Să producem „orice fel de bunătate“
„Rodul luminii constă în orice fel de bunătate“. — EFESENI 5:9, NW.
1, 2. Care sînt cele două grupuri a căror existenţă purcede din timpurile antice, şi cît de deosebite sînt situaţiile lor azi?
DUPĂ răzvrătirea din Eden, care a avut loc cu circa şase mii de ani în urmă, şi după Potopul din zilele lui Noe, omenirea s–a divizat în două grupuri, sau organizaţii: una alcătuită din cei ce se străduiau să–i slujească lui Iehova, iar cealaltă din cei care l–au urmat pe Satan. Există şi azi aceste organizaţii? Cu certitudine, da! Profetul Isaia a menţionat aceste două grupuri şi a profeţit starea lor în timpul actual: „Iată, întunericul va acoperi pămîntul şi negură mare popoarele; dar DOMNUL va răsări peste tine şi slava Lui se va arăta peste tine“. — Isaia 60:1, 2.
2 Da, deosebirea dintre aceste două organizaţii este tot atît de mare ca aceea dintre întuneric şi lumină. Şi aşa cum o rază de lumină îl atrage pe un om rătăcit în întuneric, tot aşa lumina de la Iehova care străluceşte în această lume întunecată a atras milioane de oameni sinceri la organizaţia lui Dumnezeu. După cum a spus în continuare Isaia, „neamuri [alte oi] vor umbla în lumina ta şi împăraţi [moştenitorii unşi ai Regatului] în strălucirea razelor tale“. — Isaia 60:3.
3. În ce moduri manifestă creştinii gloria lui Iehova?
3 Cum reflectă poporul lui Iehova gloria lui Iehova? În primul rînd, ei predică vestea bună a Regatului ceresc instaurat al lui Dumnezeu (Marcu 13:10). Ba, mai mult, ei îl imită pe Iehova, exemplul proeminent al bunătăţii, şi, astfel, prin conduita lor, îi atrag pe cei blînzi la lumină (Efeseni 5:1). Pavel a spus: „Odinioară eraţi în întuneric, dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii“. Apoi a continuat astfel: „Rodul luminii constă în orice fel de bunătate, în dreptate şi adevăr. Asiguraţi–vă mereu de ceea ce este plăcut Domnului; şi nu mai participaţi împreună cu ei la lucrările neroditoare care aparţin întunericului“ (Efeseni 5:8-11, NW). Ce voia Pavel să spună prin „orice fel de bunătate“?
4. Ce este bunătatea, şi cum se manifestă ea la un creştin?
4 Aşa cum s–a arătat în articolul precedent, bunătatea este însuşirea sau starea de desăvîrşire morală, virtute. Isus a zis că numai Iehova este bun în sens absolut (Marcu 10:18). Cu toate acestea, un creştin îl poate imita pe Iehova prin cultivarea bunătăţii ca rod al spiritului (Galateni 5:22). Comentînd asupra cuvîntului grecesc a·ga·thós, care înseamnă „bun“, Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words spune: „[El] descrie ceea ce, fiind bun în caracterul sau constituţia sa, are un efect benefic“. Aşadar, un creştin care cultivă bunătatea nu numai că va fi, dar şi va face binele. (Compară cu Deuteronom 12:28.) El va evita, de asemenea, lucrurile care sînt opusul bunătăţii, respectiv „lucrările neroditoare ale întunericului“. Diferitele modalităţi prin care un creştin poate manifesta bunătatea în conduita sa sînt «felurile de bunătate» menţionate de Pvel. Care sînt cîteva dintre acestea?
„Continuaţi să faceţi binele“
5. Care este unul dintre felurile de bunătate, şi de ce trebuie creştinii să o cultive?
5 Pavel s–a referit la unul dintre felurile de bunătate în scrisoarea sa către romani. Vorbind despre supunerea faţă de „autorităţile superioare“, el a spus: „Vrei deci să nu–ţi fie teamă de autoritate? Continuă să faci binele şi vei avea laudă de la ea“. „Binele“ la care se referă el este ascultarea faţă de legile şi aranjamentele autorităţilor laice. Dar de ce trebuie ca un creştin să fie supus acestora? El trebuie să facă astfel nu numai pentru a evita conflicte inutile cu aceste autorităţi şi deci pedepsirea sa, ci — mai important — pentru a–şi păstra o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu (Romani 13:1-7, NW). În timp ce ascultă în primul rînd de Iehova, creştinul îl «onorează pe rege», nerezvrătindu-se împotriva autorităţilor cărora Iehova Dumnezeu le permite să existe (1 Petru 2:13-17). În felul acesta, creştinii sînt vecini buni, cetăţeni buni şi exemple bune.
Consideraţie faţă de alţii
6. a) Care este alt aspect al bunătăţii? b) Cine sînt persoanele menţionate în Biblie care merită consideraţia noastră?
6 Bunătatea lui Iehova se manifestă prin faptul că el furnizează tuturor locuitorilor pămîntului „ploi din cer şi timpuri roditoare“. Lucrul acesta a dus la «hrană din belşug şi inimi pline de bucurie» şi arată că el este într–adevăr un Dumnezeu plin de consideraţie (Fapte 14:17). Noi îl putem imita în această privinţă manifestînd consideraţie faţă de alţii într–o măsură mai mică sau mai mare. Dar pentru cine anume? Pavel se referă îndeosebi la bătrîni, la „aceia care lucrează din greu printre voi, care vă prezidează în Domnul şi vă previn”. El îi îndeamnă pe creştini să le acorde acestora „o consideraţie mai mult decît extraordinară în iubire datorită muncii lor“ (1 Tesaloniceni 5:12, 13). Cum putem face aceasta? Putem s–o facem dacă vom conlucra pe deplin cu ei — de exemplu, participînd la lucrările necesare de la Sala Regatului. Deşi sîntem mereu nestingheriţi să–i abordăm pe bătrîni ori de cîte ori este nevoie de ajutor, nu trebuie să abuzăm cu solicitările. Dimpotrivă, încercăm cît putem mai mult să uşurăm povara acestor păstori care lucrează din greu, deoarece mulţi dintre ei au, pe lîngă însărcinările din congregaţie, responsabilităţi familiale.
7. În ce moduri putem arăta consideraţie faţă de cei în vîrstă?
7 Şi cei bătrîni fiziceşte merită consideraţia noastră. O anumită poruncă din Legea mozaică era: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrîn. Să te temi de Dumnezeul tău: Eu sînt DOMNUL“ (Levitic 19:32). Cum se poate manifesta această consideraţie? Ar fi bine dacă cei mai tineri s–ar oferi să–i ajute făcîndu–le cumpărături sau alte servicii. Bătrînii pot afla cu amabilitate dacă vreunul dintre cei în vîrstă are nevoie de ajutor pentru a veni la întruniri. Cu ocazia adunărilor, cei tineri şi viguroşi vor evita să se înghesuie şi să–i împingă pe cei în vîrstă, încercînd nerăbdător să treacă mai departe şi vor fi răbdători dacă o persoană vîrstnică este cam înceată cînd se aşază sau îşi procură mîncarea.
8. Cum putem arăta consideraţie unui alt grup merituos şi distinct potrivit Bibliei?
8 Psalmistul menţionează încă un grup care necesită consideraţie din partea noastră: „Fericit este oricine acţionează cu consideraţie faţă de cel de condiţie umilă“ (Psalm 41:1, NW). Poate că este uşor să arăţi consideraţie faţă de cei proeminenţi sau bogaţi, dar faţă de cei de condiţie umilă sau săraci? Scriitorul biblic Iacov a arătat că a manifesta aceeaşi consideraţie şi faţă de aceştia constituie un test al dreptăţii noastre şi al iubirii noastre creştine. Fie ca să trecem acest test prin faptul că sîntem prevenitori faţă de toţi, indiferent de starea lor socială. — Filipeni 2:3, 4; Iacov 2:2-4, 8, 9.
„Continuaţi să deveniţi îndurători“
9, 10. De ce trebuie creştinii să fie îndurători, şi cum poate fi manifestat acest fel de bunătate?
9 Un alt fel de bunătate reiese din cîteva dintre parabolele lui Isus. Într–una dintre acestea Isus a relatat despre un samaritean care a dat peste un om care fusese prădat, bătut rău şi lăsat zăcînd pe drum. Un levit şi un preot trecuseră pe lîngă omul vătămat, dar refuzaseră să–l ajute. Însă samariteanul s–a oprit şi l–a ajutat făcînd mai mult decît te puteai aştepta, în mod rezonabil, să facă. Relatarea este în general cunoscută sub numele de parabola bunului samaritean. Ce fel de bunătate a manifestat samariteanul? Îndurarea. Cînd Isus i–a cerut celui ce îl asculta să–l identifice pe acela care s–a dovedit a fi aproapele omului vătămat, s–a dat răspunsul corect: „Cel care a acţionat îndurător faţă de el“. — Luca 10:37, NW.
10 Creştinii îndurători îl imită pe Iehova, despre care Moise a spus: „Iehova, Dumnezeul tău este un Dumnezeu îndurător. El nici nu te va părăsi, nici nu te va duce la ruină, nici nu va uita legămîntul pe care l–a jurat strămoşilor tăi“ (Deuteronom 4:31, NW). Isus a arătat cum trebuie să ne influenţeze îndurarea lui Dumnezeu: „Fiţi dar îndurători, cum şi Tatăl vostru este îndurător“ (Luca 6:36). Cum putem manifesta îndurare? Aşa cum indica parabola lui Isus, un mod de a manifesta îndurare este de a fi gata să–l ajutăm pe semenul nostru, chiar dacă lucrul acesta implică riscuri şi neplăceri. O persoană bună nu va ignora suferinţa fratelui său, dacă are posibilitatea de a face ceva în sensul acesta. — Iacov 2:15, 16.
11, 12. Potrivit parabolei lui Isus referitoare la sclavi, ce include îndurarea, şi cum o putem manifesta astăzi?
11 O altă parabolă a lui Isus arăta că bunătatea plină de îndurare include disponibilitatea de a–i ierta pe alţii. El a relatat despre un sclav care îi datora stăpînului său zece mii de talanţi. Nefiind în stare să plătească, sclavul a implorat îndurare, iar stăpînul i–a iertat cu bunăvoinţă uriaşa datorie de 60 000 000 de dinari. Dar sclavul a plecat şi a întîlnit un alt sclav care îi datora lui doar o sută de dinari. Sclavul care fusese iertat l–a băgat fără milă la închisoare pe datornic pînă cînd acesta avea să–i plătească datoria. Este clar că sclavul nemilos nu era un om bun, iar cînd stăpînul său a aflat ce se petrecuse l–a pus să dea socoteală. — Matei 18:23-35.
12 Noi ne aflăm într–o situaţie asemănătoare celei a sclavului iertat. Pe baza jertfei lui Isus, Iehova a iertat în contul nostru o uriaşă datorie cu privire la păcat. Fără îndoială deci că trebuie să fim gata să–i iertăm pe alţii. Isus a spus că trebuie să fim gata să iertăm „pînă la şaptezeci de ori cîte şapte“, adică nelimitat (Matei 5:7; 6:12, 14, 15; 18:21, 22). Deci creştinul îndurător nu va purta pică. El nu va avea resentimente, nici nu va refuza să discute cu un frate creştin din cauza unei atitudini ostile. O asemenea lipsă de îndurare nu este o dovadă a bunătăţii creştine.
Generos şi ospitalier
13. Ce mai include bunătatea?
13 Bunătatea se manifestă şi prin generozitate şi ospitalitate. La un moment dat un tînăr a venit la Isus pentru a–i cere sfaturi. El a spus: „Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?“ Isus i–a zis că trebuie să respecte permanent poruncile lui Dumnezeu. Da, ascultarea de poruncile lui Iehova constituie un aspect al bunătăţii. Tînărul acela credea că el făcea deja cît putea mai bine lucrul acesta. Este clar că, pentru semenii săi, el părea a fi o persoană bună. Totuşi, îi lipsea ceva. De aceea Isus i–a zis: „Dacă vrei să fii desăvîrşit, du–te, vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează–Mă“ (Matei 19:16-22). Tînărul a plecat mîhnit. El era foarte bogat. Dacă ar fi urmat sfatul lui Isus, el ar fi demonstrat că nu era materialist şi ar fi înfăptuit o faptă bună de adevărată generozitate altruistă.
14. Ce sfaturi minunate au dat atît Iehova, cît şi Isus cu privire la bunătate?
14 Iehova i–a îndemnat pe israeliţi să fie generoşi. De exemplu, citim următoarele: „Să–i dai de bunăvoie [semenului tău sărac] şi să n–ai părere de rău în inimă cînd îi dai; căci pentru aceasta DOMNUL Dumnezeul tău te va binecuvînta în toate lucrările mîinii tale“ (Deuteronom 15:10; Proverbe 11:25). Isus Cristos personal a îndemnat la generozitate: „Daţi şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra (Luca 6:38). De altfel, Isus personal a fost foarte generos. Odată, el şi–a făcut timp ca să se odihnească puţin. Mulţimile au aflat unde era şi au venit la el. Isus, plin de generozitate, a uitat de odihnă şi s–a pus la dispoziţia mulţimii. Mai tîrziu, el a manifestat o remarcabilă ospitalitate furnizînd hrană pentru acea mare mulţime. — Marcu 6:30-44.
15. În ce fel au dat discipolii lui Isus un excelent exemplu în ce priveşte manifestarea bunătăţii?
15 Fideli sfaturilor lui Iehova şi ale lui Isus, mulţi dintre discipolii lui Isus au fost deosebit de generoşi şi ospitalieri. În primele zile ale congregaţiei creştine, un mare număr dintre aceia care veniseră să celebreze Penticosta în 33 e.n. au auzit predicarea apostolilor şi au devenit credincioşi. Rămînînd şi după sărbătoare pentru a învăţa mai mult, proviziile li s–au împuţinat. De aceea credincioşii locali şi–au vîndut averea şi au contribuit cu bani pentru a–i hrăni pe noii lor fraţi, astfel încît aceştia să poată deveni mai fermi în credinţă. Cîtă generozitate! — Fapte 4:32-35; vezi şi Fapte 16:15; Romani 15:26.
16. Numiţi cîteva dintre modalităţile în care putem fi generoşi şi ospitalieri astăzi.
16 Astăzi se observă o generozitate asemănătoare celei a lui Cristos cînd creştinii contribuie cu timp şi bani la ajutarea congregaţiilor lor şi la lucrarea de predicare mondială. Aceasta iese în evidenţă atunci cînd ei vin în ajutorul fraţilor lor care suferă de pe urma calamităţilor naturale sau a războiului. Ea se manifestă şi cînd supraveghetorul circumscripţiei este întreţinut pe parcursul vizitei sale. Iar faptul că „băieţi orfani“ (şi fete orfane) sînt invitaţi în mod generos să participe la o formă de destindere şi la studii biblice în familie ţinute cu alte familii creştine constituie şi aceasta ospitalitate, care este o manifestare a bunătăţii creştine. — Psalm 68:5.
A spune adevărul
17. De ce este sinceritatea o adevărată încercare astăzi?
17 Cînd Pavel a descris rodul luminii, el a făcut legătura între bunătate, pe de o parte, şi dreptate şi adevăr, pe de altă parte; ar fi deci corect să spunem că sinceritatea constituie un alt fel de bunătate. Oamenii buni nu spun minciuni. Totuşi, a spune adevărul constituie o încercare foarte dificilă azi, cînd minciuna este atît de răspîndită. Multe persoane mint cînd completează formularele de impozit pe venit. Funcţionarii mint cu privire la munca pe care o efectuează. Studenţii înşală prin minciună la lecţii şi la examene. Afaceriştii mint cînd întocmesc tratatele de afaceri. Copiii mint pentru a scăpa de pedeapsă. Bîrfitorii maliţioşi distrug prin minciună reputaţia altora.
18. Cum îi consideră Iehova pe mincinoşi?
18 Iehova are repulsie faţă de minciună. Printre cele «şapte lucruri» pe care le urăşte el se numără „limba mincinoasă“ şi „martorul fals care spune minciuni“ (Proverbe 6:16-19). „Toţi mincinoşii“ sînt puşi în rîndul laşilor, al ucigaşilor şi al fornicatorilor, care nu vor avea loc în lumea nouă a lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:8). Apoi proverbul ne mai spune: „Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cine apucă pe căi strîmbe îL nesocoteşte“ (Proverbe 14:2). Un mincinos apucă pe căi strîmbe. Deci un mincinos dă dovadă că îl nesocoteşte pe Iehova. Ce concepţie oribilă! Să spunem întotdeauna adevărul chiar dacă aceasta duce la disciplinarea noastră sau la pierderi pe plan financiar. (Proverbe 16:6; Efeseni 4:25). Cei care spun adevărul îl imită pe Iehova, „Dumnezeul adevărului“. — Psalm 31:5.
Cultivaţi bunătatea
19. Ce se observă uneori în lume, fapt care dă cinste Creatorului?
19 Acestea sînt doar cîteva «feluri» de bunătate pe care un creştin trebuie să le cultive. Este adevărat că oamenii lumii manifestă bunătate într–o anumită măsură. De exemplu, unii sînt ospitalieri, alţii sînt îndurători. Într–adevăr, ceea ce a făcut ca parabola bunului samaritean să fie remarcabilă a fost faptul că Isus a relatat despre un neiudeu care a manifestat îndurare în timp ce bătrînii din poporul evreu nu au manifestat–o. Este într–adevăr un omagiu adus Creatorului omului că asemenea trăsături se manifestă încă în mod firesc la unii oameni chiar după şase mii de ani de imperfecţiune.
20, 21. a) De ce bunătatea creştină se deosebeşte de orice bunătate pe care o putem vedea la oamenii lumii? b) Cum poate un creştin cultiva bunătatea, şi de ce trebuie să fim sîrguincioşi în privinţa aceasta?
20 Cu toate acestea, pentru creştini, bunătatea nu este doar o însuşire pe care ei ar putea sau nu să o posede, ci o însuşire pe care aceştia trebuie să o cultive sub toate formele ei, deoarece ei trebuie să fie imitatori ai lui Dumnezeu. Cum se poate face lucrul acesta? Biblia ne spune că putem învăţa bunătatea. „Învaţă–mă bunătatea“, s–a rugat lui Dumnezeu psalmistul. Cum? El a continuat astfel: „Căci în poruncile tale am exercitat credinţă“. El a adăugat: „Tu eşti bun şi faci bine. Învaţă–mă regulamentele tale“. — Psalm 119:66, 68, NW.
21 Da, dacă vom învăţa poruncile lui Iehova şi vom asculta de ele, vom cultiva bunătatea. Amintiţi–vă întotdeauna că bunătatea este un rod al spiritului. Dacă vom căuta spiritul lui Iehova prin intermediul rugăciunii, al asocierii cu fraţii creştini şi al sudiului biblic, atunci vom fi, cu certitudine, ajutaţi să cultivăm această însuşire. De altfel, bunătatea este puternică. Ea poate chiar învinge răul (Romani 12:21). Cît de important este deci să facem bine tuturor, în special fraţilor noştri în credinţă (Galateni 6:10). Dacă vom face astfel, ne vom număra printre aceia care se vor bucura de „glorie şi onoare şi pace“, promise „oricăruia care lucrează ce este bun“. — Romani 2:6-11, NW.
Puteţi răspunde?
◻ Cum putem continua să facem binele cu privire la autorităţile superioare?
◻ Printre alţii, cine merită consideraţia noastră?
◻ În ce moduri se manifestă îndurarea?
◻ Ce fapte de generozitate şi ospitalitate îi caracterizează pe creştinii de azi?
◻ Cum putem cultiva bunătatea?
[Legenda fotografiei de la pagina 20]
Consideraţia faţă de alţii este un aspect al bunătăţii
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
În calitate de Marele Învăţător, Isus s–a pus la dispoziţie cu generozitate