descurajării, deoarece ei pot fi o sursă de încurajare pentru cei din jurul lor.

10. Cum pot creştinii integri să-şi ajute tovarăşii creştini prin faptul că nu cedează în faţa persecuţiilor?

¹⁰ Creştinii integri nu cedează în faţa persecuţiilor. Iată ce relatează un frate care a fost închis datorită faptului că şi-a păstrat neutralitatea: „Pedepsele corporale (...) făceau parte integrantă din viaţa mea, fiind tot mai frecvente şi mai severe. Deoarece de cele mai multe ori nu mi se dădea mîncare, puterile îmi slăbeau pe zi ce trecea. Mă rugam în permanenţă la Iehova, şi pot spune că el nu m-a părăsit, deoarece în ciuda bătăilor tot mai frecvente, eu simţeam tot mai puţin loviturile.“ Deşi fusese condamnat la peste doi ani închisoare, acest martor al lui Iehova a rămas integru (Isaia 2:2–4; Ioan 15:19). Numeroşi creştini integri au adoptat o atitudine asemănătoare. Fără îndoială, exemplul lor încurajator îi poate îndemna şi pe tovarăşii lor să-şi păstreze fidelitatea.

Un izvor nesecat de consolare

11. Ce asigurări de consolare găsesc creştinii în Scripturi?

¹¹ Iată numai cîteva exemple — şi am putea să enumerăm încă multe — care demonstrează că Iehova îşi sprijină slujitorii fideli. El este „Tatal îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei consolări, care ne consolează în toate necazurile noastre“ (2 Corinteni 1:3, 4). Da, „Dumnezeu este pentru noi un refugiu şi o forţă, un ajutor uşor de găsit în timpul strîmtorărilor“ (Psalm 46:1–3). Cît de mîngîietor este să ştim că el ne va sprijini, pe noi şi pe tovarăşii noştri creştini, în orice necaz!

12. Ce influenţă a avut integritatea lui Pavel asupra tovarăşilor săi creştini?

¹² Perseverenţa fraţilor şi surorilor noastre fidele care înfruntă diferite încercări constituie pentru noi un exemplu încurajator. Aşa s-au petrecut odinioară lucrurile şi cu cei care observaseră fidelitatea apostolului Pavel. Iată ce scrie el în acest sens: „Treburile mele au avut drept rezultat mai degrabă progresul veştii bune decît contrariul, astfel încît printre toţi (...) a devenit bine cunoscut faptul că lanţurile mele sînt în legătură cu Cristos şi majoritatea fraţilor în Domnul, simţind încredere datorită lanţurilor mele, manifestă cu atît mai mult curaj de a vorbi fără teamă cuvîntul lui Dumnezeu.“ — Filipeni 1:12–14.

13. Ce efecte poate avea asupra altora faptul că rămînem integri?

¹³ Da, cînd aflăm că unii dintre tovarăşii noştri creştini rămîn integri, în ciuda persecuţiei, sîntem încurajaţi să rămînem fideli. Pe de altă parte, păstrîndu-ne noi înşine integritatea în încercări, îi ajutăm pe alţii să vorbească fără teamă despre Cuvîntul lui Dumnezeu. Categoric, noi ne bucurăm mult ştiind că fidelitatea noastră constituie un izvor de încurajare şi de binecuvîntări pentru alţii.

14. Care sînt două dintre mijloacele prin care ne mîngîie Iehova?

¹⁴ Iehova ne sprijină prin intermediul spiritului său sfînt. De fapt, aşa cum scrie Petru, ‘dacă sîntem ocărîţi pentru numele lui Cristos, să fim fericiţi, pentru că spiritul gloriei, da spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte asupra noastră’ (1 Petru 4:12–16). De asemenea, Dumnezeu îi mîngîie pe aceia care suferă, răspunzînd la rugăciunile lor. „Nu vă îngrijoraţi de nimic“, scrie Pavel, „ci, în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gîndire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filipeni 4:6, 7). Te încrezi şi tu în Ascultătorul rugăciunii? — Psalm 65:2.

Să găsim consolare în Cuvîntul lui Dumnezeu

15. Cum puteţi ilustra veridicitatea afirmaţiei de la Romani 15:4?

¹⁵ Un alt izvor nesecat de consolare este Cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa cum remarca apostolul Pavel, „tot ceea ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mîngîierea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). De exemplu, citind despre modul miraculos în care israeliţii au fost eliberaţi din Egipt sau despre evreii pe care i-a salvat Iehova pe vremea reginei Estera, nu simţi că ţi se întăreşte convingerea că Iehova este un Eliberator fără seamăn? Şi ce spui despre relatarea cu privire la integritatea de care a dat dovadă Iov, în ciuda încercărilor crîncene prin care a trecut? Indiscutabil, cazul său demonstrează că slujitorii lui Iehova din timpurile moderne sînt capabili să rabde suferinţa graţie forţei pe care le-o dă Dumnezeu. Într-adevăr, ‘mîngîierea care vine din Scripturi’ poate umple de speranţă şi curaj inimile creştinilor care se străduiesc să rămînă integri.

16. Ce promisiuni reconfortante găsim la 1 Petru 5:6, 7 şi la 1 Corinteni 10:13?

¹⁶ Dar ce-am putea face cînd ne simţim deprimaţi din cauza problemelor ce ne asaltează? În mod cert, promisiunile consolatoare pe care ni le dau Scripturile ne ajută să avem încredere în ocrotirea lui Iehova şi să ne depăşim descurajarea. Iată ce scrie în acest sens apostolul Petru: „Umiliţi-vă (...) sub mîna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca el să vă înalţe la timpul cuvenit, în timp ce aruncaţi asupra lui toată îngrijorarea voastră, deoarece el se îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:6, 7). Da, Iehova „se îngrijeşte de voi“. Ce sentiment reconfortant! Nu se întîmplă nimic ce Dumnezeu să nu poată vedea sau ţine sub control. În plus, Pavel ne dă următoarea mîngîiere: „Dumnezeu este fidel şi nu va lăsa să fiţi tentaţi peste ceea ce puteţi suporta, ci, o dată cu tentaţia el va pregăti şi calea de a ieşi din ea ca să o puteţi suporta (1 Corinteni 10:13). Dacă eşti hotărît să rămîi integru, poţi să contezi pe această promisiune.

17. Ce surse de consolare mai există pentru noi?

¹⁷ În perioadele de încordare maximă putem găsi consolare în rugăciune şi în studierea Bibliei şi a publicaţiilor redactate de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47; Psalm 119:105). De asemenea, putem găsi mîngîiere în sfaturile înţelepte din Biblie, pe care bătrînii ni le dau cu amabilitate. Printre alte lucruri, Cuvîntul lui Dumnezeu cere bătrînilor „să vorbească în mod consolator sufletelor deprimate, să-i sprijinească pe cei slabi şi să fie îndelung răbdători faţă de toţi“. — 1 Tesaloniceni 5:14.

18. Ce mîngîiere există pentru cei cu un venit financiar precar?

¹⁸ De ce îi poate mîngîia pe aceia a căror situaţie financiară este precară? Cu siguranţă, este o mîngîiere să ştii că în noua ordine de lucruri a lui Dumnezeu oamenii vor avea locuinţe confortabile, vor dispune de hrană îmbelşugată şi de alte avantaje materiale (Psalm 72:16; 2 Petru 3:13; compară cu Isaia 65:17–25). Încă de pe acum creştinii au eliminat din viaţa lor obiceiul de a-şi risipi banii pe tutun, alcool, la jocurile de noroc, sau pe alte vicii. Banii economisiţi astfel servesc la acoperirea nevoilor familiei. De asemenea, punerea în practică a Cuvîntului lui Dumnezeu ne poate ajuta să ne mulţumim cu un venit financiar mai modest. O atitudine similară a manifestat şi Pavel, deoarece a spus: „Desigur, este un mijloc de mare cîştig această devoţiune sfîntă alături de mulţumirea cu ceea ce avem. Căci nu am adus nimic în lume, şi nici nu putem duce cu noi nimic din ea. Dacă avem deci hrană şi îmbrăcăminte, ne vom mulţumi cu aceste lucruri“ (1 Timotei 6:6–8; Filipeni 4:11, 12). Concentrîndu-ne atenţia asupra privilegiilor pe care le avem în serviciul lui Iehova, vom beneficia de nenumărate binecuvîntări, binecuvîntări ce ne vor face într-adevăr bogaţi. — Proverbe 10:22.

19. Cum putem face faţă bolilor îndelungate?

¹⁹ Dar dacă sîntem afectaţi de o boală de durată? Ajutorul lui Iehova şi mîngîierea pe care ne-o dă prin Cuvîntul său ne vor ajuta să suportăm situaţiile de acest gen. Iată, de exemplu, ce a scris în acest sens psalmistul David: „Fericit este oricine acţionează cu consideraţie faţă de cel de condiţie umilă! (...) Iehova însuşi îl va susţine pe patul de suferinţă“ (Psalm 41:1–3). Noi nu mai trăim în timpul vindecărilor miraculoase. Cu toate acestea, creştinii bolnavi, care pun interesele Regatului pe primul loc în viaţa lor, primesc din partea lui Dumnezeu înţelepciunea şi forţa morală necesară pentru a face faţă situaţiei. — Matei 6:33; 2 Corinteni 12:7–10.

20. Cum putem depăşi necazul pricinuit de pierderea unei fiinţe dragi?

²⁰ Dar cum am putea depăşi necazul pricinuit de moartea unei persoane iubite? Speranţa biblică cu privire la înviere constituie o sursă de mîngîiere (Ioan 5:28, 29; Fapte 24:15). Deşi moartea unei fiinţe dragi ne cauzează suferinţă, „noi nu ne întristăm cum fac cei care nu au speranţă“ (1 Tesaloniceni 4:13). Ce mîngîiere aduce speranţa învierii celor care îşi păstrează integritatea!

Să avem întotdeauna încredere în Dumnezeul consolării

21. Care sînt deseori consecinţele persecuţiilor?

²¹ Fiţi siguri că Iehova, „Dumnezeul oricărei consolări“, nu-i va părăsi niciodată pe aceia care s-au dedicat lui şi îi sînt fideli (2 Corinteni 1:3; Psalm 94:14). De asemenea, este necesar să ne amintim că prin persecuţia pe care o îndură, creştinii pot să-l onoreze sau să-l glorifice pe Iehova. Aceste persecuţii pot să orienteze atenţia oamenilor asupra poporului lui Dumnezeu şi asupra mesajului despre Regat pe care ei îl proclamă. Acest lucru duce deseori la creşterea numărului celor ce laudă numele lui Iehova. — Vezi Fapte 8:4–8; 11:19–21.

22. Care ar trebui să fie hotărîrea noastră în ce priveşte integritatea?

²² Astfel deci, ştiind că putem conta pe ajutorul lui Dumnezeu, să fim hotărîţi de a nu cădea în capcanele pe care Diavolul ni le întinde pentru a ne ştirbi integritatea. Acţionînd cu credinţă, să continuăm de a ne încrede fără rezerve în Iehova. Să nu uităm niciodată modalităţile multiple prin care el ne binecuvîntează, ne susţine şi ne mîngîie. Să demonstrăm că ne-am dedicat lui, că ne-am însuşit principiile sale drepte şi că îi susţinem suveranitatea. În plus, să nu uităm că răspundem personal în faţa lui Iehova de faptele noastre. Să continuăm, aşadar, în această perioadă crucială, să facem voinţa lui Dumnezeu, colaborînd cu organizaţia lui Iehova. Să ne bucurăm de faptul că avem privilegiul de a înveseli prin integritatea noastră inima lui Iehova, şi să nu uităm niciodată că Dumnezeu îi sprijină în permanenţă pe cei care îşi păstrează integritatea.

De ce să îmbrăcăm blîndeţea?

EA ESTE admirată şi apreciată. Ea ne ajută să evităm certurile. Ea este adesea confundată cu slăbiciunea, dar ea este mult mai puternică decît sabia. Este vorba despre blîndeţe.

Biblia asociază blîndeţea cu smerenia. De altfel, cuvîntul grec redă ideea de smerenie, de bunăvoinţă blîndă şi amabilă; aceasta este contrariul asprimii, al caracterului dificil, al izbucnirilor de mînie şi brutalităţii. Ce anume este blîndeţea se poate însă demonstra mai uşor prin fapte decît prin vorbe.

Dar de ce trebuie să îmbrăcăm blîndeţea şi ce folos aduce ea?

O calitate foarte importantă

Creştinii trebuie să dea dovadă de blîndeţe, deoarece lucrul acesta îi este plăcut lui Iehova Dumnezeu. Biblia ne sfătuieşte să umblăm „cu totală umilinţă a spiritului şi blîndeţe“. Femeile creştine trebuie să îmbrace „veşmîntul nesupus descompunerii al unui spirit liniştit şi blînd, care este de o mare valoare în ochii lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:1–3; 1 Petru 3:3, 4). La rîndul său, apostolul Pavel ne adresează acest îndemn potrivit: „Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunătate, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi îndelungă răbdare.“ — Coloseni 3:12.

Este foarte util să îmbrăcăm blîndeţea, deoarece, ca şi o haină, ea ne poate ocroti de multe rele. Cînd apare vreo situaţie care riscă să devină explozivă, blîndeţea ne va permite, poate, să potolim mînia celui ofensat şi să restabilim pacea. Într-adevăr, „un răspuns, cînd este blînd, îndepărtează mînia“ (Proverbe 15:1). Ba mai mult, această calitate ne ajută să facem faţă problemelor enervante de fiecare zi, să remediem situaţii încordate la locul de muncă sau la şcoală, să favorizăm pacea şi unitatea, precum şi să ducem o viaţă mai calmă, mai sănătoasă şi mai fericită (Proverbe 14:30). Noi avem, aşadar, motive temeinice de a îmbrăca blîndeţea.

Cum putem face lucrul acesta?

Manifestarea acestei calităţi ni s-ar putea părea un lucru greu, dar este cu totul posibil, cu condiţia de a vrea să-l facem. De ce? În primul rînd, fiindcă Dumnezeu ne-a creat după imaginea sa (Geneza 1:26). Or, el este însăşi personificarea blîndeţii.