Cartea naturii şi Biblia
„Universul mă pune în încurcătură! Nu-mi pot imagina că un asemenea «ceasornic» ar putea exista fără ceasornicar.“
— Voltaire, filozof francez din secolul al XVIII-lea.
UN OROLOGIU de precizie inspiră admiraţie faţă de abilitatea şi talentul celui care l-a construit. Dar ce să spunem despre universul care ne înconjoară? Poate el dezvălui, cel puţin pînă la un punct, personalitatea Creatorului său?
Cu aproape 2 000 de ani în urmă apostolul Pavel, unul dintre scriitorii Bibliei, a răspuns la această întrebare, spunînd referitor la Dumnezeu: „Însuşirile sale invizibile, ba chiar şi puterea sa eternă şi divinitatea sa se văd cu claritate de la crearea lumii, deoarece ele sînt percepute prin intermediul lucrurilor care au fost făcute“ (Romani 1:20). Ce putem deci învăţa observînd această carte a naturii?
Ce ne învaţă ceasornicul despre ceasornicar?
O cascadă maiestuoasă, o mare furtunoasă, puzderia de stele de pe un cer senin în timpul nopţii sînt cîteva lucruri care ne fac să ne gîndim la un Creator puternic. Precizia orbitei planetelor ne poate aminti, aşa cum i-a amintit şi lui Voltaire, că Marele Creator trebuie să fie şi un mare Organizator, un renumit Ceasornicar. — Psalm 104:1.
În plus, varietatea produselor pămîntului — abundenţa fructelor şi a legumelor — demonstrează generozitatea lui Dumnezeu. Pavel însuşi a confirmat lucrul acesta afirmînd că Dumnezeu „nu s-a lăsat fără mărturie, căci v-a făcut bine, dîndu-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, umplîndu-vă pînă la refuz inimile cu hrană şi bucurie.“ — Fapte 14:17.
Ceea ce orologiul nu ne spune
Examinînd în continuare cartea naturii, am putea descoperi şi alte calităţi ale lui Dumnezeu. Dar dacă ne rezumăm numai la ceea ce învăţăm de la creaţie, cunoştinţele noastre despre Dumnezeu vor fi întotdeauna limitate. Scriitorul francez Robert Lenoble explică lucrul acesta în cartea sa Esquisse d’une histoire de l’idée de Nature (O schiţă a istoriei ideii de natură): „Omul îşi va îndrepta întotdeauna atenţia spre natură pentru a-i pătrunde misterele şi pentru a-i descoperi secretul, secret ce niciodată nu se va revela în laborator.“ Mai bine de jumătate dintre francezii sondaţi de către cotidianul catolic La Croix — atît credincioşi cît şi atei — au convingerea şi admit că „ştiinţa nu va fi niciodată în măsură să dea o explicaţie adecvată despre univers, datorită faptului că foarte multe lucruri ţin de filozofie şi religie“.
În urmă cu aproximativ 3 500 de ani, fidelul Iov a ajuns la aceeaşi concluzie şi a întrebat: „Dar înţelepciunea — unde poate fi găsită, şi unde este deci locul priceperii?“ Poate oare fi găsită această înţelepciune în cartea naturii? „Însuşi adîncul de apă a spus: «Nu este în mine!» Marea, de asemenea, a spus: «Nu este cu mine!» Ea a fost ascunsă chiar de ochii a tot ce este viu, şi de creaturile zburătoare ale cerurilor ea a fost tăinuită.“ — Iov 28:12, 14, 21.
Unde să mergem pentru a găsi această înţelepciune? Aceeaşi carte răspunde: „Dumnezeu este Cel care i-a înţeles calea şi el însuşi i-a cunoscut locul“ (Iov 28:23). Şi Dumnezeu, într-un mod minunat, i-a împărtăşit omului înţelepciunea sa prin intermediul Cuvîntului său, Biblia.
Cunoştinţa unică pe care o putem obţine din Biblie
Numai Biblia ne face cunoscută originea omului. Ea ne spune că Dumnezeu a pregătit pămîntul pe care a pus apoi prima pereche umană. Cei dintîi părinţi ai noştri ar fi putut trăi etern într-un mediu perfect. Dar s-au răzvrătit şi prin păcatul lor au deschis calea tuturor relelor — inclusiv păcatului şi morţii — care au lovit omenirea. — Geneza capitolele 1 la 3; Romani 5:12–21.
Biblia mai vorbeşte pe larg despre măsurile luate de Dumnezeu pentru a îndrepta lucrurile. La mii de ani după Adam şi Eva, însuşi Fiul lui Dumnezeu, Isus, a venit pe pămînt pentru a-i crea omului posibilitatea reîmpăcării cu Dumnezeu. Cristos le oferea, astfel, fiinţelor umane, care aveau să exercite credinţă în el şi care aveau să recunoască valoarea jertfei sale, perspectiva vieţii eterne pe un pămînt care avea să fie transformat în Paradis. — Luca 23:43; Ioan 3:16.
Această speranţă ne este oferită fiecăruia. Pentru ca ea să se împlinească, trebuie să dobîndim ’cunoştinţă exactă despre singurul Dumnezeu adevărat şi despre cel pe care l-a trimis, Isus Cristos‘. De asemenea, trebuie şi să trăim în armonie cu acea speranţă. Această cunoştinţă exactă o aflăm în Biblie. — Ioan 17:3; Iacob 2:24–26.
Nu aţi dori să primiţi răspunsuri amănunţite la întrebări cum ar fi: Care este originea omului? Ce se întîmplă după moarte? Care sînt cauzele problemelor oamenilor? Există oare speranţa că într-o zi ele vor fi rezolvate? Cînd şi cum va instaura Dumnezeu condiţii de viaţă perfectă pentru omenire? În caz că doriţi acest lucru, vă îndemnăm să cercetaţi Biblia, unica scriere care vă va da răspunsul Dumnezeului universului şi singura care oferă o bază solidă „speranţei vieţii veşnice“. Scopul publicaţiilor noastre este de a vă ajuta să găsiţi aceste răspunsuri în propria dumneavoastră Biblie. — Tit 1:1, 2.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]
Universul dezvăluie unele aspecte ale personalităţii lui Dumnezeu
[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]
Numai Biblia ne vorbeşte despre scopurile pe care le are Dumnezeu cu pămîntul şi cu omul