune cornul în toată ţara voastră. Şi va trebui să sfinţiţi al cincizecilea an şi să proclamaţi libertatea în ţară tuturor locuitorilor ei. Acesta va deveni un Jubileu pentru voi şi va trebui să îl întoarceţi pe fiecare în posesia sa şi va trebui să îl întoarceţi pe fiecare la familia sa.“ În anul 1473 î.e.n. Iosua i-a condus pe israeliţi dincolo de Iordan, în Ţara Promisă, unde aceştia, mai tîrziu, urmau să celebreze Jubileul.

Proclamarea unei libertăţi iniţiale

 5. Ce aspecte ale eliberării şi ale Jubileului vom examina?

⁵ Aspectele care au fost tratate mai sus ar putea să pară o simplă pagină de istorie antică ce influenţează prea puţin viaţa noastră, mai cu seamă dacă nu sîntem de naţionalitate evreiască. Isus Cristos ne-a dat însă motive temeinice de a spera într-un Jubileu grandios, în virtutea cărui fapt ne putem bucura de perspectiva libertăţii. Pentru a înţelege acest lucru trebuie să examinăm cele două modalităţi prin care Isus a oferit eliberarea în primul secol, iar după aceea vom vedea cum corespund acestea, în epoca noastră, altor două eliberări, dar de proporţii cu mult mai vaste şi furnizînd mai multe motive de a ne bucura.

 6, 7. (a) Ce evenimente minunate sînt profeţite în Isaia 61:1–7? (b) Cum a indicat Isus că profeţia lui Isaia era în curs de a se împlini?

⁶ Deşi nu vorbeşte în mod direct despre anul Jubileului antic, profeţia din Isaia 61:1–7 se referă la o anumită eliberare viitoare: „Spiritul Domnului Suveran Iehova este asupra mea deoarece Iehova m-a uns să le anunţ celor blînzi o veste bună. El m-a trimis să-i pansez pe cei cu inima zdrobită, să le proclam libertatea celor luaţi captivi, iar prizonierilor deschiderea largă a ochilor; să proclam anul de bunăvoinţă din partea lui Iehova şi ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru; să-i mîngîi pe toţi cei întristaţi (. . .) Bucuria pe timp indefinit va fi a lor.“ Dar cînd şi în ce fel avea să se împlinească această profeţie?

⁷ După celebrarea Paştelui din anul 30 e.n., Isus Cristos a intrat într-o sinagogă în ziua de sabat. El a început să citească o parte din profeţia lui Isaia şi a aplicat-o la el însuşi. Luca 4:16–21 relatează printre altele: „El a deschis sulul şi a găsit locul în care era scris: «Spiritul lui Iehova este peste mine, deoarece el m-a uns ca să le declar celor săraci o veste bună, el m-a trimis să le predic captivilor eliberarea şi orbilor recăpătarea vederii, să-i trimit, ca eliberaţi, pe cei zdrobiţi, şi să predic anul de favoare al lui Iehova» (. . .) Atunci el a început să le spună: «Astăzi, acest text din Scripturi, pe care tocmai l-aţi auzit, s-a împlinit.» “

 8. (a) Ce eliberare preliminară a oferit Isus? (b) Cum este ilustrat acest lucru în Ioan 9:1–34?

⁸ Evreilor care îl acceptau, Isus le-a oferit posibilitatea de a deveni liberi din punct de vedere spiritual. Deschizîndu-li-se ochii, pentru a înţelege ce anume însemna în realitate adevărata închinare şi care erau cerinţele ei, evreii au fost astfel eliberaţi de multe idei false (Matei 5:21–48). Această libertate avea o valoare cu mult mai mare decît vindecările fizice înfăptuite de Isus. Astfel, deşi este adevărat că Isus a deschis ochii unui om care era orb din naştere, acest om a primit beneficii cu mult mai durabile ca urmare a faptului că l-a recunoscut pe Isus în calitatea sa de profet al lui Dumnezeu. Libertatea proaspăt dobîndită de acest om contrasta cu starea conducătorilor religioşi, care erau sclavi ai tradiţiilor şi doctrinelor lor eronate (Ioan 9:1–34; Deuteronom 18:18; Matei 15:1–20). Totuşi, încă nu era vorba decît de o libertate iniţială sau preliminară. În acelaşi secol întîi, Isus avea să furnizeze un alt gen de eliberare, care corespundea Jubileului ce se celebra în Israelul antic. De ce este raţională această concluzie?

 9. În ce fel de sclavie au continuat să rămînă chiar şi cei eliberaţi în sens spiritual?

⁹ Isus i-a zis acelui orb din naştere pe care îl vindecase: „Pentru această judecată am venit în această lume: pentru ca aceia care nu văd să vadă şi aceia care văd să devină orbi.“ Apoi el le-a spus fariseilor: „Dacă aţi fi orbi nu aţi avea păcat. Dar acum spuneţi: «Noi vedem.» Păcatul vostru rămîne“ (Ioan 9:35–41). Da, păcatul care duce la moarte constituia încă o problemă gravă, la fel ca în prezent (Romani 5:12). Evreii, inclusiv apostolii care beneficiau de eliberarea spirituală iniţială furnizată de Isus, au rămas nişte oameni imperfecţi. Ei continuau să fie sclavi ai păcatului şi ai consecinţelor sale mortale. Putea Isus să schimbe această stare de lucruri? Urma el s-o facă? Şi dacă da, atunci cînd?

10. Ce altă libertate a promis Isus că va furniza?

¹⁰ Cu puţin înainte, Isus spusese: „Dacă rămîneţi în cuvîntul meu sînteţi într-adevăr discipolii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera.“ Auditorii săi iudei i-au răspuns atunci: „Noi sîntem descendenţa lui Avraam şi nu am fost niciodată sclavii nimănui. Cum de spui tu: «Veţi deveni liberi»?“ Isus le-a răspuns: „Cu totul adevărat vă spun: Oricine practică păcatul este sclav al păcatului. Ba mai mult, sclavul nu rămîne în casă pentru totdeauna; fiul rămîne pentru totdeauna“ (Ioan 8:31–36). Prin urmare, faptul că evreii erau descendenţi carnali ai lui Avraam nu servea nicidecum la eliberarea lor din sclavia păcatului. Isus a făcut această declaraţie istorică referitoare la libertate pentru a atrage atenţia asupra unui lucru care era foarte aproape şi care avea să fie mai mare decît evenimentul pe care îl trăiau israeliţii cu ocazia jubileelor lor.

Începutul Jubileului creştin

11. De ce examinarea pe care o efectuăm cu referire la Jubileul creştin este legată în mod deosebit de anul 33 e.n.?

¹¹ Iudeii nu au înţeles că Jubileul prevăzut de legămîntul legii mozaice constituia prefigurarea unui Jubileu mai mare (Coloseni 2:17; Efeseni 2:14, 15). Acest Jubileu al creştinilor este în legătură cu „adevărul“ care poate să-i facă pe oameni liberi, adevăr care gravitează în jurul Fiului, adică în jurul lui Isus Cristos (Ioan 1:17). Cînd oare a început celebrarea acestui Jubileu mai mare, care urma să aducă eliberarea de păcat şi de efectele sale? Acest eveniment a început în primăvara anului 33 e.n., la sărbătoarea Zilei a cincizecea, adică zece zile după ce Isus se înălţase la cer pentru a prezenta lui Iehova Dumnezeu valoarea jertfei sale. — Evrei 9:24–28.

12, 13. Ce eveniment unic s-a produs în viaţa discipolilor lui Isus după moartea acestuia?

¹² Înainte de Isus, nici o altă creatură nu a fost înviată din morţi pentru a trăi veşnic (Romani 6:9–11). Dimpotrivă, toţi oamenii au adormit în moarte şi vor continua să doarmă pînă cînd va sosi timpul fixat pentru învierea familiei umane. Prin învierea sa, care a avut loc cu ajutorul puterii lui Dumnezeu, Isus Cristos a devenit, aşa cum arată Scripturile inspirate, „primul rod dintre aceia care au adormit în moarte“. — 1 Corinteni 15:20.

¹³ La cincizeci de zile după învierea sa, a devenit evident faptul că înviatul Isus Cristos urcase la ceruri, se prezentase înaintea lui Iehova Dumnezeu cu valoarea jertfei sale umane perfecte şi o folosea spre binele omenirii. Dovada acestui fapt a fost dată în ziua cînd avea loc sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n. În conformitate cu instrucţiunile lui Isus, circa 120 de discipoli s-au întrunit la Ierusalim. Atunci Cristos a revărsat spiritul sfînt asupra acestor discipoli, îndeplinind astfel profeţia de la Ioel 2:28, 29. Nişte limbi ca de foc s-au aşezat deasupra capului fiecăruia şi ei au început să vorbească în limbi pe care nu le cunoşteau (Fapte 2:16–21, 33). Aceasta era dovada faptului că Isus urcase în ceruri, se prezentase înaintea lui Iehova Dumnezeu cu valoarea jertfei sale şi o folosea în favoarea omenirii.

14. (a) Care era situaţia discipolilor lui Isus Cristos în ceea ce priveşte legămintele? (b) Ce binecuvîntare extraordinară aducea noul legămînt?

¹⁴ Care au fost consecinţele, pentru discipoli, ale acestui eveniment? În primul rînd, ei au fost eliberaţi de sub legămîntul legii mozaice, legămînt pe care Dumnezeu îl încheiase cu naţiunea Israelului natural, dar pe care îl anulase, pironindu-l pe stîlpul de tortură al lui Isus (Coloseni 2:13, 14; Galateni 3:13). Acest legămînt a fost înlocuit cu un legămînt nou, încheiat nu cu naţiunea Israelului natural, ci cu noua „naţiune“ a Israelului spiritual (Evrei 8:6–13; Galateni 6:16). Acest nou legămînt, profeţit în Ieremia 31:31–34, a fost încheiat printr-un Mediator mai mare decît profetul Moise. Întrucît noi manifestăm interes pentru eliberarea pe care o reprezintă acest nou legămînt, trebuie să luăm în mod deosebit în considerare unul din aspectele sale. Apostolul Pavel l-a scos în evidenţă scriind: „«Iată legămîntul pe care îl voi încheia cu privire la ei după acele zile (. . .) Şi nu-mi voi reaminti nicidecum de păcatele lor şi de lucrările lor nelegiuite. Acum, unde există iertarea acestora, nu mai există ofrandă pentru păcat.» “ — Evrei 10:16–18.

15. De ce se poate spune că pentru creştinii unşi a început Jubileul creştin la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n.? (Romani 6:6, 16–18).

¹⁵ La această eliberare de păcat s-a referit Isus cînd a spus: „Dacă (. . .) Fiul vă face liberi, veţi fi cu adevărat liberi“ (Ioan 8:36). Gîndeşte-te: prin intermediul jertfei lui Cristos a devenit posibilă eliberarea de păcat! Începînd din acea zi a Sărbătorii Zilei a cincizecea, Dumnezeu i-a declarat drepţi pe cei care exercitau credinţă şi apoi i-a adoptat ca fii spirituali, oferindu-le perspectiva de a domni ca regi împreună cu Cristos în ceruri. Iată cum explică Pavel acest lucru: „Căci voi nu aţi primit un spirit de sclavie care provoacă iarăş teama, ci aţi primit un spirit de adopţiune ca fii (. . .) Deci dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: într-adevăr moştenitori ai lui Dumnezeu, dar comoştenitori cu Cristos“ (Romani 8:15–17). În mod incontestabil, pentru creştinii unşi începuse Jubileul creştin.

16. Ce alte binecuvîntări şi perspective se ofereau acelora care celebrau Jubileul creştin?

¹⁶ Aşadar, în acea zi a sărbătorii Zilei a cincizecea a anului 33 e.n. a venit în existenţă noua naţiune a Israelului spiritual. Ea era compusă din fiinţe umane ale căror păcate fuseseră iertate în virtutea sîngelui de jertfă al lui Cristos (Romani 5:1, 2; Efeseni 1:7). Cine dintre noi ar putea nega faptul că pentru aceşti primi membri ai Israelului spiritual introduşi în noul legămînt a avut loc o minunată eliberare, prin aceea că păcatele lor au fost iertate? Dumnezeu a făcut din ei „«o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor pentru a fi o posesiune specială, ca să declaraţi virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Petru 2:9). Este adevărat că trupul lor carnal era imperfect şi cu timpul avea să moară. Dar acum, cînd Dumnezeu îi declarase drepţi şi îi adoptase ca fii spirituali, moartea lor în carne nu era decît ‘o eliberare’, în sensul că ea le permitea să fie înviaţi în ‘regatul ceresc’ al lui Cristos. — 2 Timotei 4:6, 18.

17, 18. De ce eliberarea pe care o furniza Jubileul creştin era mai preţioasă decît libertatea preliminară proclamată de Isus?

¹⁷ Actul iniţial sau preliminar, prin care iudeii care exercitau credinţă au fost eliberaţi de ideile şi practicile greşite, a fost un act foarte important. Dar, aşa cum am văzut, Isus a furnizat ceva mai mult decît această eliberare spirituală. Începînd din acea zi a sărbătorii Zilei a cincizecea, din anul 33 e.n., Isus i-a eliberat pe cei care exercitau credinţă în el de „legea păcatului şi a morţii“ (Romani 8:1, 2). Pentru creştinii unşi a început astfel Jubileul creştin. Aceasta era o eliberare cu mult mai preţioasă pentru ei, deoarece ea presupunea perspectiva de a trăi în cer în calitate de comoştenitori ai lui Cristos.

¹⁸ Am examinat pînă în prezent două aspecte ale libertăţii creştine din primul secol, aspecte care au fost într-adevăr un izvor de bucurie. Iar credincioşii din primul secol s-au bucurat într-adevăr! (Fapte 13:44–52; 16:34; 1 Corinteni 13:6; Filipeni 4:4). Bucuria lor se datora în special participării la Jubileul creştin, deoarece prin aceasta aveau să primească binecuvîntări eterne în ceruri. — 1 Petru 1:3–6; 4:13, 14.

19. Ce întrebări se ridică referitor la creştinii care nu sînt născuţi de spirit, şi de unde reiese că şi ei vor avea parte de eliberarea prevăzută de Dumnezeu?

¹⁹ Dar ce rol au în acest context majoritatea creştinilor adevăraţi din zilele noastre care nu au fost declaraţi drepţi pentru viaţă şi nu au fost unşi cu spiritul sfînt? Scripturile ne oferă motive întemeiate să sperăm că şi ei vor avea parte de eliberare pe scară largă în cadrul Jubileului creştin. Să ne amintim ceea ce se spune în Fapte 3:20, 21: „Isus, pe care cerul trebuie într-adevăr să-l reţină pînă la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor săi profeţi din vechime.“ (Compară Fapte 17:31.) În aceeaşi ordine de idei, Ioan, un apostol uns care beneficia deja de Jubileul creştin, a scris cu referire la Isus Cristos: „El este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi“ (1 Ioan 2:2). Înseamnă oare faptul acesta că numeroşii creştini fideli din epoca noastră, care nu au speranţă cerească, se pot bucura şi ei de libertatea creştină? Binecuvîntările acesteia vor fi oare valabile numai pentru viitor, sau există încă de pe acum motive de a ne bucura? Răspunsul la aceste întrebări îl vom afla examinînd diferite aspecte ale eliberării creştine şi ale Jubileului care au o semnificaţie specială pentru adevăraţii închinători din epoca noastră.

[Notă de subsol]

Ce credeţi?

◻ Care erau binecuvîntările pe care le aducea cu sine Jubileul celebrat în Israelul antic?

◻ Ce eliberare iniţială a proclamat Isus, şi ce presupunea aceasta?

◻ Cînd şi-a luat începutul Jubileul creştin şi cum se poate afirma acest lucru?

◻ Ce motive avem să sperăm că milioane de creştini care nu sînt unşi de spirit vor avea parte de eliberare?

[Text generic pe pagina 12]

„Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care devine din ce în ce mai clară pînă cînd ziua va fi ferm stabilită“ (Proverbe 4: 18). În armonie cu acest principiu, articolul acesta precum şi cel care urmează prezintă o explicaţie conform ultimelor înţelegeri şi mai amplă la zi a Jubileului.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 14]

Isus proclamă libertatea în anul 30 e.n.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Jubileul creştin a început în anul 33 e.n.