Iehova foloseşte „nebunia“ pentru a-i salva pe cei care cred

„Întrucît în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu a ajuns, prin înţelepciunea ei, să-l cunoască pe Dumnezeu, Dumnezeu a considerat că este bine să-i salveze, prin nebunia a ceea ce se predică, pe cei care cred.“ — 1 CORINTENI 1:21, NW.

 1. În ce sens foloseşte Iehova „nebunia“, şi de unde ştim că lumea, în înţelepciunea ei, nu a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu?

CUM? Oare Iehova foloseşte nebunia? Nu realmente! Dar el poate folosi, şi chiar foloseşte, ceea ce pare a fi nebunie pentru lume. El face aceasta pentru a-i salva pe oamenii care îl cunosc şi îl iubesc. Prin înţelepciunea ei, lumea nu poate ajunge să-l cunoască pe Dumnezeu. Isus Cristos a clarificat acest lucru cînd a spus în rugăciune: „Tată drept, în realitate lumea nu a ajuns să te cunoască“. — Ioan 17:25, NW.

 2. În ce sens ar putea să pară că drumurile lui Iehova şi cele ale lumii merg paralel, dar ce spun faptele?

² Cuvintele lui Isus arată următoarele: căile lui Iehova se deosebesc de căile lumii. La prima vedere se pare că scopul lui Dumnezeu şi cel al lumii merg paralel. S-ar părea că obiectivele acestei lumi au binecuvîntarea lui Dumnezeu. De exemplu, Biblia spune că Dumnezeu va instaura o guvernare dreaptă care va aduce pe pămînt pace, fericire şi prosperitate pentru viaţa omenilor (Isaia 9:6, 7; Matei 6:10). În mod asemănător, lumea îşi trîmbiţează scopul de a aduce oamenilor pace, prosperitate şi o guvernare bună prin intermediul unei aşa-zise noi ordini mondiale. Dar scopurile lui Dumnezeu şi cele ale lumii nu coincid. Scopul lui Iehova este de a-şi dovedi justeţea în calitate de Suveran Suprem al Universului. El va face aceasta prin intermediul unui guvern ceresc care va şterge din existenţă toate guvernele pămînteşti (Daniel 2:44; Apocalipsa 4:11; 12:10). Deci Dumnezeu nu are nimic comun cu această lume (Ioan 18:36; 1 Ioan 2:15–17). Iată de ce Biblia vorbeşte despre două feluri de înţelepciune — „înţelepciunea lui Dumnezeu“ şi „înţelepciunea lumii“. — 1 Corinteni 1:20, 21.

Defectul fundamental al înţelepciunii lumii

 3. Deşi înţelepciunea lumii poate părea impresionantă, de ce noua ordine mondială promisă de om nu va satisface niciodată?

³ Pentru cei care nu sînt conduşi de înţelepciunea lui Dumnezeu, înţelepciunea lumii pare impresionantă. Există filozofii lumeşti care par nobile şi care te cuceresc. Mii de instituţii de învăţămînt superior predau informaţii care provin, după aprecierea multora, de la cele mai luminate minţi ale omenirii. Biblioteci vaste sînt înţesate de cunoştinţe acumulate în secole de experienţă umană. Dar, în pofida acestui fapt, noua ordine mondială pe care o propun conducătorii lumii nu ar putea fi decît o guvernare a unor oameni imperfecţi, stigmatizaţi de păcat şi muribunzi. Deci acea ordine mondială ar fi imperfectă, repetînd numeroasele greşeli din trecut şi nesatisfăcînd niciodată toate necesităţile omenirii. — Romani 3:10–12; 5:12.

 4. Cărui lucru îi este supusă noua ordine mondială propusă, şi care este rezultatul?

⁴ Noua ordine mondială propusă de om este supusă nu numai neputinţei umane, ci şi influenţei creaturilor spirituale rele, adică a lui Satan Diavolul şi a demonilor lui. Satan a orbit mintea oamenilor, astfel încît ei nu cred ‘glorioasa veste bună despre Cristos’ (2 Corinteni 4:3, 4, NW; Efeseni 6:12). Drept urmare, lumea suferă încontinuu de o boală sau alta. În încercările ei dezastruoase de a se guverna fără ajutorul lui Dumnezeu şi fără a lua în considerare voinţa divină, ea se luptă şi, drept rezultat, sîngerează (Ieremia 10:23; Iacov 3:15, 16). Astfel, după cum a spus apostolul Pavel, „lumea nu a ajuns, prin înţelepciunea ei, să-l cunoască pe Dumnezeu“. — 1 Corinteni 1:21, NW.

 5. Care este defectul fundamental al înţelepciunii acestei lumi?

⁵ Care este deci defectul fundamental al înţelepciunii acestei lumi, inclusiv al planurilor ei pentru o nouă ordine mondială? Faptul că lumea ignoră ceea ce nu poate fi niciodată ignorat fără a înregistra un eşec: suveranitatea supremă a lui Iehova Dumnezeu. Ea refuză cu aroganţă să recunoască suveranitatea divină. Lumea îl omite intenţionat pe Iehova din toate calculele ei şi se sprijină pe propria ei capacitate şi planuri (compară cu Daniel 4:31–34; Ioan 18:37). Biblia arată clar că „începutul înţelepciunii este frica de [Iehova, NW]“ (Proverbele 9:10; Psalmul 111:10). Totuşi, lumea nici măcar nu a învăţat această cerinţă fundamentală a înţelepciunii. Aşadar, cum poate ea să aibă succes fără sprijin divin? — Psalmul 127:1.

Predicarea Regatului — Un lucru nebunesc sau practic?

 6, 7. a) Ce predică cei conduşi de înţelepciunea lui Dumnezeu, dar cum îi consideră lumea? b) Conform cărei înţelepciuni predică clerul creştinătăţii, şi care este rezultatul?

⁶ Pe de altă parte, cei care îl cunosc pe Dumnezeu manifestă înţelepciunea lui Dumnezeu şi decid să se lase conduşi de ea. Aşa cum a profeţit Isus, ei predică „această veste bună a regatului . . . pe tot pămîntul locuit“ (Matei 24:14, NW; 28:19, 20). Este această predicare un lucru practic acum, cînd pămîntul nostru este plin de conflicte, poluare, sărăcie şi suferinţe? Pentru înţelepţii lumii, această predicare despre Regatul lui Dumnezeu pare curată nebunie, ceva ce nu este practic. Ei îi consideră pe predicatorii Regatului lui Dumnezeu nişte scoici parazite care trag la fund vasul Statului şi îi încetinesc progresul spre o guvernare politică ideală. În această privinţă, înţelepţii lumii sînt sprijiniţi de clerul creştinătăţii, care predică potrivit înţelepciunii acestei lumi şi nu spune oamenilor ce trebuie să ştie despre lumea nouă a lui Dumnezeu şi despre guvernarea Regatului ei, chiar dacă aceasta a fost învăţătura principală a lui Cristos. — Matei 4:17; Marcu 1:14, 15.

⁷ Istoricul H. G. Wells a atras atenţia asupra acestui eşec al clerului creştinătăţii. El a scris: „Este remarcabilă importanţa enormă acordată de Isus învăţăturii a ceea ce el a numit Regatul Cerului şi lipsa de semnificaţie a acestuia remarcată la bisericile creştine, în ce priveşte metoda şi învăţătura“. Totuşi, dacă oamenii acestei generaţii vor să obţină viaţă, ei trebuie mai întîi să audă despre Regatul instaurat al lui Dumnezeu, iar pentru aceasta trebuie ca cineva să predice vestea bună despre el. — Romani 10:14, 15.

 8. De ce predicarea veştii bune a lui Dumnezeu este azi cel mai practic lucru, dar ce cale de acţiune ar fi fără un folos durabil?

⁸ Deci predicarea veştii bune a lui Dumnezeu este azi cel mai practic lucru, deoarece mesajul Regatului aduce o speranţă adevărată care umple de bucurie inimile oamenilor în aceste ultime zile, cînd ‘sînt timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’ (2 Timotei 3:1–5, NW; Romani 12:12; Tit 2:13). În timp ce viaţa în această lume este incertă şi scurtă, viaţa în lumea nouă a lui Dumnezeu va fi veşnică şi plină de bucurie, belşug şi pace, chiar pe acest pămînt (Psalmul 37:3, 4, 11). Aşa cum a spus Isus Cristos, „ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?“ Dacă cineva îşi pierde dreptul la viaţă în lumea nouă a lui Dumnezeu, la ce i-ar folosi această lume care este trecătoare? Faptul că o persoană se bucură în prezent de lucruri materiale, va fi fost un lucru inutil, deşert şi efemer. — Matei 16:26; Eclesiastul 1:14; Marcu 10:29, 30.

 9. a) Cînd un om care a fost invitat să fie continuator al lui Isus a cerut o amînare, ce l-a sfătuit Isus să facă? b) În ce fel ar trebui să ne influenţeze răspunsul lui Isus?

⁹ Un om pe care Isus l-a invitat să fie continuator al său a spus: „Lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu“. Ce l-a sfătuit Isus să facă? Ştiind că omul acela va amîna o lucrare de importanţă vitală numai ca să aştepte pînă cînd părinţii săi îşi vor fi trăit restul vieţii, Isus a replicat: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii şi tu du-te şi vesteşte [regatul, NW] lui Dumnezeu“ (Luca 9:59, 60). Cei care dovedesc înţelepciune ascultînd de Cristos nu se pot abate de la îndeplinirea însărcinării de a predica mesajul Regatului. Înţelepciunea divină îi face conştienţi de faptul că lumea aceasta şi conducătorii ei sînt destinaţi nimicirii (1 Corinteni 2:6; 1 Ioan 2:17). Sprijinitorii suveranităţii lui Dumnezeu ştiu că singura şi adevărata speranţă a omenirii rezidă în intervenţia şi guvernarea lui Dumnezeu (Zaharia 9:10). Aşadar, în timp ce oamenii care au înţelepciunea acestei lumi nu cred în Regatul lui Dumnezeu şi nu doresc această guvernare cerească, cei conduşi de înţelepciunea divină fac ceea ce aduce un folos real semenilor lor, pregătindu-i pentru viaţă veşnică în noua lume promisă a lui Iehova. — Ioan 3:16; 2 Petru 3:13.

„Nebunie pentru cei care pier“

10. a) În ce lucrare s-a angajat Saul din Tars cînd a fost convertit, şi cum a considerat-o el? b) Pentru care lucru erau renumiţi grecii antici, dar cum considera Dumnezeu înţelepciunea lor?

¹⁰ Saul din Tars, care a devenit Pavel, apostol al lui Isus Cristos, a îmbrăţişat această lucrare salvatoare de vieţi. Este logic să credem că atunci cînd Isus Cristos l-a convertit pe Saul, l-a însărcinat să se angajeze într-o activitate nebunească? Pavel nu a fost de această părere (Filipeni 2:16). În timpul acela, grecii erau consideraţi oamenii cei mai cultivaţi ai lumii. Ei se lăudau cu marii lor filozofi şi înţelepţi. Deşi Pavel vorbea greceşte, el nu a urmat filozofia şi învăţăturile greceşti. De ce? Deoarece o asemenea înţelepciune a acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu.a Pavel căuta înţelepciunea divină, fapt care l-a îndemnat să predice vestea bună din casă în casă. Cel mai mare Predicator al tuturor timpurilor, Isus Cristos, i-a fost exemplu şi l-a instruit să facă aceeaşi lucrare. — Luca 4:43; Faptele 20:20, 21; 26:15–20; 1 Corinteni 9:16.

11. Ce a spus în esenţă Pavel despre însărcinarea sa de a predica şi despre înţelepciunea lumii?

¹¹ Iată ce spune Pavel despre însărcinarea sa de a predica: „Cristos m-a trimis . . . să declar vestea bună nu cu înţelepciune de vorbire, pentru ca stîlpul de tortură al lui Cristos să nu fie făcut inutil. Pentru că vorbirea despre stîlpul de tortură [jertfa de răscumpărare a lui Isus] este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care sîntem salvaţi, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: «Voi face să piară înţelepciunea înţelepţilor şi voi înlătura inteligenţa intelectualilor». Unde este înţeleptul [de exemplu, filozoful]? Unde este scribul? Unde este elocventul acestui sistem de lucruri? N-a făcut Dumnezeu nebunie înţelepciunea lumii? Căci, întrucît, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu a ajuns, prin înţelepciunea ei, să-l cunoască pe Dumnezeu, Dumnezeu a considerat că este bine să-i salveze, prin nebunia a ceea ce se predică, pe cei care cred“. — 1 Corinteni 1:17–21, NW.

12. Ce realizează Iehova prin „nebunia a ceea ce se predică“, şi cum reacţionează cei care doresc „înţelepciunea de sus“?

¹² Deşi pare incredibil, chiar oamenii pe care lumea îi numeşte nebuni sînt cei pe care Iehova îi foloseşte ca predicatori ai săi. Într-adevăr, prin nebunia ministerului acestor predicatori, Dumnezeu îi salvează pe cei care cred. Iehova aranjează lucrurile în aşa fel încît predicatorii acestei ‘nebunii’ nu se pot glorifica, iar ceilalţi oameni nu pot fi îndreptăţiţi să-i glorifice pe cei prin care au auzit vestea bună. Şi aceasta, pentru ca „nici o carne să nu se laude înaintea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:28–31, nota de subsol; 3:6, 7). Este adevărat că predicatorul joacă un rol important, dar mesajul pe care el a fost însărcinat să-l predice este cel care lucrează la salvarea unei persoane, dacă aceasta crede în el. Cei care doresc „înţelepciunea de sus“ nu vor dispreţui mesajul predicatorului pe considerentul că respectivul pare nebun şi de condiţie umilă, că este persecutat şi că merge din casă în casă. Dimpotrivă, cei blînzi vor respecta un proclamator al Regatului ca predicator care este însărcinat de Iehova şi care vine în numele lui Dumnezeu. Ei vor acorda o mare importanţă mesajului pe care predicatorul îl prezintă oral şi prin intermediul paginii tipărite. — Iacov 3:17; 1 Tesaloniceni 2:13.

13. a) Cum au considerat evreii şi grecii predicarea despre Cristos răstignit? b) Din ce grupuri de oameni au fost puţini chemaţi să fie continuatori ai lui Isus, şi de ce?

¹³ Continuîndu-şi analiza despre căile lui Dumnezeu, Pavel spune: „Iudeii . . . cer semne şi grecii caută înţelepciune; dar noi predicăm pe Hristos Cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire şi pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Hristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decît oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decît oamenii. Priviţi la chemarea voastră, fraţilor: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe înţelepţi. Şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari“. — 1 Corinteni 1:22–27; compară cu Isaia 55:8, 9.

14. a) Dacă sînt întrebaţi cu privire la recomandarea lor, ce răspund Martorii lui Iehova? b) De ce a refuzat Pavel să le placă grecilor printr-o etalare a înţelepciunii lumii?

¹⁴ Cînd Isus a fost pe pămînt, evreii au cerut un semn din cer (Matei 12:38, 39; 16:1). Dar Isus a refuzat să dea vreun semn. În mod asemănător, Martorii lui Iehova de azi nu prezintă nici o recomandare asemănătoare unui semn. Mai curînd, ei atrag atenţia asupra însărcinării lor de a predica vestea bună, aşa cum este consemnat în unele versete biblice ca Isaia 61:1, 2, Marcu 13:10 şi Apocalipsa 22:17. Grecii din antichitate căutau înţelepciune — instruire superioară în lucrurile acestei lumi. Deşi Pavel era instruit în înţelepciunea acestei lumi, el a refuzat să placă grecilor printr-o etalare a cunoştinţelor sale cu privire la ea (Faptele 22:3). El a vorbit şi a scris în greaca uzuală, în loc de greaca clasică. Pavel le-a spus corintenilor: „Cînd am venit la voi, fraţilor, n-am venit să vă vestesc mărturia lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită . . . Vorbirea mea şi predica mea nu stăteau în cuvinte convingătoare ale înţelepciunii, ci în dovedirea [spiritului, NW] şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 2:1–5.

15. Ce anume le aminteşte Petru celor care îşi bat joc de vestea bună, şi în ce fel este situaţia actuală asemănătoare celei din zilele lui Noe?

¹⁵ În aceste ultime zile, batjocoritorilor veştii bune a viitoarei lumi noi a lui Dumnezeu şi ai apropiatului sfîrşit al acestei lumi li se aminteşte de către apostolul Petru că lumea din zilele lui Noe „a pierit . . . înecată de potop“ (2 Petru 3:3–7). Ce a făcut Noe în faţa acelui sfîrşit catastrofal? Mulţi consideră că el a fost doar un constructor de arcă. Dar Petru spune că atunci cînd Dumnezeu a adus Potopul asupra lumii vechi, El „a păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovăduitor al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). În înţelepciunea lor lumească, acei oameni antediluvieni nelegiuiţi şi-au bătut joc, fără îndoială, de ceea ce predica Noe şi i-au spus că e nebun, că nu e realist şi că e lipsit de simţ practic. Azi adevăraţii creştini se confruntă cu o situaţie similară, întrucît Isus a comparat generaţia noastră cu cea din zilele lui Noe. În pofida a ceea ce spun batjocoritorii, predicarea veştii bune a Regatului nu reprezintă doar vorbe. Asemenea predicării efectuate de Noe, ea înseamnă salvare pentru predicator şi pentru cei care îl ascultă! — Matei 24:37–39; 1 Timotei 4:16.

‘Să ne facem nebuni ca să ajungem înţelepţi’

16. Ce se va întîmpla cu înţelepciunea acestei lumi la Armaghedon, şi cine va supravieţui pentru a intra în lumea nouă a lui Dumnezeu?

¹⁶ În curînd, la Armaghedon, Iehova Dumnezeu va face să piară toată „înţelepciunea celor înţelepţi“ şi va înlătura toată „priceperea celor pricepuţi“ care au făcut preziceri despre felul în care noua lor ordine mondială va aduce condiţii mai bune pentru omenire. „Războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ va mistui în foc orice sofisticărie, filozofie şi înţelepciune a acestei lumi (1 Corinteni 1:19; Apocalipsa 16:14–16). Singurii care vor supravieţui acestui război şi vor dobîndi viaţă în lumea nouă a lui Dumnezeu sînt cei care vor asculta de ceea ce această lume numeşte nebunie, respectiv vestea bună despre Regatul glorios al lui Iehova.

17. Cum au devenit ‘nebuni’ Martorii lui Iehova, şi ce sînt hotărîţi să facă predicatorii veştii bune a lui Dumnezeu?

¹⁷ Martorilor lui Iehova, conduşi de spiritul său, nu le este ruşine să predice ceea ce lumea numeşte nebunie. În loc să încerce să fie înţelepţi în felul lumii, ei au devenit ‘nebuni’. În ce sens? În sensul că efectuează lucrarea de predicare a Regatului, ca să poată fi înţelepţi, după cum a scris Pavel: „Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept“ (1 Corinteni 3:18–20). Predicatorii veştii bune a lui Iehova cunosc valoarea mesajului lor care salvează vieţi, iar ei vor continua să-l predice fără încetare pînă la sfîrşitul acestei lumi şi a înţelepciunii ei în războiul Armaghedonului. În curînd Iehova Dumnezeu îşi va justifica suveranitatea universală şi va aduce viaţă veşnică tuturor acelora care, acum, cred şi acţionează pe baza ‘nebuniei a ceea ce se predică’.

[Notă de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ Care sînt cele două feluri de înţelepciune?

◻ Care este defectul fundamental al înţelepciunii lumeşti?

◻ De ce predicarea veştii bune este cel mai practic lucru?

◻ Ce se va întîmpla în curînd cu înţelepciunea lumii?

◻ De ce Martorilor lui Iehova nu le este ruşine să predice ceea ce lumea numeşte nebunie?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Grecii căutau înţelepciunea lumii şi considerau deseori predicarea lui Pavel o nebunie