Capitolul 11

De ce ne îmbolnăvim şi murim?

SUBIECT DE DISCUŢIE: Pentru ce boala şi moartea constituie o enigmă? (1, 2)

ORICE am face pentru sănătatea noastră, tot vom îmbătrîni, ne vom îmbolnăvi, iar în cele din urmă vom muri. Nimeni nu este scutit de aceasta, nici măcar oamenii care sînt foarte devotaţi lui Dumnezeu (1 Regi 1:1; 2:1, 10: 1 Timotei 5:23). De ce stau lucrurile astfel?

² Corpul nostru are, după cît se pare, posibilitatea să-şi reînnoiască celulele uzate o perioadă mult mai lungă de timp decît se realizează în prezent, iar creierul nostru are o capacitate atît de mare încît chiar dacă am trăi de-a lungul a nenumărate generaţii consecutive, tot nu ar fi solicitat în întregime. Dar de ce posedăm aceste uimitoare facultăţi dacă nu le putem folosi? În realitate savanţii nu pot explica de ce îmbătrînim şi murim. Biblia însă explică lucrul acesta.

CAUZA ÎMBOLNĂVIRII ŞI A MORŢII

Cum ne-au fost transmise bolile şi moartea? (3—5)

³ Apostolul Pavel ne îndreaptă în direcţia corectă, scriind că „toţi mor în Adam“ (1 Corinteni 15:21, 22). Pavel se referă aici la relatarea biblică despre Adam şi Eva, o relatare pe care Isus Cristos a calificat-o drept adevărată (Marcu 10:6–8). Creatorul pusese prima pereche umană într-un loc ambiant asemenea unei grădini şi îi dăduse perspectiva splendidă a unei vieţi fără sfîrşit, în armonie cu voinţa sa. Tot soiul de arbori şi plante procurau primei perechi o hrană sănătoasă şi îmbelşugată. În plus, Adam şi Eva erau perfecţi. Mintea şi corpul lor erau fără defecţiuni şi nu exista nici un motiv ca acestea să degenereze şi să slăbească, aşa cum se întîmplă astăzi. — Deuteronom 32:4; Geneza 1:31.

⁴ Dumnezeu nu i-a pus decît o singură restricţie lui Adam atunci cînd i-a spus: „Dar în ce priveşte pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci din el, căci în ziua în care vei mînca din el vei muri categoric“ (Geneza 2:17). Prin respectarea acestei restricţii Adam şi Eva ar fi arătat că recunosc dreptul lui Dumnezeu de a decide ce este bine şi ce este rău pentru oameni. Mai tîrziu însă ei şi-au stabilit norme proprii cu privire la ceea ce este bine şi rău (Geneza 3:6, 7). Încălcînd această poruncă simplă şi clară a lui Dumnezeu, ei au comis „păcatul“, după cum numeşte Biblia această infracţiune. Atît în limba ebraică cît şi în greceşte cuvîntul „a păcătui“ însemna „a greşi“ sau „a rata [ţinta]“. Adam şi Eva au ratat, aşadar, scopul care era supunerea perfectă. Ei nu au mai reoglindit perfecţiunea Creatorului lor, atrăgîndu-şi astfel dreapta lui sentinţă. — Luca 16:10.

⁵ Păcătul lui Adam şi Eva a avut repercusiuni atît asupra lor personal cît şi asupra noastră. În ce fel asupra noastră? Prin faptul că Dumnezeu nu a executat imediat sentinţa de condamnare la moarte. Ţinînd cont de toate lucrurile care erau în joc, Iehova i-a acordat primei perechi de oameni posibilitatea să aducă în existenţă copii. Dar Adam şi Eva nu mai erau perfecţi; din momentul păcatului în ei s-a instalat un proces de degenerare fizică şi spirituală. De aceea ei nu mai puteau naşte copii perfecţi (Iov 14:4). Această situaţie se poate compara cu cea a unor părinţi care transmit urmaşilor un defect ereditar. Noi am moştenit starea de păcat, căci toţi ne tragem din prima pereche umană imperfectă. Pavel a explicat că „printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi au păcătuit.“ — Romani 5:12; Psalm 51:5.

De ce numai Dumnezeu poate pune capăt îmbolnăvirii şi morţii? (6, 7)

⁶ Era oare lipsită de orice speranţă situaţia acum? Atît istoria cît şi Biblia confirmă că aşa ar fi fost dacă Dumnezeu ar fi lăsat rezolvarea problemei în seama oamenilor. Noi înşine pur şi simplu nu ne putem curăţi de pata păcatului şi nu putem scăpa de condamnarea ce apasă asupra noastră. Soluţionarea putea veni numai de la Dumnezeu. Legea lui fusese cea încălcată şi astfel rămînea la latitudinea lui să stabilească cum putea fi satisfăcută pe deplin justiţia sa perfectă şi să se găsească o cale de salvare. Iehova Dumnezeu şi-a dovedit bunătatea nemeritată asigurînd un mijloc de salvare. Biblia explică în ce constă acesta şi cum putem noi beneficia.

⁷ Următoarele texte biblice ne vor ajuta să înţelegem mai bine despre ce este vorba:

„Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea [omenirea] încît l-a dat pe Fiul său unic-născut pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.“ — Ioan 3:16.

„Fiul omului [Isus] a venit nu pentru a fi slujit ci pentru a sluji şi pentru a-şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora.“ — Marcu 10:45.

„Toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, şi ca dar gratuit sînt declaraţi drepţi prin favoarea sa nemeritată, datorită eliberării prin preţul de răscumpărare plătit de Cristos Isus. Pe el Dumnezeu l-a prezentat ca ofrandă pentru ispăşirea prin credinţa în sîngele lui.“ — Romani 3:23–25.

CE ESTE „PREŢUL DE RĂSCUMPĂRARE“?

Cum a fost procurat un preţ de răscumpărare? (8—11)

⁸ Două din textele de mai sus menţionează un „preţ de răscumpărare“. Preţul de răscumpărare este o sumă de bani plătită pentru obţinerea eliberării unui prizonier (Isaia 43:3). Adesea această expresie este auzită în legătură cu răpiri sau luări de ostatici. În cazul nostru victima este întreaga omenire. Adam ne-a vîndut în sclavia păcatului, iar urmările acestui fapt sînt boala şi moartea (Romani 7:14). Ce valoare ar trebui să aibă obiectul care ar putea răscumpăra întreaga omenire, dîndu-i totodată speranţa unei vieţi eliberate de păcat?

⁹ Să ne amintim că Biblia spune că Isus şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare (Marcu 10:45). Putem vedea, aşadar, că era necesară o viaţă umană. Prin păcat Adam a pierdut dreptul la viaţa umană perfectă. Pentru ca omenirea să poată redobîndi acest drept, trebuia ca altă viaţă umană perfectă să procure echivalentul acesteia, pentru a răscumpăra ceea ce pierduse Adam. Iată de ce nici un urmaş imperfect al lui Adam nu putea oferi preţul de răscumpărare. În Psalm 49:7, 8 se spune: „Nici un om nu poate (. . .) plăti lui Dumnezeu preţul de răscumpărare pentru sine (. . .) Preţul pentru viaţa sa este enorm de mare, nimeni nu-l poate depune“ (Bruns).

¹⁰ Pentru a pune la dispoziţie preţul de răscumpărare, Dumnezeu l-a trimis din cer pe Fiul său spiritual perfect, pentru a se naşte pe pămînt ca om. Un înger i-a explicat tinerei fecioare Maria felul în care Dumnezeu va garanta perfecţiunea lui Isus la naştere: „Spiritul sfînt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. De aceea şi cel ce se va naşte va fi numit sfînt, Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1:35; Galateni 4:4). Deoarece Isus nu a avut ca tată un om imperfect nu a moştenit nici păcatul lui Adam. — 1 Petru 2:22; Evrei 7:26.

¹¹ După ce a trăit ca om în deplină armonie cu voinţa lui Dumnezeu, Cristos a renunţat la viaţa sa umană perfectă, identică celeia pe care a primit-o Adam la creere. În felul acesta Isus a devenit un preţ de răscumpărare corespunzător „pentru toţi“ (1 Timotei 2:5, 6; 1 Corinteni 15:45). Într-adevăr a fost „pentru toţi“, căci el a plătit preţul pentru a răscumpăra întreaga familie umană. De aceea Biblia spune că noi am fost „cumpăraţi cu un preţ“ (1 Corinteni 6:20). Prin moartea lui Isus Dumnezeu a pus fundamentul care permitea anularea consecinţelor conduitei lui Adam: păcatul, boala şi moartea pentru neamul omenesc. Acest adevăr ne poate face într-adevăr fericiţi.

CUM PUTEM OBŢINE IERTAREA PĂCATELOR NOASTRE?

Graţie cui ne pot fi iertate păcatele? (12—17)

¹² Este îmbucurător să ştim că Isus a plătit preţul de răscumpărare. Însă mai este ceva ce ne poate împiedica să obţinem favoarea şi binecuvîntarea lui Dumnezeu şi anume faptul că noi înşine sîntem păcătoşi, „ratînd scopul“ de multe ori. Pavel a scris: „Toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Atunci ce am putea face? Cum am putea să-i fim plăcuţi dreptului nostru Dumnezeu, Iehova?

¹³ Desigur că nu am putea spera să primim aprobarea lui Dumnezeu în timp ce am continua să trăim contrar normelor sale. Trebuie să regretăm sincer conduita, dorinţele şi cuvintele noastre greşite şi să ne străduim apoi să trăim conform cerinţelor sale consemnate în Biblie (Fapte 17:30). Dar chiar dacă am proceda astfel, trebuie ca păcatele noastre din trecut şi prezent să fie acoperite. În acest sens ne serveşte jertfa de răscumpărare a lui Isus, aşa cum arată Pavel cînd spune că Dumnezeu „l-a prezentat [pe Isus] ca ofrandă pentru ispăşirea prin credinţa în sîngele lui.“ — Romani 3:24, 25.

¹⁴ Apostolul s-a referit aici la măsurile pe care le-a luat Dumnezeu cu mult timp înainte şi care-l prefigurau şi-l anunţau pe Cristos. În vechiul Israel erau aduse cu regularitate sacrificii animale pentru păcatele poporului. Şi persoanele individuale puteau oferi jertfe de vină pentru greşeli deosebite (Levitic 16:1–34; 5:1–6, 17–19). Dumnezeu accepta aceste jertfe care ispăşeau sau anulau păcatele israeliţilor, însă aceasta nu era decît o eliberare temporară căci Biblia spune că „nu este posibil ca sîngele taurilor şi al ţapilor să îndepărteze păcatele“ (Evrei 10:3, 4). Aceste părţi componente ale închinării, adică: preoţii, templul, altarele şi jertfele au fost doar un „simbol“ sau o „umbră a lucrurilor bune viitoare“, printre care şi jertfa lui Isus. — Evrei 9:6–9, 11, 12; 10:1.

¹⁵ Subliniind importanţa acestui lucru pentru iertarea păcatelor noastre, Biblia precizează: „Prin intermediul lui avem eliberarea prin răscumpărare în virtutea sîngelui acestuia [a lui Isus] da, iertarea greşelilor noastre“ (Efeseni 1:7; 1 Petru 2:24). Astfel moartea lui Isus nu a adus numai răscumpărarea noastră, ci şi iertarea păcatelor noastre. Însă şi noi trebuie să îndeplinim o condiţie. Deoarece Isus ne-a cumpărat, da, ne-a „cumpărat cu un preţ“, trebuie să fim dispuşi să-l recunoaştem ca Domnul sau Proprietarul nostru şi să ascultăm de el (1 Corinteni 6:11, 20; Evrei 5:9). Trebuie aşadar nu numai să ne regretăm păcatele ci şi să exercităm credinţă în jertfa lui Isus, Domnul nostru.

¹⁶ Făcînd aceasta, pentru a fi iertaţi nu trebuie să aşteptăm pînă ce Dumnezeu va elibera omenirea de toate efectele păcatului şi va pune capăt bolii şi morţii. Biblia spune că putem beneficia de iertare deja acum, aşa încît să putem avea o conştiinţă curată în faţa lui Dumnezeu. — 1 Ioan 2:12.

¹⁷ În consecinţă, noi personal ar trebui să acordăm zilnic o mare importanţă jertfei lui Isus care ne-a făcut posibilă iertarea păcatelor. Apostolul Ioan explică: „Vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteţi vreun păcat. Dar dacă cineva va comite un păcat avem un ajutor la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept“ (1 Ioan 2:1; Luca 11:2–4). Aceasta este una din învăţăturile principale ale Bibliei şi este hotărîtoare pentru fericirea noastră eternă. — 1 Corinteni 15:3.

CE VEI FACE TU?

Cum reacţionezi tu faţă de ceea ce au făcut Dumnezeu şi Isus? (1 Ioan 4:9–11) (18—21)

¹⁸ Cum reacţionezi tu la ceea ce spune Biblia despre cauza bolii şi a morţii, despre preţul de răscumpărare şi despre calea de iertare deschisă prin Isus Cristos? Cineva ar putea înţelege aceste realităţi apelînd la raţiune, fără ca inima şi viaţa să-i fie influenţate. Dar mai este nevoie de ceva.

¹⁹ Apreciem noi iubirea lui Dumnezeu care a fost exprimată prin faptul că el a oferit preţul de răscumpărare? Apostolul Ioan a scris: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea încît l-a dat pe Fiul său unic-născut“ (Ioan 3:16). Gîndeşte-te că oamenii despre care este vorba aici au fost păcătoşi, înstrăinaţi de Dumnezeu (Romani 5:10; Coloseni 1:21). Ai renunţa tu oare la cel mai scump lucru pe care-l posezi pentru nişte oameni dintre care cei mai mulţi sînt interesaţi doar puţin sau chiar deloc de tine? Iehova a făcut acest lucru. El l-a trimis pe Fiul său loial şi fără pată, pe preaiubitul său întîi-născut, să vină pe pămînt unde a fost dispreţuit, batjocorit şi apoi omorît, pentru a elibera omenirea. Pavel a scris: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe cînd noi eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.“ — Romani 5:8.

²⁰ Fiul de asemenea şi-a dovedit iubirea sa. Cînd a sosit timpul, el s-a umilit de bună voie pînă acolo încît a luat înfăţişare de om. El s-a pus în serviciul oamenilor imperfecţi, i-a învăţat şi i-a vindecat. Deşi nevinovat, el a îndurat batjocură, tortură şi o moarte ruşinoasă. Pentru a putea preţui cum trebuie aceste lucruri, fă-ţi timp şi citeşte relatarea despre trădarea, interogarea, maltratarea şi executarea lui Isus. — Luca 22:47 pînă la 23:47.

²¹ Cum reacţionezi tu la toate acestea? Desigur că jertfa de răscumpărare, această îngrijire plină de iubire, n-ar trebui să ne servească drept scuză pentru o conduită rea. În acest fel am rata scopul eliberării şi am putea ajunge să comitem chiar păcate care nu se pot ierta (Evrei 10:26, 29; Numere 15:30). Dimpotrivă, trebuie să ne străduim să trăim în aşa fel încît să-i facem cinste Creatorului nostru. De asemenea, credinţa în pregătirile grandioase pe care le-a făcut Iehova prin Fiul său trebuie să ne determine să vorbim cu alţii despre aceste lucruri, ajutîndu-i să înţeleagă cum pot trage folos din ele. — Fapte 4:12; Romani 10:9, 10; Iacob 2:26; 2 Corinteni 5:14, 15.

Ce perspectivă este legată de iertarea păcatelor? (22)

²² Cînd Isus Cristos a fost pe pămînt, a declarat că el poate ierta păcatele în numele lui Dumnezeu. Unii din duşmanii lui l-au criticat pe acest motiv. Isus a dovedit însă că poate ierta păcatele, vindecînd un om infirm (Luca 5:17–26). La fel cum păcatul a avut în privinţă fizică efecte negative asupra oamenilor, şi iertarea de păcat poate avea, prin urmare, urmări pozitive. Ceea ce a făcut Isus pe pămînt demonstrează că Dumnezeu poate înlătura boala şi moartea. Aceasta concordă cu ceea ce a spus însuşi Isus Cristos, şi anume că Iehova Dumnezeu l-a dat pe Fiul său pentru ca oamenii care cred să poată avea „viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Dar cum şi cînd? Şi care este situaţia celor dragi care deja au murit?

[Chenarul de la pagina 103]

Isaac Asimov, autor al unor lucrări de ştiinţă popularizată, a arătat că moleculele de ARN din creierul omenesc oferă „un sistem de clasificare perfect capabil să facă faţă oricărei sarcini de învăţare şi memorizare pe care fiinţa umană ar putea eventual să i-o impună, — ba chiar unor sarcini de un miliard de ori mai mari.“ — The New York Times Magazine.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 108]

Jertfele aduse în Israel prefigurau jertfa de ispăşire a lui Isus