Capitolul 24

Scopul lui Iehova realizat în mod glorios

 1, 2. (a) Care este scopul lui Iehova referitor la creaturile sale inteligente? (b) Cine au fost incluşi în familia unită de închinători ai lui Dumnezeu? (c) În această privinţă, care este întrebarea pe care ar trebui să ţi-o pui?

TOATE creaturile inteligente să fie unite în adevărata închinare şi să se bucure de libertatea glorioasă a fiilor lui Dumnezeu — iată scopul plin de înţelepciune şi iubire al lui Iehova. Şi iată ce doresc, de asemenea, din toată inima, toţi cei care iubesc dreptatea.

² Iehova a început să împlinească acest scop atunci cînd şi-a început lucrarea sa de creaţie. Prima sa creaţie a fost un Fiu care s-a dovedit a fi „reflectarea gloriei sale şi reprezentarea exactă a înseşi fiinţei sale“ (Evr. 1:1–3). Acest Fiu era unic, fiindcă Dumnezeu singur îl crease. Prin el au fost aduşi în existenţă alţi fii — mai întîi îngerii în ceruri, apoi omul pe pămînt (Iov 38:7; Luca 3:38). Toţi aceşti fii formau o singură familie universală. Iehova era singurul lor Dumnezeu, numai lui trebuind să-i aducă închinare. El era Suveranul universului. El era şi Tatăl lor plin de iubire. Este el şi Tatăl tău, iar tu eşti unul dintre copiii lui? Ce preţioasă relaţie poate fi aceasta!

 3. (a) De ce nici unul dintre noi nu este fiu al lui Dumnezeu prin naştere? (b) Dar ce măsuri iubitoare a luat Iehova pentru descendenţii lui Adam?

³ Din nefericire, trebuie să recunoaştem faptul că atunci cînd primii noştri părinţi au fost condamnaţi la moarte pentru că păcătuiseră cu premeditare, ei au fost expulzaţi din Eden şi renegaţi de Dumnezeu. Ei au încetat să mai facă parte din familia universală a lui Iehova. (Gen. 3:22–24; compară Deuteronom 32:4, 5.) Noi toţi am fost născuţi cu înclinaţii păcătoase, întrucît sîntem descendenţi ai păcătosului Adam. Şi fiindcă sîntem vlăstare ale unor părinţi expulzaţi din familia lui Dumnezeu, nu putem pretinde că sîntem copii ai lui Dumnezeu, bazîndu-ne pur şi simplu doar pe naşterea noastră umană. Iehova a ştiut însă că unii dintre descendenţii lui Adam vor iubi dreptatea şi El a prevăzut în mod iubitor măsurile prin care aceştia să poată atinge libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. — Rom. 8:20, 21.

Poziţia privilegiată a Israelului

 4. (a) Pe ce bază erau consideraţi israeliţii „fii“ ai lui Dumnezeu? (b) Ce nu înseamna acest lucru?

⁴ La circa 2 500 de ani după crearea lui Adam, Iehova a acordat din nou unor oameni privilegiul să intre cu el în relaţie de fii ai săi. Conform convenţiei pe care o încheiase cu Avraam, Iehova i-a ales pe israeliţi ca popor al său. De aceea, el vorbea faraonului Egiptului despre Israel, numindu-l „fiul meu“ (Ex. 4:22, 23; Gen. 12:1, 2). Mai tîrziu Iehova a dat israeliţilor, la Muntele Sinai, Legea sa, i-a constituit ca naţiune şi i-a folosit în legătură cu realizarea scopului său. Din punct de vedere naţional, întrucît ei formau, ca naţiune, „proprietatea specială a lui Iehova“, se vorbea despre ei ca „fiii lui Dumnezeu“ (Deut. 14:1, 2; Is. 43:1). De asemenea datorită relaţiilor speciale pe care le avea cu unii membri ai acestei naţiuni, Iehova se referea la aceştia deopotrivă ca la nişte fii ai săi (1 Cron. 22:9, 10). Această poziţie a lor se baza pe convenţia pe care o încheiase Dumnezeu cu ei. Aceasta nu însemna că ei se bucurau de libertatea glorioasă pe care o avusese Adam ca Fiu al lui Dumnezeu. Ei erau încă în robia păcatului şi a morţii.

 5. Cum şi-a pierdut naţiunea lui Israel poziţia sa specială faţă de Dumnezeu?

⁵ Totuşi, în calitate de fii, ei deţineau o poziţie favorizată înaintea lui Dumnezeu. În schimb, lor le revenea răspunderea să-l respecte pe Tatăl lor şi să lucreze în armonie cu scopul său. Isus a atras atenţia asupra importanţei ca ei să-şi îndeplinească această obligaţie — nu doar să pretindă că Dumnezeu este Tatăl lor, ci să ’dovedească ei înşişi‘ că sînt fii ai săi (Mat. 5:43–48; Mal. 1:6). Însă iudeii, ca naţiune, au eşuat în această privinţă. De aceea, în decursul ultimului său an de serviciu pămîntesc, cînd iudeii care căutau să-l omoare pe Isus au declarat: „Noi avem un singur Tată, pe Dumnezeu“, — Isus le-a accentuat cu fermitate că acţiunile lor şi spiritul pe care ei îl manifestau dezminţeau această pretenţie (Ioan 8:41, 44, 47). În anul 33 e.n. convenţia Legii a fost abolită de Dumnezeu şi astfel a dispărut fundamentul pe care se baza relaţia specială de care se bucurase poporul Israel. Totuşi Iehova nu a încetat să-i recunoască pe unii oameni ca fii ai săi.

Iehova îşi unifică poporul

 6. Ce „administraţie“ descrie Pavel în Efeseni 1:9, 10, şi care este obiectivul ei?

⁶ În scrisoarea adresată creştinilor din Efes, apostolul Pavel le-a scris despre programul lui Iehova de unificare a poporului său — acest aranjament prin care Dumnezeu oferea posibilitatea, tuturor celor care exercitau credinţă, să devină nişte membri iubiţi ai familiei sale. Apostolul scria: „[Dumnezeu] ne-a făcut cunoscut secretul sacru al voinţei sale. Aceasta este conform bunei sale plăceri pe care şi-a propus-o în sine însuşi, în vederea unei administraţii [literal: gestiuni a unei case] la limita deplină a timpurilor fixate, adică, pentru a reuni din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pămînt“ (Ef. 1:9, 10). Această „administraţie“ se concentrează în jurul lui Cristos. Prin el, oamenii sînt aduşi într-o poziţie aprobată în faţa lui Dumnezeu — unii cu perspectiva de a fi în cer; alţii pe pămînt — cu scopul ca toţi să servească în unitate cu fiii îngereşti ai lui Dumnezeu care s-au dovedit loiali lui Iehova.

 7. Ce sînt „lucrurile din ceruri“ şi ce înseamnă pentru ei a fi strînşi laolaltă?

⁷ Începînd de la sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., s-a acordat atenţie mai întîi ’lucrurilor din cer‘ adică, acelora care aveau să fie moştenitori cu Cristos în Regatul ceresc. Pe baza credinţei lor în valoarea jertfei lui Isus, Dumnezeu i-a declarat drepţi (Rom. 5:1, 2). Apoi, ei au fost „născuţi din nou“, sau născuţi ca fii ai lui Dumnezeu cu perspectiva vieţii cereşti (Ioan 3:3; 1:12, 13). Cu aceste persoane, constituite într-o naţiune spirituală, Dumnezeu a încheiat noua convenţie. Cu timpul aveau să fie incluşi în această naţiune atît iudei cît şi neiudei, într-un total de 144 000 de membri. — Gal. 3:26–29; Apoc. 14:1.

 8. Cum se compară relaţia moştenitorilor Regatului cu Tatăl, cu cea a iudeilor aflaţi sub Lege?

⁸ Deşi sînt încă imperfecţi în carne, rămăşiţa acestor moştenitori ai Regatului ceresc se bucură de o relaţie preţioasă şi intimă cu Tatăl. Referindu-se la această relaţie, Pavel scria: „Acum, fiindcă sînteţi fii, Dumnezeu a trimis în inimile noastre spiritul Fiului său şi el strigă: «Abba‚ Tată!» Astfel deci tu nu mai eşti sclav ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti, de asemenea, moştenitor prin intermediul lui Dumnezeu“ (Gal. 4:6, 7). Acest termen aramaic „Abba“, înseamnă „tată“, dar este o formă de adresare plină de afecţiune — de felul celei folosite de un copilaş pentru a se adresa tatălui său. În virtutea superiorităţii jertfei lui Isus şi a favorii nemeritate din partea lui Dumnezeu personal, aceşti creştini unşi de spirit se bucură de o relaţie mult mai intimă cu Dumnezeu decît aceea de care se bucurau oamenii imperfecţi aflaţi sub Lege. Însă ceea ce le stă înainte este încă şi mai minunat!

 9. Ce înseamnă realizarea pe deplin a calităţii lor de fii?

⁹ Dacă se dovedesc fideli pînă la moarte, aceşti creştini primesc în realitate şi în mod deplin condiţia de fii, prin faptul că sînt înviaţi la viaţă nemuritoare în ceruri. Acolo ei au privilegiul de a servi în unitate chiar în prezenţa lui Iehova Dumnezeu. Numai un număr relativ mic dintre aceşti fii ai lui Dumnezeu se află încă pe pămînt. — Rom. 8:14, 23; 1 Ioan 3:1, 2.

Strîngerea ’lucrurilor de pe pămînt‘

10. (a) Ce sînt „lucrurile de pe pămînt“ şi de cînd sînt ele strînse în închinare unită? (b) Ce fel de relaţie au aceste persoane cu Iehova?

¹⁰ Aceeaşi „administraţie“ care le oferă oamenilor posibilitatea să fie reuniţi în casa lui Dumnezeu cu perspectiva vieţii cereşti, îşi îndreaptă de asemenea atenţia şi asupra ’lucrurilor de pe pămînt‘. Îndeosebi din anul 1935 e.n., persoane care manifestă credinţă în jertfa lui Cristos au fost strînse laolaltă cu perspectiva vieţii eterne pe pămînt. Umăr la umăr cu membrii rămăşiţei clasei unse, aceştia glorifică numele lui Iehova şi înalţă închinarea sa (Ţef. 3:9; Is. 2:2, 3). Şi ei se adresează lui Iehova, plini de respect, ca unui „Tată“, recunoscîndu-l drept Izvorul vieţii şi se străduiesc sincer să reflecte calităţile lui, aşa cum aşteaptă el din partea unor fii ai săi. Ei se bucură de o poziţie aprobată în faţa lui, pe baza credinţei lor în sîngele vărsat de Isus (Mat. 6:9; Apoc. 7:9, 14). Dar ei ştiu că bucuria de a fi pe deplin recunoscuţi de Dumnezeu în calitate de fii ai săi se află încă în viitor.

11. (a) Ce promisiune se oferă omenirii în Romani 8:19–21? (b) Ce este „revelarea fiilor lui Dumnezeu“ pe care o aşteaptă cu nerăbdare?

¹¹ După cum se arată la Romani 8:19–21, membrii creaţiei umane aşteaptă cu nerăbdare „revelarea fiilor lui Dumnezeu“, pentru că atunci cînd se va produce aceasta, ei vor fi în sfîrşit eliberaţi „din sclavia descompunerii“. Această „revelare“ va avea loc atunci cînd oamenii vor vedea aici pe pămînt dovada că fiii lui Dumnezeu unşi de spirit, care şi-au primit răsplata cerească, au început să domnească în asociere cu Isus Cristos, Domnul lor glorificat. Acest fapt se va manifesta prin distrugerea întregului sistem de lucruri rău, după care vor urma binecuvîntările domniei de o mie de ani a lui Cristos, la care aceşti „fii ai lui Dumnezeu“ vor participa împreună cu el ca regi şi preoţi. — Apoc. 2:26, 27; 20:6.

12. După marele necaz, în ce cîntec de laudă se vor uni fiii unşi de spirit victorioşi ai lui Dumnezeu şi ce înseamnă aceasta?

¹² Cît de mare va fi bucuria atunci cînd marele necaz va fi trecut şi acei fii ai lui Dumnezeu care au fost uniţi cu Cristos îşi vor reuni vocile spre a-l lăuda pe Iehova Dumnezeu, spunînd plini de bucurie: „Mari şi minunate sînt lucrările tale, Iehova, Dumnezeule, Cel Atotputernic. Drepte şi adevărate sînt căile tale, Rege al eternităţii. Cine nu se va teme deci de tine, Iehova, şi nu va glorifica numele tău, deoarece tu singur eşti loial. Căci toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea ta, fiindcă toate decretele tale drepte au fost scoase în evidenţă“! (Apoc. 15:3, 4). Într-adevăr, întreaga omenire, formată din oameni proveniţi din toate naţiunile de altădată, se va uni în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat. Chiar cei aflaţi în mormintele comemorative vor fi înviaţi şi li se va da ocazia să-şi reunească şi ei vocile spre lauda lui Iehova.

13. De ce libertate minunată se vor bucura imediat după marele necaz supravieţuitorii acestuia?

¹³ Satan Diavolul nu va mai fi „dumnezeul acestui sistem de lucruri“. Închinătorii lui Iehova de pe pămînt nu vor mai avea de luptat cu influenţa lui rea (2 Cor. 4:4; Apoc. 20:1–3). Nu va mai exista religie falsă care să-l prezinte în mod denaturat pe Dumnezeul nostru iubitor şi care să servească drept factor al dezbinării societăţii umane. Slujitorii Dumnezeului adevărat nu vor mai suferi nedreptatea şi asuprirea din partea celor aflaţi în funcţii guvernamentale. Ce minunată libertate va fi aceasta pentru supravieţuitorii marelui necaz!

14. Prin ce mijloace vor fi ei eliberaţi de păcat şi de toate efectele sale?

¹⁴ Isus Cristos, „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“, va aplica atunci valoarea jertfei sale pentru a şterge toate păcatele trecute ale omenirii (Ioan 1:29). Cînd se afla pe pămînt şi declara că păcatele cuiva erau iertate, Isus îi oferea dovada acestui lucru prin faptul că îl vindeca (Mat. 9:1–7). În acelaşi fel, din ceruri, el va vindeca în mod miraculos orbii, surzii, muţii, pe cei mutilaţi fizic, pe cei dezechilibraţi mintal şi pe cei suferinzi de orice altă boală. În mod treptat, pe măsură ce se vor modela în mod fidel pe căile drepte ale lui Iehova, toţi cei care se vor dovedi binevoitori şi ascultători vor ajunge să neutralizeze complet în ei „legea păcatului“, aşa încît toate acţiunile, gîndurile, şi dorinţele inimii lor le vor fi plăcute atît lor cît şi lui Dumnezeu. (Rom. 7:21–23; compară Isaia 25:7, 8; Apocalips 21:3, 4.) Înainte ca domnia milenară să se încheie, ei vor fi fost ridicaţi la perfecţiunea umană în sensul deplin al cuvîntului. Ei vor fi complet eliberaţi de păcat şi de efectele sale îngrozitoare. Ei vor reflecta în mod corect ’imaginea şi asemănarea‘ lui Dumnezeu, în mijlocul unui paradis care se va întinde pe întregul glob. — Gen. 1:26.

15. Ce va face Cristos la sfîrşitul Mileniului şi cu ce scop?

¹⁵ Atunci cînd Cristos va fi adus omenirea la perfecţiune, el va restitui Tatălui autoritatea care i-a fost conferită pentru această lucrare după cum a fost prezis la 1 Corinteni 15:28: „Cînd toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci Fiul însuşi se va supune şi el Celui care i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să le fie tuturor totul.“

16. La ce vor fi supuşi atunci toţi oamenii perfecţi şi de ce?

¹⁶ Atunci oamenii deveniţi perfecţi vor avea ocazia să demonstreze că dorinţa lor neschimbătoare este să servească pentru totdeauna singurului Dumnezeu viu şi adevărat. De aceea, înainte ca să-i adopte ca fii prin Isus Cristos, Iehova îi va supune pe toţi acei oameni perfecţi la o ultimă şi temeinică încercare. Satan şi demonii săi vor fi dezlegaţi din abis. Atacul lor nu va aduce prejudicii de durată celor care îl iubesc cu adevărat pe Iehova. Dar oricine va da dovadă de lipsă de loialitate, permiţînd să fie condus spre neascultare faţă de Iehova, va fi distrus pentru totdeauna, împreună cu cel dintîi rebel şi demonii săi. — Apoc. 20:7–10.

17. Potrivit scopului lui Iehova, care va fi din nou situaţia tuturor creaturilor sale inteligente?

¹⁷ Prin intermediul lui Isus Cristos, Iehova îi va adopta atunci în mod iubitor ca fii ai săi pe toţi oamenii perfecţi care vor fi rezistat la această încercare finală şi decisivă. Atunci ei vor avea parte în mod deplin de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Rom. 8:21). Ei vor deveni, în sfîrşit, o parte a familiei universale unite a lui Dumnezeu. Pentru toţi membrii acestei familii Iehova va fi singurul lor Dumnezeu, Suveran universal şi Tată iubitor. Atunci toate creaturile inteligente ale lui Iehova, din cer şi de pe pămînt, vor fi din nou unite în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat.

Recapitulare

● Înainte de rebeliunea care s-a produs în Eden, ce relaţie aveau cu Iehova toţi cei ce se închinau lui?

● Ce responsabilitate le revine celor care sînt fii ai lui Dumnezeu?

● Cine sînt astăzi fiii lui Dumnezeu? Cine sînt aceia care vor deveni încă fii ai lui Dumnezeu şi cum este în legătură acest fapt cu scopul lui Iehova referitor la unitatea de închinare?