Ei ignoră avertismentele şi îl pun pe Dumnezeu la încercare

„Nici chiar atunci cînd apa le-a ajuns pînă la glezne ei nu au vrut să fugă.“ — El País, Columbia.

ACEST titlu dintr-un cotidian columbian subliniază unul dintre motivele pentru care s-au pierdut atît de multe vieţi omeneşti în dezastrul din Armero, din noiembrie 1985. Alarmată de căderile de cenuşă şi de umflarea apelor rîului, Dora Elisa Rada Esguerra, telefonistă din Armero, s-a decis să fugă. Ea le-a avertizat şi pe colegele sale de la centrala telefonică de iminenţa pericolului. Mai tîrziu ea a explicat: „Ele au văzut apa care (. . .) curgea năvalnic, extrem de năvalnic, dar nici atunci nu s-au mişcat.“ Dora a fugit din oraşul condamnat la distrugere.

Celelalte telefoniste au murit împreună cu cele 21 000 de victime ale avalanşei de noroi vulcanic amestecat cu gheaţă şi pietre, care s-a revărsat de pe versantul vulcanului Nevado del Ruiz. Printre aceste victime se afla şi primarul oraşului şi majoritatea funcţionarilor de poliţie, fapt care dovedeşte că aproape nimeni nu a luat în serios pericolul — decît atunci cînd a fost prea tîrziu.

De ce nu au fugit?

Iminenta catastrofă a fost precedată de semne şi de avertismente. De ce nu au ţinut cont de ele atît de mulţi locuitori ai oraşului Armero? În primul rînd, avertismentele oficiale au sosit tîrziu, cînd dezastrul se abătuse deja asupra oraşului. Mai înainte, i se spusese populaţiei să rămînă calmă, că s-ar putea să aibă loc o inundaţie, dar că aceasta nu reprezenta nimic grav. Şi totuşi oraşul a fost şters de pe hartă, măturat de un zid enorm al morţii, deversat re rîul Lagunilla.

Unii probabil că nu au vrut să-şi părăsească bunurile şi casele lor, conştienţi de faptul că hoţii nu aveau să întîrzie să le jefuiască. Şi nu se înşelau. Mai mulţi hoţi au fost împuşcaţi de armată. Cînd unii supravieţuitori s-au reîntors la casele lor inundate, au constatat că încuietorile fuseseră forţate, iar lucrurile de valoare — furate. Dar majoritatea locuitorilor nu s-au mai întors niciodată la casele lor. Şi, în multe cazuri, era inutil să-şi mai caute cineva casa.

Alţii probabil credeau că Dumnezeu şi Fecioara Maria vor interveni pentru a-i salva. Dar este rezonabil oare să ne aşteptăm ca Dumnezeu să intervină astăzi în favoarea unora în timpul catastrofelor naturale? De ce să fie unii salvaţi prin intervenţie divină iar alţii, în condiţii asemănătoare, să fie lăsaţi să piară?

Există oare motive întemeiate de a crede că cineva s-ar putea bucura de protecţie miraculoasă din partea lui Dumnezeu? De exemplu, poate un automobilist să aibă încredere în „îngerul păzitor“ sau în „sfîntul“ său preferat? Mulţi catolici sinceri au murit în accidente de circulaţie, cu toate că purtau asupra lor medalionul „sfîntului“ Cristofor, în care îşi puseseră încrederea. Sau ar trebui oare un creştin să creadă că el se bucură de ocrotirea specială a lui Dumnezeu atunci cînd călătoreşte cu avionul, sau în timp ce participă la un sport periculos? Este raţional oare să-l punem pe Dumnezeu la încercare în asemenea împrejurări?

Mîna lui Iehova nu este scurtă

Sfintele Scripturi ne ajută să vedem că în anumite situaţii se poate ca Iehova Dumnezeu să intervină în favoarea slujitorilor săi atunci cînd este interesată predicarea veştii bune a Regatului, sau cînd este primejduită congregaţia sa. Profetul Isaia ne dă următoarea asigurare: „Iată, mîna lui Iehova nu a devenit prea scurtă, ca să nu poată salva, nici urechea lui nu a devenit prea greoaie, ca să nu poată auzi.“ — Isaia 59:1.

Biblia conţine exemple clare cu privire la mîna ocrotitoare a lui Iehova în legătură cu apostolii. Pentru a-şi atrage simpatia evreilor, regele Irod a ordonat întemniţarea apostolului Petru şi punerea lui sub pază întărită. Dar congregaţia din Ierusalim s-a rugat intens pentru el. Cu ce rezultat? Îngerul lui Iehova a intervenit pentru a-l elibera pe Petru din temniţă. Însuşi Petru era stupefiat de cele întîmplate. Pînă la urmă a înţeles ce se petrecea şi a spus: „Acum ştiu într-adevăr că Iehova l-a trimis pe îngerul său şi m-a eliberat din mîna lui Irod.“ — Fapte 12:1–11.

Aceeaşi relatare ne spune că Irod îl omorîse deja pe apostolul Iacob, fratele lui Ioan. Iehova permisese acest martiriu. Prin urmare, este evident că, deşi Iehova are puterea de-a acorda ocrotire şi eliberare, el poate să permită, totuşi, ca evenimentele să-şi urmeze cursul, şi astfel să lase ca unii dintre slujitorii săi să-şi dovedească integritatea pînă la moarte. Foarte potrivite în acest sens sînt cuvintele lui Iacob, fratele vitreg al lui Isus: „Nu ştiţi ce va fi mîine viaţa voastră. Căci voi sînteţi ca o ceaţă care apare puţin şi apoi dispare. Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: «Dacă Iehova vrea, vom trăi şi vom face un lucru sau altul.»“ — Iacob 4:14, 15; compară Iov 2:3–5.

Un lucru este sigur, şi anume, că atunci cînd survin catastrofe naturale şi accidente, se aplică în mod egal, la toţi oamenii, acest principiu biblic: „Timpul şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi“ (Ecleziast 9:11). Şi chiar dacă este potrivit să ne rugăm pentru ajutor şi ocrotire în timp de persecuţie, noi trebuie să recunoaştem că „persecuţia este inevitabilă pentru aceia care sînt hotărîţi să ducă o viaţă cu adevărat creştină“. — 2 Timotei 3:12, Phillips.

Spiritul unei minţi sănătoase

Este adevărat că în trecut Iehova a acţionat pentru a-şi ocroti poporul, cum a făcut atunci cînd l-a salvat pe Israel din Egipt şi de armatele Faraonului. Ar fi însă o dovadă de îngîmfare să credem că Dumnezeu trebuie să îl ocrotească pe fiecare creştin din efectele ‘timpului şi evenimentelor neprevăzute’ sau de consecinţele propriei sale imprudenţe. Scrisoarea lui Pavel, adresată creştinilor din Roma, dintre care unii, mai tîrziu, au murit probabil în arene, ca martiri, are legătură cu această problemă: „Îi spun fiecăruia să nu se aprecieze pe sine mai mult decît este necesar să se aprecieze; ci să se aprecieze în aşa fel încît să aibă o judecată sănătoasă, fiecare potrivit măsurii de credinţă ce i-a fost împărţită de Dumnezeu“ (Romani 12:3). Traducerea lui J.B. Phillips spune: „Căutaţi să aveţi o părere echilibrată despre propriile voastre capacităţi.“

Sfatul aceasta este la fel de aplicabil şi astăzi, deşi într-un context diferit. Dacă un creştin îşi închipuie că poate să conducă imprudent maşina, sau să conducă sub influenţa alcoolului şi că o poate scoate cu bine la capăt datorită ocrotirii lui Dumnezeu, dă el oare dovadă că are o „minte sănătoasă“? Are el oare ‘o părere echilibrată despre propriile sale capacităţi’? Şi dacă pune în primejdie viaţa altora mai este el îndreptăţit să spună că îl ‘iubeşte pe aproapele ca pe sine însuşi’? — Matei 22:39.

Să aplicăm acum principiul manifestării spiritului unei minţi sănătoase la situaţia în care omul a întemeiat comunităţi în zone cu seismicitate ridicată, sau în apropierea unui vulcan care reprezintă o ameninţare latentă dar reală. Un bun exemplu în acest sens este zona deja menţionată, aceea din jurul vulcanului Nevado del Ruiz, din Columbia. Potrivit afirmaţiilor cotidianului columbian El País, arhitectul César Zárate a pregătit în 1982 un studiu care arăta că rîul Lagunilla a mai inundat Armero şi în trecut şi că oraşul nu dispunea încă de un sistem de protecţie adecvat. Se mai ştia de asemenea că vulcanul Nevado del Ruiz a mai erupt încă de şase ori de la 1570 încoace. Potrivit datelor istorice, vulcanul are un ciclu de activitate regulat care oscilează între 140 de ani şi 9 luni şi 110 ani şi 2 luni.

Cu cîteva săptămîni înainte de catastrofa din Armero, ediţia de duminică a ziarului columbian El Tiempo a primit această informare ce spunea în termeni categorici: „Următoarea inundaţie (. . .) va avea loc spre mijlocul lui noiembrie al acestui an. Deja s-au observat semne caracteristice: fum care iese din craterul ‘Arenas’; o ploaie de cenuşă şi emanaţii de gaze; poluarea apei şi a recoltelor; mirosuri care provoacă greţuri. (. . .) Un bubuit provenind din interiorul vulcanului, la 11 septembrie; un dezgheţ progresiv al calotei glaciare. (. . .) În consecinţă, este timpul de-a acţiona.“

Articolul însă nu a fost publicat. S-a considerat probabil că el ar fi alarmat în mod inutil populaţia. Mai tîrziu, direcţia ziarului El Tiempo a pus această decizie pe seama „lipsei de prevedere şi intuiţie“ şi pe seama „convingerii naive că n-avea să se întîmple nimic.“

Dar, exact aşa cum se prevăzuse, Nevado del Ruiz a erupt în noaptea de 13 noiembrie, 1985. Peste 20 000 de oameni şi-au pierdut viaţa în Armero, şi alte mii la Chinchiná şi în alte oraşe vecine. Printre victime au fost şi 41 de Martori ai lui Iehova şi persoane care studiau împreună cu ei. Unii au avut nerecomandabila idee de a se refugia la Sala Regatului care era situată pe un teren mai jos. Ei au fost măturaţi şi îngropaţi împreună cu ea. Din fericire, alţi Martori au reuşit să ajungă pe un teren mai ridicat şi au fost salvaţi.

Evident, după război apar mulţi eroi. Dar cel puţin putem învăţa cîteva lucruri din această tragedie.

Avertismente ignorate în antichitate

Biblia ne oferă exemple de oameni care au ignorat avertismentele oportune care le-au fost date, sau care se gîndeau că ‘nu s-ar putea întîmpla nimic în timpul lor’ sau în ţinutul lor. Ilustrativ este cazul lui Lot, care a fost avertizat să fugă din Sodoma şi Gomora. El şi-a îndemnat ginerii să fugă, zicîndu-le: „Sculaţi-vă! Ieşiţi din locul acesta, deoarece Iehova va preface oraşul în ruine!“ Cum au reacţionat ei? „În ochii ginerilor săi [Lot] părea ca un om care glumea.“ „Gluma“ a fost de scurtă durată. Iehova a făcut să plouă sulf şi foc peste perversele oraşe condamnate la distrugere. Ginerii lui Lot şi-au pierdut viaţa împreună cu locuitorii imorali ai acelui ţinut. Cît despre soţia lui Lot, ea avea probabil îndoieli cînd a fugit din Sodoma. Ea „a început să privească în jur, şi a devenit un stîlp de sare.“ — Geneza 19:12–26.

Cu mai bine de 1 900 de ani în urmă Isus a profeţit că Ierusalimul antic va suferi o îngrozitoare distrugere. El a dat detalii precise cu privire la evenimentele care aveau să preceadă devastarea oraşului: „Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate aşezate în tabără, atunci să ştiţi că pustiirea lui s-a apropiat.“ Apoi el a formulat următorul avertisment: „Atunci cei care vor fi în Iudeea să înceapă să fugă la munţi şi cei care vor fi în mijlocul lui să se retragă, şi cei care vor fi în locuri de la ţară să nu intre în el.“ — Luca 21:20–24.

Cînd armatele romane au înconjurat Ierusalimul în anul 66 e.n., creştinii din oraş au recunoscut semnul pe care îl dăduse Isus. Apoi, atunci cînd victoria totală părea să-i surîdă, generalul Cestius Gallus a ridicat în mod inexplicabil asediul, retrăgîndu-se cu trupele sale. Acesta era momentul pe care îl aşteptau creştinii pentru a fugi de cealaltă parte a Iordanului. În anul 70 e.n. romanii s-au reîntors sub comanda generalului Titus şi au distrus Ierusalimul. Sute de mii de iudei care rămăseseră în oraşul condamnat au murit în cursul asediului şi în timpul luptelor.

Este adevărat că în aceste două cazuri s-au dat avertismente divine. Dar fapt este că numai o minoritate de oameni au ţinut cont de mesaj şi astfel au scăpat cu viaţă. Majoritatea nu i-au acordat nici o atenţie. Ei nu au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.

Cum îl putem pune pe Dumnezeu la încercare în mod drept?

Chiar şi în cazul catastrofelor naturale există adeseori semne prevestitoare — istoria zonei respective, semne recente sau date ştiinţifice — care arată că există posibilitatea certă a unui pericol într-o anumită perioadă de timp. Poate că o regiune este expusă la inundaţii. Într-un asemenea caz, o persoană raţională va trebui să cîntărească toţi factorii pentru a decide dacă este necesar şi posibil să se mute în altă parte. Fireşte că este imposibil să se prezică momentul şi locul în care vor surveni toate catastrofele naturale. Totuşi se poate ţine cont de legea probabilităţii cît şi de marjaa de securitate în caz că survine ceea ce este mai rău. Nu este însă raţional să aşteptăm o protecţie specială din partea lui Dumnezeu. A face astfel ar însemna să-l punem pe Dumnezeu la încercare într-un mod care nu este nici legitim, nici echilibrat.

Există însă un sens diferit în care Iehova ne invită să-l punem la încercare. În timpul profetului Maleahi, Israel îl punea pe Dumnezeu la încercare într-un mod greşit, prezentîndu-i pe altar nişte jertfe de proastă calitate. Oferind pîine profanată şi animale şchioape, israeliţii arătau că ei dispreţuiau masa lui Iehova. Prin intermediul lui Maleahi, Iehova i-a îndemnat să se schimbe şi să-şi corecteze conduita. „«Aduceţi toate zeciuielile în depozit, ca să existe hrană în casa mea; şi puneţi-mă, vă rog, la încercare în privinţa aceasta», a spus Iehova al armatelor, «ca să vedeţi dacă nu vă voi deschide stăvilarele cerurilor şi dacă nu voi deşerta într-adevăr asupra voastră o binecuvîntare, pînă cînd nu va mai fi nevoie.»“ — Maleahi 3:10.

Da, cu privire la binecuvîntările spirituale, noi putem ‘pune la încercare’ fidelitatea lui Iehova. Dacă noi căutăm mai întîi Regatul său şi dreptatea Sa, atunci, aşa cum a zis Isus, ‘toate celelalte lucruri necesare ne vor fi adăugate’. Isus a mai zis: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide.“ Dacă oamenii imperfecţi le fac daruri bune copiilor lor, „cu cît mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor care i le cer [în armonie cu voinţa sa]?“ — Matei 6:33; 7:7–11; 1 Ioan 5:14.

Chiar astăzi naţiunile sînt avertizate cu privire la faptul că în curînd Iehova va întreprinde acţiunea sa de pedepsire a tuturor componentelor sistemului de lucruri al lui Satan (Apocalips 16:14, 16; 18:20). Milioane de oameni prudenţi dau ascultare acestui mesaj predicat de Martorii lui Iehova şi se separă de lume pentru a trece de partea Regatului lui Dumnezeu. Ei se retrag din alianţa politică şi religioasă coruptă, pînă nu este prea tîrziu (Apocalips 18:4). Făcînd astfel, ei se pregătesc pentru viaţă eternă sub domnia lui Cristos, pe pămîntul care va deveni un paradis al dreptăţii. Asculţi tu acest avertisment? — 2 Petru 3:13; Tit 1:2.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

O diplomă găsită printre ruinele oraşului Armero este o tragică reamintire a miilor de oameni care nu au ascultat avertismentul

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Modul tău de a te comporta la volan dovedeşte oare că ai o judecată creştină sănătoasă?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Locul devastat în care se afla cîndva Armero. Aici şi-au pierdut viaţa peste 20 000 de oameni

Ceea ce a mai rămas din acest automobil este o reprezentare miniaturală a dezastrului care a lovit oraşul Armero