Necăsătoriţi, dar compleţi pentru serviciul lui Dumnezeu

„Cel care îşi dă virginitatea în căsătorie face bine, dar cel care nu şi-o dă în căsătorie face mai bine.“ — 1 CORINTENI 7:38.

 1. În ce privinţe s-a dovedit căsătoria o binecuvîntare?

IEHOVA nu a avut niciodată intenţia ca primul om să rămînă celibatar. Dimpotrivă, el a creat o femeie şi i-a dat menirea să fie tovarăşa de viaţă a lui Adam, părintele speciei umane (Geneza 2:20–24; Fapte 17:26). Şi ce binecuvîntare s-a dovedit căsătoria! În cadrul ei, cei doi soţi se puteau bucura de tovărăşie reciprocă şi de posibilitatea de a se ajuta unul pe altul. De asemenea, căsătoria constituia o instituţie onorabilă, în cadrul căreia era autorizată naşterea de copii şi care contribuia mult la fericirea umană. Chiar şi cei săraci şi oprimaţi pot cunoaşte bucuria pe care o procură iubirea conjugală, iubire care nu poate fi cumpărată cu nici o sumă de bani, oricît de mare ar fi aceasta! — Cîntarea cîntărilor 8:6, 7.

 2, 3. (a) Ce concepţie cu privire la căsătorie şi celibat exprimă o publicaţie religioasă? (b) Conform Scripturilor, cum trebuie considerată căsătoria?

² Unii însă au o cu totul altă concepţie despre căsătorie. Iată ce se poate citi într-o publicaţie religioasă: „Regula ecleziastică a Bisericii occidentale le impune preoţilor celibatul; ea interzice hirotonisirea celor căsătoriţi şi căsătoria celor care aparţin unor ordine sfinte. Aceasta include respectarea riguroasă a jurămîntului de castitate. Obiectivele urmărite sînt următoarele: cei care sînt hirotonisiţi se pot consacra exclusiv serviciului lui Dumnezeu (1 Corinteni 7:32), şi, ducînd o viaţă de abstinenţă, ei rămîn în starea lor de virginitate, stare mai sfîntă şi mai nobilă decît starea de căsătorit. În NT [Noul Testament] celibatul sau starea virginală este ridicat la rangul de vocaţie mai nobilă decît cea de căsătorit.“ — The Catholic Encyclopedia, sub îngrijirea lui Robert C. Broderick.

³ S-ar putea oare, într-adevăr, ca celibatul obligatoriu să fie ‘mai sfînt şi mai nobil’ decît căsătoria? Nu aşa ceva afirmă „Noul Testament“, unde se găseşte declaraţia următoare, redată conform Sfintei Scripturi, 1874: „Iar Spiritul vorbeşte rostit că în timpuri de apoi se vor abate unii de la credinţă, luînd aminte la spiritele cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor; ale celor ce cu flecărie vorbesc minciuni, fiind înfieraţi în a lor conştiinţă; oprind a se însura şi ordinînd a se reţine de bucatele care Dumnezeu le-a făcut spre gustare cu mulţumită de către cei ce cred şi cunosc adevărul“ (1 Timotei 4:1–3, ortografia adaptată de noi, conform normelor actuale). Da, căsătoria este un excelent dar al lui Dumnezeu. — Rut 1:9.

 4. Ce întrebări se ridică, în lumina textului din 1 Corinteni 7:38?

⁴ Totuşi, deşi căsătoria este un dar al lui Dumnezeu, apostolul Pavel a scris: „Cel care îşi dă virginitatea în căsătorie face bine, dar cel care nu şi-o dă în căsătorie face mai bine“ (1 Corinteni 7:38). De ce face Pavel afirmaţia că este preferabil să rămîi celibatar? Un creştin necăsătorit trebuie să aibă oare sentimentul că este incomplet? Şi ce foloase poate aduce starea de celibat?

Punctul central al vieţii creştine

 5. Care trebuie să fie punctul central al vieţii creştine?

⁵ Fie că sîntem căsătoriţi, fie că nu sîntem, viaţa noastră creştină trebuie să se axeze pe serviciul lui Iehova. Serviciul pe care îl facem cu bucurie pentru Dumnezeu este o dovadă a ataşamentului nostru faţă de el, în calitate de Suveran al Universului. Noi ne putem manifesta acest ataşament ascultîndu-l din toată inima şi participînd cu zel la serviciul creştin (1 Ioan 5:2, 3; 1 Corinteni 9:16). Celibatarii se pot dărui serviciului creştin şi altor activităţi conforme voinţei lui Dumnezeu.

 6. Fie că sîntem căsătoriţi, fie că sîntem celibatari, ce putem face, participînd cu zel la lucrarea creştină?

⁶ Evanghelizatorii îndeplinesc în prezent lucrarea de predicare a Regatului, spre lauda lui Iehova. Fie că sîntem căsătoriţi, fie că sîntem celibatari, noi ne putem consacra cel puţin o parte din resursele şi din capacităţile noastre serviciului lui Dumnezeu, participînd cu zel la lucrarea creştină. Noi însă trebuie să fim stăpîni pe situaţia noastră, pentru ca serviciul nostru sacru să nu fie niciodată împins pe un plan secundar în viaţa noastră. Trebuie deci ‘să căutăm mai întîi Regatul’ (Matei 6:33). Şi ce bucurie avem atunci cînd interesele divine constituie principala noastră preocupare, iar interesele personale se află pe un plan secundar!

Compleţi pentru serviciul sacru

 7. Ce exemplu arată că un creştin celibatar poate fi complet în vederea serviciului sacru?

⁷ Fie că sînt căsătoriţi sau nu, creştinii pot fi compleţi în vederea serviciului sacru. Celibatul nu este deci o stare care să ceară neapărat o schimbare. (Compară 1 Corinteni 7:24, 27.) Cuvîntul lui Dumnezeu nu împărtăşeşte părerea unor societăţi tribale care cred că un bărbat nu este pe deplin realizat dacă nu este căsătorit. Isus Cristos a murit fără să fi fost căsătorit, şi singura soţie pe care a putut să o aibă cu aprobarea lui Dumnezeu a fost o mireasă spirituală cerească (Apocalips 21:2, 9). Dar deşi nu a fost căsătorit în cursul existenţei sale umane, Isus a fost cel mai viu exemplu de slujitor complet al lui Dumnezeu.

 8. După cum arată Pavel, ce avantaje oferă celibatul?

⁸ Fără nici o discuţie, starea de celibat asigură o mai mare libertate personală şi mai mult timp pentru serviciul sacru. Recomandînd celibatul, Pavel a spus: „Eu vreau ca voi să fiţi scutiţi de îngrijorare. Omul necăsătorit se preocupă de lucrurile Domnului, cum să poată obţine aprobarea Domnului. (. . .) Tot la fel, femeia necăsătorită, ca şi fecioara, se preocupă de lucrurile Domnului“ (1 Corinteni 7:32–34). Aceste cuvinte se aplică la creştinii celibatari şi la cei care au fost căsătoriţi, dar care actualmente nu au partener conjugal din cauza schimbării împrejurărilor. — Matei 19:9; Romani 7:2, 3.

 9. Cum dovedeşte exemplul lui Isus că starea de celibat nu îl împiedică pe un creştin să fie complet în vederea îndeplinirii serviciului sacru?

⁹ Ceea ce îi permite unui creştin să fie un slujitor complet al lui Dumnezeu este atingerea maturităţii fizice, mintale şi spirituale. Astfel, Isus Cristos n-a avut nevoie să se căsătorească pentru a fi complet în vederea îndeplinirii rolului de Principal Slujitor al lui Dumnezeu şi de om prin intermediul căruia avea să fie furnizat preţul de răscumpărare (Matei 20:28). Dimpotrivă, fiind necăsătorit, el a fost liber să se consacre în întregime serviciului său. Starea sa de celibat se afla într-un viu contrast cu norma iudaică, normă care atribuia o mare importanţă căsătoriei şi naşterii de copii. Cu toate acestea, Isus a fost pe deplin capabil să ducă pînă la capăt lucrarea care i-a fost încredinţată de Dumnezeu (Luca 3:23; Ioan 17:3, 4). Aşadar, celibatul nu-i împiedică pe creştini să fie slujitori compleţi.

Creştinii căsătoriţi sînt ‘împărţiţi’

10. Avînd în vedere legătura care face din cei doi parteneri de căsătorie „o singură carne“, ce comparaţie face Pavel între creştinii căsătoriţi şi cei necăsătoriţi?

¹⁰ Spre deosebire de creştinii celibatari, creştinii căsătoriţi trebuie să-şi îndeplinească serviciul sacru ţinînd cont de legătura care îi face „o singură carne“ cu partenerii lor conjugali (Matei 19:5, 6). Din cauza acestei legături şi a diverselor responsabilităţi care decurg din ea, Pavel spune că cei căsătoriţi sînt ‘împărţiţi’. El a scris: „Eu vreau ca voi să fiţi scutiţi de îngrijorare. Omul necăsătorit se preocupă de lucrurile Domnului, cum să poată obţine aprobarea Domnului. Dar omul căsătorit se preocupă de lucrurile lumii, cum să poată obţine aprobarea soţiei sale, şi el este împărţit. Tot la fel, femeia necăsătorită, ca şi fecioara, se preocupă de lucrurile Domnului, pentru a fi sfîntă în corp şi în spirit. Însă femeia căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, cum să poată obţine aprobarea soţului ei. Dar eu vă spun lucrul acesta pentru avantajul vostru personal, nu pentru ca să arunc asupra voastră un laţ, ci pentru ca să vă mişc spre ceea ce se cuvine şi spre ceea ce înseamnă a fi în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere.“ — 1 Corinteni 7:32–35.

11. Ce arată Pavel la 1 Corinteni 7:32–35?

¹¹ Este limpede, aşadar, că Pavel le recomandă creştinilor celibatul pentru ca ei să se poată lăsa pe deplin absorbiţi de serviciul lui Dumnezeu. El însuşi era probabil un văduv care decisese să nu se recăsătorească (1 Corinteni 9:5). În orice caz, el ştia că în această lume viaţa conjugală implică îngrijorări şi arăta că aceia dintre creştini care sînt necăsătoriţi se bucură de o libertate mai mare decît creştinii căsătoriţi, care nu pot evita să se împartă între interesele de ordin carnal şi cele de ordin spiritual. O persoană căsătorită nu are deplină autoritate asupra corpului său, deoarece partenerul său formează o singură carne cu el şi ridică astfel anumite pretenţii asupra corpului său (1 Corinteni 7:3–5). În consecinţă, Pavel spune pe bună dreptate că un creştin necăsătorit poate să fie sfînt, adică pus completamente deoparte, rezervat pentru serviciul lui Iehova Dumnezeu, atît în ce priveşte corpul, cît şi spiritul.

12. Ce posibilitate li se oferă slujitorilor necăsătoriţi ai lui Dumnezeu?

¹² Spiritul sau înclinaţia mintală a unui creştin celibatar îl îmboldeşte să servească activ şi fără distragere Regatul lui Dumnezeu. Pentru că el nu are tovarăş de viaţă care să deţină o anumită autoritate asupra corpului său, el poate urma înclinaţia minţii şi inimii sale. El este în măsură să-şi utilizeze toate facultăţile fizice şi mintale în serviciul lui Iehova. Astfel slujitorul necăsătorit al lui Dumnezeu are maxima libertate de a căuta să fie plăcut Domnului. Noi nu putem contesta în mod justificat declaraţia lui Pavel, deoarece Iehova a considerat că este potrivit ca ea să fie consemnată în scris pentru instruirea noastră.

Un creştin căsătorit nu poate fi un slujitor complet al lui Dumnezeu?

13, 14. Ce idee şi ce comportament greşit ar putea să-i determine pe doi soţi creştini să neglijeze legătura care îi uneşte ca „o singură carne“ şi astfel să-i facă să nu fie compleţi pentru serviciul creştin?

¹³ Pornind de la ideea greşită că ei ar putea face mai mult în serviciul lui Dumnezeu, unii creştini ar putea să nu acorde căsătoriei lor decît un loc nesemnificativ în viaţă. De pildă, soţia ar putea să înceapă să acţioneze în mod independent de soţul ei în domenii importante, în timp ce soţul se lasă complet absorbit de activităţile congregaţiei. În asemenea împrejurări ei ar putea considera, amîndoi, că îndeplinesc o activitate excelentă în serviciul lui Iehova. În realitate însă, ei neglijează legătura care îi uneşte ca „o singură carne“, iar lucrul acesta îi displace lui Iehova.

¹⁴ În realitate, dacă doi soţi creştini şi-ar neglija legătura care face din ei doi „o singură carne“, ei nu ar fi slujitori creştini compleţi. Căsătoria nu face din creştini slujitori mai compleţi, ci reduce atenţia pe care o pot acorda ei serviciului. (Compară Luca 14:16, 17, 20.) Însă dacă doresc să fie plăcuţi lui Dumnezeu şi să fie slujitori compleţi, ei nu trebuie să îşi neglijeze obligaţiile conjugale.

Celibatari din consideraţie pentru Regat

15. (a) Ce calitate trebuie să cultive creştinii necăsătoriţi? (b) Ce idee fundamentală cu privire la căsătorie şi celibat enunţă Pavel în 1 Corinteni 7:36, 37?

¹⁵ Dacă slujitorii lui Iehova căsătoriţi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile lor conjugale, creştinii necăsătoriţi trebuie să cultive sentimentul de mulţumire în starea lor de slujitori compleţi, deşi celibatari. În acest sens Pavel scrie: „[Eu] le spun celor necăsătoriţi şi văduvelor că este bine pentru ei să rămînă ca mine [adică celibatari]. Eşti legat de o soţie? Încetează să cauţi o eliberare. Eşti dezlegat de o soţie? Încetează să cauţi o soţie“ (1 Corinteni 7:8, 27). Cu ajutorul lui Iehova, un creştin celibatar poate să rămînă în mod hotărît în situaţia în care se găseşte şi pe care Dumnezeu o face posibilă. El nu trebuie să considere căsătoria drept un deznodămînt inevitabil, numai din dorinţa de a se conforma obiceiurilor sau din cauza influenţei pe care o exercită asupra-i anturajul său. Dimpotrivă, în caz că se căsătoreşte, — lucrul acesta trebuie să fie motivat de o necesitate justificată scriptural, fiindcă Pavel a spus: „Dacă cineva consideră că se comportă într-un mod nepotrivit faţă de virginitatea sa, dacă aceasta este trecută de floarea tinereţii şi dacă aşa trebuie să fie, să facă ce vrea; el nu păcătuieşte. Să se căsătorească. Dar dacă cineva rămîne ferm în inima sa, nesimţind nici o necesitate, ci are autoritate asupra propriei sale voinţe şi a luat în inima sa această decizie de a-şi păstra virginitatea, va face bine.“ — 1 Corinteni 7:36, 37.

16. (a) Ce înseamnă ‘trecut de floarea vîrstei’? (b) De ce anume trebuie să fie convins un creştin care rămîne celibatar?

¹⁶ Prin aceste cuvinte Pavel arată că dacă cineva se comportă într-un mod necuviincios faţă de virginitatea sa — apostolul nu vorbeşte aici de păcate grave — respectivul nu face nici un rău dacă se căsătoreşte. Cum a spus Pavel mai sus în scrisoarea sa, ‘este mai bine să se căsătorească decît să fie aprins de pasiune’ (1 Corinteni 7:9). Bineînţeles, el vorbeşte aici despre o căsătorie încheiată de către o persoană care „este trecută de floarea tinereţii“, adică de vîrsta la care dorinţa sexuală a început să se facă puternic simţită. Dar dacă o persoană matură are „autoritate asupra propriei sale voinţe“, şi a luat în inima sa decizia fermă de a rămîne în stare de celibat, face bine. Un celibat încununat de succes nu înseamnă deci pentru un creştin o situaţie în care este nevoit să-şi reprime o stăruitoare şi aproape copleşitoare dorinţă de a se căsători şi de-a avea o familie. Dimpotrivă, el trebuie să fie profund convins că celibatul este cea mai bună cale pentru el şi să facă toate eforturile necesare pentru a rămîne în această situaţie în toată castitatea. Creştinul care acţionează astfel este mai puţin distras şi dispune de o mai mare libertate de a-i servi Domnului.

17. Conform explicaţiei lui Isus, cine rămîne necăsătorit?

¹⁷ Creştinilor necăsătoriţi le va fi mai uşor să rămînă în această stare dacă vor cultiva aceeaşi mentalitate pe care a cultivat-o şi Isus Cristos. Deşi era celibatar în mijlocul unei societăţi care atribuia o mare importanţă căsătoriei, Isus şi-a consacrat timpul şi talentele în serviciul său nerepetabil. Ca şi el, un creştin cecăsătorit se poate bucura de darul celibatului pe care îl acordă Dumnezeu acelora care îi fac loc în viaţa lor. În acest sens, Isus a zis: „Nu toţi oamenii îi fac loc acestui cuvînt, ci numai aceia care au darul. Căci există eunuci care au fost născuţi astfel din uterul mamei lor şi există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni, şi există eunuci care s-au făcut singuri eunuci din consideraţie pentru regatul cerurilor. Cine poate să-i facă loc acestui lucru, să-i facă loc.“ — Matei 19:11, 12.

18. Ce îi reţine să se căsătorească pe aceia care s-au făcut „eunuci“ din consideraţie pentru Regat?

¹⁸ Isus nu a zis că o persoană celibatară ar fi superioară unei persoane căsătorite. El nu i-a îndemnat pe discipolii săi să rămînă celibatari pentru simplul motiv de a duce o viaţă lipsită de griji şi, în mod sigur, nici pentru ca ei să se intereseze de diverse persoane de sex opus. Nu, ci creştinii care s-au făcut singuri „eunuci“ din consideraţie pentru Regat sînt curaţi în privinţă morală şi-i fac loc celibatului în inima lor. Ce anume îi reţine să se căsătorească? Nu vreo oarecare infirmitate fizică, ci dorinţa profundă de a se consacra cît mai deplin posibil serviciului lui Dumnezeu. Acest serviciu este deosebit de important astăzi, deoarece Regatul lui Dumnezeu a fost întemeiat în ceruri în anul 1914 şi „această veste bună a regatului“ trebuie să fie predicată ca mărturie pe întregul pămînt, înainte de a sosi sfîrşitul actualului sistem de lucruri condamnat. — Matei 24:14.

Creştinii celibatari sînt demni de laudă

19. Ce atitudine trebuie să aibă toţi creştinii faţă de aceia care rămîn celibatari din consideraţie pentru Regat?

¹⁹ Toţi creştinii trebuie să-i laude şi să-i încurajeze pe aceia care rămîn necăsătoriţi din consideraţie pentru Regat. În definitiv, celibatul „înseamnă a fi în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere“ (1 Corinteni 7:35). Părinţii vor face foarte bine dacă îşi vor învăţa copiii ce anume spune Biblia despre starea de necăsătorit şi despre avantajele pe care le prezintă aceasta cu privire la serviciul lui Iehova. Noi trebuie să-i încurajăm cu toţii pe fraţii noştri de credinţă necăsătoriţi şi să nu le slăbim niciodată hotărîrea de a rămîne necăsătoriţi din consideraţie pentru Regat.

20. Dacă eşti un slujitor creştin necăsătorit, ce trebuie să faci?

²⁰ Creştinii necăsătoriţi au toate motivele de a se bucura că sînt slujitori compleţi ai lui Dumnezeu. În aceste timpuri culminante ei au satisfacţia de a participa la lucrarea urgentă de predicare a Regatului. De aceea, dacă eşti celibatar, bucură-te că eşti slujitor creştin complet, pe care Iehova îl utilizează în serviciul său. ‘Lucraţi la salvarea voastră cu frică şi tremur, deoarece voi străluciţi ca nişte surse de lumină în lume, agăţîndu-vă cu tărie de cuvîntul vieţii’ (Filipeni 2:12–16). Consacră-te deci intereselor Regatului, în timp ce rămîi în unitate cu fraternitatea internaţională a Martorilor lui Iehova şi îţi îndeplineşti complet serviciul creştin. După cum vom vedea, celibatarii care acţionează în felul acesta au un mod de viaţă care aduce satisfacţii.

Care sînt răspunsurile tale?

◼ Care trebuie să fie punctul central al vieţii creştine?

◼ De ce slujitorii lui Iehova necăsătoriţi pot fi slujitori creştini compleţi?

◼ În ce caz un creştin căsătorit nu ar putea fi un slujitor complet?

◼ Ce înseamnă a fi „eunuc“ din consideraţie pentru Regat?

◼ De ce ar trebui să-i încurajăm pe creştinii necăsătoriţi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Deşi necăsătorit, apostolul Pavel era complet

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Isus a fost cel mai viu exemplu de slujitor complet al lui Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Îi lauzi tu pe aceia care rămîn necăsătoriţi din consideraţie pentru Regat?

Celibatul — un mod de viaţă care aduce satisfacţii

„Ea este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. Dar (. . .) ea este mai fericită dacă rămîne aşa cum este.“ — 1 CORINTENI 7:39, 40.

 1. Ce îi datorăm noi lui Iehova, fie că sîntem căsătoriţi, fie că nu?

IEHOVA merită închinarea din toată inima a celor care îi sînt dedicaţi. Fie că sîntem căsătoriţi, fie că sîntem celibatari, noi ar trebui să îl iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră, din tot sufletul nostru, cu toată mintea şi cu toată puterea noastră (Marcu 12:30). Este adevărat că un creştin celibatar e mai puţin distras de la serviciul său pentru Dumnezeu decît un creştin căsătorit. Dar poate fi el oare cu adevărat fericit?

 2, 3. (a) Ce a spus Pavel, în esenţă, la 1 Corinteni 7:39, 40? (b) Ce întrebări merită să fie examinate?

² Apostolul Pavel răspunde afirmativ. Cu privire la cei care au fost căsătoriţi, dar a căror stare civilă s-a chimbat, el scrie: „Soţia este legată atîta timp cît trăieşte soţul ei. Dar dacă soţul ei ar adormi în moarte, ea este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. Dar, după