De ce să ne păzim de idolatrie?
„Copilaşilor, păziţi-vă de idoli.“ — 1 IOAN 5:21.
1. De ce închinarea la Iehova este liberă de idolatrie?
IEHOVA nu este un idol de metal, lemn sau piatră. El nu poate fi găzduit într-un templu pămîntesc. Dat fiind că el este Spiritul atotputernic, invizibil ochilor umani, este imposibil să se facă o imagine a sa. Deci închinarea pură la Iehova trebuie să fie liberă de orice idolatrie. — Exodul 33:20; Faptele 17:24; 2 Corinteni 3:17.
2. Ce întrebări merită să analizăm?
2 Dacă eşti deci închinător al lui Iehova, ai putea să te întrebi: ‘Ce este idolatria? Cum au putut slujitorii lui Iehova s-o evite în trecut? Şi de ce să ne păzim de ea azi?’
Ce este idolatria?
3, 4. Cum poate fi definită idolatria?
3 În general, idolatria implică un ceremonial sau un ritual. Idolatrie înseamnă a venera, a iubi, a adora un idol sau a te închina la el. Dar ce este un idol? El este o imagine, o reprezentare sau simbol al unui lucru, adică un obiect de devoţiune. De obicei, idolatria este îndreptată spre o putere reală sau aşa-zis superioară, despre care se crede că are o existenţă vie (un om, un animal sau o organizaţie). Dar idolatria poate fi practicată şi cu privire la lucruri neînsufleţite (o forţă sau un obiect din natură care nu are viaţă).
4 În Scripturi, unele cuvinte ebraice care se referă la idoli subliniază deseori lipsa de valoare, adică sînt termeni care exprimă dispreţul. Printre aceştia se numără cuvintele redate prin „imagine cioplită sau sculptată“ (literalmente ceva cioplit); „statuie, imagine sau idol turnat“ (ceva turnat); „idol oribil“; „idol deşert“ (literalmente deşertăciune); „idol bălegat“. Cuvîntul grecesc eídolon este tradus prin „idol“.
5. De ce se poate spune că nu toate imaginile sînt idoli?
5 Nu toate imaginile sînt idoli. Dumnezeu însuşi le-a spus israeliţilor să facă doi heruvimi de aur pentru arca legămîntului şi să brodeze reprezentări ale acestor creaturi spirituale pe partea interioară a celor zece foi de cort pentru tabernacol şi pe perdeaua care separa Sfînta de Sfînta Sfintelor (Exodul 25:1, 18; 26:1, 31–33, vezi nota de subsol). Numai preoţii care oficiau vedeau aceste reprezentări care serveau în principal ca simbol al heruvimilor cereşti (compară cu Evrei 9:24, 25). Este clar că reprezentările de heruvimi din tabernacol nu trebuiau venerate, întrucît înşişi îngerii drepţi nu acceptau să li se aducă închinare. — Coloseni 2:18; Apocalipsa 19:10; 22:8, 9.
Concepţia lui Iehova despre idolatrie
6. Care este concepţia lui Iehova despre idolatrie?
6 Slujitorii lui Iehova se păzesc de idolatrie deoarece el este împotriva tuturor practicilor idolatre. Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor să nu-şi facă imagini ca obiecte de venerare şi închinare. Printre cele Zece Porunci găsim următoarele cuvinte: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, DOMNUL, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos (care pretinde devoţiune exclusivă, NW), care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la a treia şi la a patra generaţie a celor ce Mă urăsc şi Mă îndur pînă la a mia generaţie de cei care Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele“. — Exodul 20:4–6.
7. De ce este Iehova împotriva oricărei idolatrii?
7 De ce este Iehova împotriva oricărei idolatrii? În principal deoarece el pretinde devoţiune exclusivă, după cum este arătat mai sus, în a doua din cele Zece Porunci. Pe lîngă aceasta, el a spus prin profetul Isaia: „Eu sînt DOMNUL (Iehova, SS), acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi“ (Isaia 42:8). La un moment dat, idolatria îi prinsese în mreje pe israeliţi într-o asemenea măsură, încît „şi-au jertfit demonilor pe fiii şi pe fiicele lor“ (Psalmul 106:36, 37). Idolatrii nu numai că negau că Iehova este adevăratul Dumnezeu, dar şi slujeau — împreună cu demonii — interesele principalului său Adversar, Satan.
Loiali în încercări
8. Cu ce încercare s-au confruntat cei trei evrei Şadrac, Meşac şi Abed-Nego?
8 Loialitatea faţă de Iehova ne determină, de asemenea, să ne păzim de idolatrie. Lucrul acesta este ilustrat de incidentul consemnat în Daniel, capitolul 3. Pentru a inaugura o mare imagine de aur pe care o înălţase, regele babilonean Nebucadneţar a adunat oficialităţile din imperiul său. În ordinul său erau incluşi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego — trei administratori evrei ai districtului jurisdicţional al Babilonului. Toţi cei prezenţi trebuiau să se închine înaintea imaginii, la sunetul anumitor instrumente muzicale. Aceasta era o încercare din partea dumnezeului real al Babilonului, Satan, de a-i face pe cei trei evrei să se închine înaintea unei imagini care reprezenta Imperiul Babilonean. Imaginaţi-vă că sînteţi la faţa locului!
9, 10. a) Ce poziţie au luat cei trei evrei, şi cum au fost răsplătiţi? b) Cum sînt încurajaţi Martorii lui Iehova de atitudinea celor trei evrei?
9 Iată! Cei trei evrei stau în picioare. Ei îşi amintesc de legea lui Dumnezeu care interzicea făurirea de idoli sau de imagini şi slujirea lor. Nebucadneţar le dă un ultimatum — ori se închină, ori mor! Dar, loiali lui Iehova, ei spun: „Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mîna ta, împărate. Şi, chiar dacă nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o“. — Daniel 3:16–18.
10 Aceşti slujitori loiali ai lui Dumnezeu sînt aruncaţi în cuptorul supraîncălzit. Stupefiat că vede patru persoane umblînd în cuptor, Nebucadneţar le spune celor trei evrei să iasă din el, şi aceştia ies nevătămaţi. Drept care, regele exclamă: „Binecuvîntat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său [a patra persoană din cuptor] şi a scăpat pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decît să slujească şi să se închine altui dumnezeu decît Dumnezeului lor! . . . nu este nici un alt dumnezeu care să poată salva în felul acesta“ (Daniel 3:28, 29). Faptul că aceşti trei evrei şi-au păstrat integritatea îi încurajează pe Martorii lui Iehova din prezent să-i fie loiali lui Dumnezeu, să-şi păstreze neutralitatea faţă de lume şi să evite idolatria. — Ioan 17:16.
Idolii pierd la tribunal
11, 12. a) Ce a consemnat Isaia privitor la Iehova şi dumnezeii-idoli? b) Cum au reacţionat dumnezeii naţiunilor la invitaţia lui Iehova?
11 Un alt motiv pentru a ne păzi de idolatrie este faptul că venerarea idolilor este inutilă. Deşi unii idoli făcuţi de oameni pot da impresia că sînt vii — au deseori gură, ochi şi urechi —, ei nu pot vorbi, vedea sau auzi şi nu pot face nimic pentru credincioşii lor (Psalmul 135:15–18). Lucrul acesta a fost demonstrat în secolul al VIII-lea î.e.n, cînd profetul lui Dumnezeu a consemnat în Isaia 43:8–28 ceea ce este de fapt un proces între Iehova şi dumnezeii-idoli. Cele două părţi implicate în proces erau Israel, poporul lui Dumnezeu, şi naţiunile lumii. Iehova i-a invitat pe dumnezeii falşi ai naţiunilor să spună „lucrurile dinainte“, adică să profeţească cu exactitate. Nici unul nu a putut să facă aceasta. Întorcîndu-se spre poporul său, Iehova a spus: „Voi sînteţi martorii Mei . . . Eu sînt Dumnezeu“. Naţiunile nu au putut dovedi că dumnezeii lor au existat înainte de Iehova sau că puteau profeţi. Dar Iehova a profeţit distrugerea Babilonului şi eliberarea poporului său care era captiv.
12 Pe lîngă aceasta, slujitorii eliberaţi ai lui Dumnezeu spuneau, după cum este arătat în Isaia 44:1–8, că ei ‘sûnt ai luĭ Iehova’ (SS). El însuşi a spus: „Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu“. Nu există nici un contraargument din partea dumnezeilor-idoli. „Voi Îmi sînteţi martori“, a spus din nou Iehova despre poporul său, adăugînd: „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stîncă“.
13. Ce dezvăluie idolatria despre un idolatru?
13 Noi ne păzim de idolatrie şi pentru că participarea la ea trădează lipsă de înţelepciune. Luînd o parte dintr-un copac ales de el, idolatrul face un dumnezeu la care se închină, iar cu o altă parte din el aprinde focul ca să-şi gătească ceva (Isaia 44:9–17). Ce nebunie! Un om care face dumnezei-idoli şi se închină la ei suferă ruşinea şi pentru că nu este capabil să depună o mărturie convingătoare care să dovedească dumnezeirea lor. Dar Dumnezeirea lui Iehova nu poate fi pusă la îndoială, deoarece el nu numai că a profeţit eliberarea poporului său din Babilon, dar a şi făcut ca lucrul acesta să se realizeze. Ierusalimul a fost repopulat, oraşele din Iuda au fost reconstruite, iar ‘adîncul’ — fluviul Eufrat — nu a mai fost o sursă de protecţie (Isaia 44:18–27). Aşa cum profeţise tot Dumnezeu, Cirus Persanul a cucerit Babilonul. — Isaia 44:28—45:6.
14. Ce se va dovedi definitiv la Curtea Supremă a Universului?
14 Zeităţile-idoli au pierdut procesul privitor la dumnezeire. Şi ceea ce s-a întîmplat Babilonului se va întîmpla cu certitudine corespondentului lui modern, Babilonul cel Mare — imperiul mondial al religiei false. El şi toţi dumnezeii lui, podoabele lui religioase şi obiectele de idolatrie vor dispare în curînd pentru totdeauna (Apocalipsa 17:12—18:8). Atunci, în Curtea Supremă a Universului se va dovedi definitiv că numai Iehova este Dumnezeul cel viu şi adevărat şi că el îşi împlineşte Cuvîntul profetic.
Jertfe aduse demonilor
15. Ce a indicat spiritul sfînt şi corpul de guvernare din secolul întîi privitor la poporul lui Iehova şi idolatrie?
15 Membrii poporului lui Iehova se păzesc de idolatrie şi pentru că sînt îndrumaţi de spiritul lui Dumnezeu şi de organizaţia sa. Corpul de guvernare al slujitorilor lui Iehova din secolul întîi le-a spus colaboratorilor lor creştini: „S-a părut bine Duhului Sfînt şi nouă să nu punem peste voi nici o altă greutate, decît aceste lucruri necesare: să vă păziţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de animale sugrumate şi de desfrînare, de care, dacă vă veţi păzi, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!“ — Faptele 15:28, 29.
16. Cum aţi exprima cu propriile cuvinte ce a spus Pavel despre lucrurile jertfite idolilor?
16 Un alt motiv ca să ne păzim de idolatrie este pentru a evita demonismul. Referitor la Cina Domnului, apostolul Pavel a spus: „Fugiţi de idolatrie. Paharul binecuvîntării, pe care-l binecuvîntăm, nu este el o părtăşie a sîngelui lui Hristos? Pîinea pe care o frîngem, nu este ea o părtăşie a trupului lui Hristos? Pentru că noi, care sîntem mulţi, sîntem o singură pîine, un singur trup, căci toţi luăm parte la acea singură pîine. Uitaţi-vă la Israelul după trup: cei care mănîncă jertfele, nu sînt ei în părtăşie cu altarul? Deci ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau că un idol este ceva? Dimpotrivă, ce jertfesc păgînii, jertfesc demonilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să luaţi parte la masa Domnului şi la masa demonilor. Sau vrem să provocăm pe Domnul la gelozie? Sîntem noi mai tari decît El?“ — 1 Corinteni 10:14–22.
17. În ce împrejurări putea un creştin din secolul întîi să mănînce carne jertfită idolilor, şi de ce?
17 O parte din animal era jertfită unui idol, o parte revenea preoţilor, iar o parte o primea închinătorul pentru un ospăţ. Însă o parte din carne putea fi vîndută la piaţă. Nu era recomandabil ca un creştin să meargă la un templu de idoli ca să mănînce carne, chiar dacă el nu mînca această carne în cadrul unui ritual, deoarece lucrul acesta îi putea poticni pe alţii sau îl putea atrage pe el la închinarea falsă (1 Corinteni 8:1–13; Apocalipsa 2:12, 14, 18, 20). Jertfirea unui animal pentru un idol nu schimba carnea, deci creştinul putea cumpăra o parte din ea de la piaţă. De asemenea, el nu trebuia să întrebe cu privire la sursa cărnii servite într-o locuinţă în care el lua masa. Dar dacă cineva spunea că acea carne fusese ‘jertfită idolilor’, el nu o mînca pentru a evita să poticnească pe cineva. — 1 Corinteni 10:25–29.
18. Cum puteau cei care mîncau ceva jertfit idolilor să intre în legătură cu demonii?
18 Se credea deseori că, după ritualul de jertfă, dumnezeul respectiv se găsea în carnea respectivă şi că intra în corpul celor care o mîncau la ospăţul închinătorilor. Deoarece între oamenii care mîncau împreună se crea o legătură, tot aşa cei care mîncau din animalele jertfite erau părtaşi la altar şi se aflau în comuniune cu dumnezeul-demon reprezentat de idol. Printr-o asemenea formă de idolatrie, demonii îi împiedicau pe oameni să se închine la singurul Dumnezeu adevărat (Ieremia 10:1–15). Nu este de mirare faptul că poporul lui Iehova trebuia să se abţină de la lucrurile jertfite idolilor! Loialitatea faţă de Dumnezeu, acceptarea îndrumării furnizate prin spiritul său sfînt şi prin organizaţia sa, precum şi hotărîrea de a evita demonismul se dovedesc a fi, de asemenea, motive puternice pentru a ne păzi în prezent de idolatrie.
De ce trebuie să fim vigilenţi?
19. Ce fel de idolatrie exista în Efesul antic?
19 Creştinii se păzesc în mod consecvent de idolatrie deoarece ea are multe forme, şi chiar un singur act de idolatrie le poate periclita credinţa. Apostolul Ioan le-a spus colaboratorilor săi în credinţă: „Păziţi-vă de idoli!“ (1 Ioan 5:21). Acest sfat era necesar deoarece în preajma lor existau multe forme de idolatrie. Ioan scria din Efes, un oraş în care practicarea magiei şi miturile despre zeităţi false se întîlneau la tot pasul. În Efes se găsea una dintre cele şapte minuni ale lumii — templul lui Artemis, un loc de adăpost pentru criminali şi centru al ritualurilor imorale. Filozoful Heraclit din Efes asemăna poteca întunecată care ducea spre altarul acestui templu cu întunericul scîrnăviei şi considera că moravurile de la templu erau mai rele decît cele ale fiarelor. Aşadar, creştinii din Efes trebuiau să ţină piept demonismului, imoralităţii şi idolatriei.
20. De ce era necesar să se evite chiar şi cea mai mică formă de idolatrie?
20 Creştinii trebuie să fie foarte hotărîţi pentru a evita chiar şi cea mai mică formă de idolatrie deoarece un singur act de închinare la Diavol ar sprijini contestaţia lui potrivit căreia oamenii nu îi rămîn fideli lui Dumnezeu cînd sînt în încercări (Iov 1:8–12). Cînd i-a arătat lui Isus toate „împărăţiile lumii şi strălucirea lor“, Satan a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca înaintea mea şi Te vei închina Mie (vei îndeplini un act de închinare în faţa mea, NW)“. Refuzul lui Cristos a susţinut cauza lui Iehova în litigiul privitor la suveranitatea universală şi a dovedit că Diavolul este mincinos. — Matei 4:8–11; Proverbele 27:11.
21. Ce au refuzat să facă creştinii fideli cu privire la împăratul roman?
21 Nici primii continuatori ai lui Isus nu au îndeplinit un act de închinare care să sprijine cauza lui Satan în acest litigiu. Deşi manifestau respectul cuvenit faţă de ‘autorităţile [guvernamentale] care erau mai presus de ei’, creştinii nu ardeau tămîie în onoarea împăratului roman, chiar dacă acest lucru îi costa viaţa (Romani 13:1–7). În această privinţă, Daniel P. Mannix a scris: „Foarte puţini dintre creştini s-au dezis, deşi un altar pe care ardea focul era de obicei ţinut în arenă, la dispoziţia lor. Tot ce trebuia să facă un deţinut era să presare un dram de tămîie pe flacără, după care i se dădea un Certificat de jertfă şi era eliberat. De asemenea, îi era explicat cu lux de amănunte că el nu se închina la împărat, ci doar recunoştea natura divină a împăratului în calitate de conducător al Statului Roman. Totuşi, aproape nici un creştin nu s-a folosit de şansa de a scăpa“ (Those About to Die — Cei gata să moară —, pagina 137). Dacă aţi fi puşi la încercare în mod asemănător, v-aţi împotrivi total oricărei forme de idolatrie?
Vă veţi păzi de idolatrie?
22, 23. De ce trebuie să vă păziţi de idolatrie?
22 Este clar, creştinii trebuie să se păzească de orice formă de idolatrie. Iehova cere devoţiune exclusivă. Cei trei evrei fideli au dat un minunat exemplu prin faptul că au refuzat să idolatrizeze imaginea mare ridicată de regele babilonean Nebucadneţar. În procesul universal consemnat de profetul Isaia se arată că numai Iehova este Dumnezeul cel viu şi adevărat. Martorii săi creştini din secolul întîi au trebuit să continue să se abţină de la lucrurile jertfite idolilor. Multe persoane loiale din rîndul lor nu au cedat la presiunile de a face chiar şi un singur act de idolatrie care ar fi însemnat renegarea lui Iehova.
23 Aşadar, vă păziţi personal de idolatrie? Îi acordaţi lui Dumnezeu devoţiune exclusivă? Sprijiniţi suveranitatea lui Iehova şi îl preamăriţi ca fiind Dumnezeul cel viu şi adevărat? Dacă da, trebuie să fiţi hotărîţi să continuaţi a ţine piept practicilor idolatre. Dar ce alte aspecte scripturale vă pot ajuta să vă păziţi de orice fel de idolatrie?
Ce veţi răspunde?
◻ Ce este idolatria?
◻ De ce Iehova este împotriva oricărui fel de idolatrie?
◻ Ce poziţie au adoptat cei trei evrei cu privire la idolatrie?
◻ Cum puteau cei care mîncau lucruri jertfite idolilor să intre în legătură cu demonii?
◻ De ce trebuie să ne păzim de idolatrie?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Deşi viaţa le era în pericol, cei trei evrei nu au luat parte la idolatrie