În secolul întîi al erei noastre, cînd misionarul creştin Pavel se afla în Atena, el a vorbit despre speranţa pe care Scripturile le–o oferă celor morţi. Unii dintre cei care îl ascultau erau curioşi să afle, în timp ce alţii îl ascultau cu dispreţ. Unii filozofi voiau să polemizeze cu el şi ziceau: „Ce vrea să spună guralivul acesta?“ Alţii susţineau că el era „’un proclamator al unor divinităţi străine‘. Aceasta, deoarece el anunţa vestea bună despre Isus şi învierea“ (Fapte 17:18). Da, vestea bună pe care o anunţa Pavel implica şi învierea!

Cum ai considera vorbirea despre o înviere viitoare, despre revederea în viaţă a celor morţi? Nu ţi s–ar părea o pălăvrăgeală inutilă? Sau, din cauza educaţiei religioase pe care ai primit–o şi a părerilor personale, mesajul pe care Sfintele Scripturi îl anunţă cu privire la speranţa pentru cei morţi ţi se pare oare nou şi ciudat, ca şi cum ar veni de la o ’divinitate străină‘?

Atenienii i–au spus lui Pavel: „Tu introduci nişte lucruri care sînt străine urechilor noastre. Am dori să ştim ce înseamnă aceste lucruri“ (Fapte 17:20). Doreşti şi tu să ştii mai multe cu privire la speranţa biblică existentă pentru morţii noştri şi pentru noi, care sîntem în viaţă? Dacă da, este în interesul tău să citeşti articolul care urmează.

’Ştim că se vor scula la înviere‘

DUMNEZEUL Atotputernic a dat viaţă omenirii. El le–o poate reda şi acelora care au murit. De la el provine şi cea mai demnă de încredere sursă de informaţii referitoare la viaţă şi moarte: Scripturile ebraice şi Scripturile greceşti creştine, care, împreună, compun Biblia. Mesajul biblic, care se bazează pe fapte concrete, arată că majoritatea morţilor vor putea reveni la viaţă şi chiar vor reveni, realmente, la viaţă. — Ioan 5:28, 29.

Pentru a ilustra acest lucru, să luăm ca exemplu relatarea istorică despre Lazăr din Betania, pe care Isus Cristos îl cunoştea bine. Lazăr fusese bolnav şi murise. Iată ce i–a zis atunci Isus Martei, sora lui Lazăr: „Fratele tău [decedat] se va scula.“ Ea a răspuns: „Ştiu că se va scula la înviere, în ziua din urmă“ (Ioan 11:23, 24). Da, Marta ştia lucrul acesta. Bazîndu–se pe informaţii demne de încredere, ea nu avea îndoieli că Lazăr, fratele ei iubit, va reveni la viaţă în ziua din urmă.

Citind capitolul 11 din Ioan, vei găsi o relatare amănunţită despre ceea ce s–a întîmplat apoi. Deşi Lazăr era mort de patru zile, Isus l–a readus la viaţă. Acea înviere este o dovadă că Dumnezeu poate să–şi îndeplinească promisiunile referitoare la aducerea la viaţă a morţilor „în ziua din urmă“. Dar unde aştepta Marta să–l revadă pe Lazăr? Unde îşi imaginau ceilalţi evrei fideli că va avea loc învierea viitoare?

’O ţară de unde nu există întoarcere‘?

Dumnezeu a ales pămîntul ca habitat natural pentru om. După cum a spus psalmistul,