decretului lui Dumnezeu privitor la sînge nu era faptul că ingerarea sîngelui era nesănătoasă, ci că sîngele avea o semnificaţie specială pentru Dumnezeu. — 6/15, paginile 8-9.

◻ Cum pot părinţii şi copiii creştini să întărească probabilitatea că o împotrivire minoră la transfuzia de sînge va fi respectată?

Deşi din punct de vedere legal nu este adult, un tînăr creştin trebuie să fie capabil să explice clar şi cu fermitate care este categorica sa obiecţie religioasă referitoare la transfuzia de sînge. Părinţii pot să exerseze cu copiii lor diferite situaţii pentru ca aceştia să cîştige experienţă în ce priveşte explicarea propriilor convingeri. — 6/15, pagina 18.

◻ În ce fel au fost femeile mult binecuvîntate în timpul ministerului pămîntesc al lui Isus?

Isus a început o lucrare care le–a adus mîngîiere şi speranţă femeilor de orice rasă şi le–a conferit o nouă demnitate. El le–a predat femeilor adevăruri spirituale profunde (Ioan 4:7, 24-26). În timpul ministerului său el a acceptat slujirea sa de către femei cînd călătorea prin toată ţara (Marcu 15:40, 41). — 7/1, paginile 14-15.

◻ Ce tehnici de predare ale lui Isus au considerat părinţii că sînt eficiente pentru copiii lor?

Părinţii procedează bine dacă folosesc ilustrări pentru a face ca adevărurile creştine să placă inimii copiilor lor şi pot întrebuinţa întrebări bine alese pentru a sesiza ce gîndesc realmente copiii lor mai mari. (Compară cu Matei 17:24-27.) — 7/1, pagina 26.

◻ De ce trebuie să urmărim bunătatea iubitoare?

Însuşirea de a a manifesta bunătate iubitoare ne face să–i fim dragi lui Dumnezeu şi altora. Ea promovează ospitalitatea şi ne face să arătăm consideraţie. Ea întăreşte legăturile în cadrul familiei şi al congregaţiei creştine. Mai presus de toate, bunătatea iubitoare îi aduce glorie lui Iehova. — 7/15, pagina 22.

◻ De ce se poate ca un creştin să fie indus în eroare în ce priveşte asocierea? (1 Corinteni 15:33)

O persoană poate părea prietenoasă şi plăcută, dar dacă nu împărtăşeşte o preocupare creştină faţă de serviciul lui Iehova sau nici măcar nu crede în Biblie, ea constituie un asociat rău. De ce? Deoarece viaţa ei se bazează pe principii diferite, iar lucrurile care sînt importante pentru un creştin pot fi nesemnificative pentru ea. — 7/15, pagina 23.

◻ De ce Ziua Judecăţii este un timp al speranţei?

Ziua Judecăţii este o perioadă de o mie de ani. Ea va fi dirijată de însuşi Dumnezeu, împreună cu Fiul său, Isus Cristos, numit de Dumnezeu să acţioneze ca Judecător. Acesta va fi un timp în care omenirea va fi adusă la viaţa perfectă pierdută de Adam în defavoarea descendenţilor săi (1 Corinteni 15:21, 22). — 8/1, paginile 5-7.

Negaţi tendinţele păcătoase?

„GĂSESC, deci legea aceasta în cazul meu: cînd doresc să fac ce este drept, răul este prezent în mine. Îmi găsesc într–adevăr plăcerea în legea lui Dumnezeu, conform omului care sînt în interior, dar văd în membrele mele o altă lege, care se războieşte împotriva legii minţii mele şi mă face captiv legii păcatului care este în membrele mele“. — Romani 7:21-23.

Pentru a recunoaşte cele de mai sus, apostolul Pavel a avut nevoie de smerenie. Dar faptul că a procedat astfel l–a ajutat să împiedice ca tendinţele imperfecte să pună stăpînire pe el.

Tot la fel stau lucrurile şi cu adevăraţii creştini de astăzi. Cînd ajungem la o cunoştinţă exactă a adevărului biblic, noi facem schimbările necesare în modul nostru de viaţă, în conformitate cu normele lui Iehova. Tendinţele păcătoase rămîn însă, deoarece „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Sîntem noi suficient de sinceri pentru a recunoaşte tendinţele caracteristice care exercită presiuni asupra noastră? Sau negăm existenţa lor trăgînd, probabil, concluzia că «Aceasta ar putea fi o problemă pentru alţii, nu pentru mine»?

O asemenea autoamăgire ar putea fi fatală. O ilustrare biblică ne poate ajuta să înţelegem necesitatea de a ne recunoaşte tendinţele păcătoase şi de a le ţine în frîu.