Iehova îi iubeşte pe donatorii bucuroşi

„Fiecare să facă aşa cum a hotărît în inima lui, nu cu părere de rău sau din constrîngere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe donatorul bucuros.“ — 2 CORINTENI 9:7, NW.

 1. În ce sens au fost Dumnezeu şi Cristos donatori bucuroşi?

IEHOVA a fost primul donator bucuros. Plin de bucurie, el a dat viaţă Fiului său unic–născut şi l–a folosit pentru a–i aduce în existenţă pe îngeri şi pe oameni (Proverbele 8:30, 31; Coloseni 1:13-17). Dumnezeu ne–a dat viaţă şi suflare şi toate lucrurile, inclusiv ploi din cer şi anotimpuri rodnice, umplîndu–ne inimile de bucurie (Faptele 14:17; 17:25). Într–adevăr, atît Dumnezeu, cît şi Fiul său, Isus Cristos, sînt donatori bucuroşi. Ei dau cu bucurie şi cu un spirit altruist. Iehova a iubit atît de mult lumea omenirii, încît „l–a dat pe Fiul său unic–născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. Iar Isus, fără să–i pară rău, ‘şi–a dat sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora’. — Ioan 3:16, NW; Matei 20:28, NW.

 2. Potrivit cuvintelor lui Pavel, ce fel de donator iubeşte Dumnezeu?

² Aşadar, slujitorii lui Dumnezeu şi ai lui Cristos trebuie să fie donatori bucuroşi. În a doua sa scrisoare către creştinii din Corint, redactată în jurul anului 55 e.n., apostolul Pavel a încurajat această atitudine. Referindu–se, după cît se pare, la donaţiile voluntare şi financiare private, făcute special pentru a–i ajuta pe creştinii nevoiaşi din Ierusalim şi Iudeea, Pavel a spus: „Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui, nu cu părere de rău sau de nevoie, căci «pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu»“ (2 Corinteni 9:7; Romani 15:26; 1 Corinteni 16:1, 2; Galateni 2:10). Cum au reacţionat membrii poporului lui Dumnezeu la ocaziile de a da? Şi ce putem învăţa din sfatul lui Pavel referitor la faptul de a da?

Îmboldiţi de inimi binevoitoare

 3. În ce măsură au sprijinit israeliţii construirea tabernacolului pentru închinarea la Iehova?

³ Inimile binevoitoare îi îmboldesc pe membrii poporului lui Dumnezeu să se dăruiască pe sine, precum şi resursele lor, pentru a sprijini scopul divin. De exemplu, israeliţii din timpul lui Moise au sprijinit cu bucurie construirea tabernacolului pentru închinarea la Iehova. Inimile cîtorva femei le–au îmboldit pe acestea să toarcă păr de capră, în timp ce anumiţi bărbaţi au servit ca meşteşugari. Poporul a dat cu bucurie aur, argint, lemn, pînză şi alte lucruri drept „contribuţie [voluntară] pentru Iehova“ (Exodul 35:4-35, NW). Ei au fost atît de generoşi, încît materialele donate erau „de ajuns pentru toate lucrările care trebuiau făcute, ba încă era prea mult“. — Exodul 36:4-7.

 4. Cu ce atitudine au contribuit David şi alţii la ridicarea templului?

⁴ Secole mai tîrziu, regele David a dat contribuţii substanţiale pentru ca templul lui Iehova să fie construit de fiul său Solomon. Întrucît David ‘a găsit plăcere în casa lui Dumnezeu’, el a dat „o proprietate [a lui] specială“ de aur şi argint. Prinţii, căpeteniile şi alţii ‘şi–au umplut mîna cu un dar pentru Iehova’. Ce efect a avut acest lucru? Ei bine, „poporul a dat frîu liber bucuriei, deoarece aduceau daruri voluntare, căci ei îi aduceau cu o inimă completă daruri lui Iehova“ (1 Cronici 29:3-9, NW)! Ei erau donatori bucuroşi.

 5. Cum au sprijinit israeliţii închinarea adevărată de–a lungul secolelor?

⁵ De–a lungul secolelor israeliţii au avut privilegiul de a sprijini tabernacolul, templele de mai tîrziu, precum şi serviciile preoţeşti şi levitice efectuate acolo. De exemplu, în timpul lui Neemia evreii hotărîseră să dea contribuţii pentru a susţine închinarea pură, conştienţi fiind că nu trebuie să neglijeze casa lui Dumnezeu (Neemia 10:32-39). În mod asemănător, astăzi, Martorii lui Iehova fac plini de bucurie donaţii voluntare pentru a construi şi a întreţine locurile de întrunire şi pentru a sprijini închinarea adevărată.

 6. Daţi exemple de acte de donare făcute cu bucurie de creştini.

⁶ Creştinii timpurii erau donatori bucuroşi. De exemplu, Gaius ‘lucra cu credincioşie’ prin faptul că era ospitalier cu cei care călătoreau pentru interesele Regatului, aşa cum, astăzi, Martorii lui Iehova manifestă ospitalitate faţă de supraveghetorii itineranţi trimişi în prezent de Watch Tower Bible and Tract Society (3 Ioan 5-8). Pentru a–i trimite pe aceşti fraţi la congregaţii şi a le oferi ospitalitate se fac cheltuieli serioase, dar cît de benefic este acest lucru spiritualiceşte! — Romani 1:11, 12.

 7. Cum îşi foloseau filipenii resursele materiale?

⁷ În ansamblu, congregaţiile şi–au folosit resursele materiale ca să promoveze interesele Regatului. De exemplu, Pavel le–a spus credincioşilor din Filipi: „Mi–aţi trimis în Tesalonic, o dată şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că aş căuta un dar; dimpotrivă, caut rodul care prisoseşte în folosul vostru“ (Filipeni 4:15-17). Filipenii donau cu bucurie, dar ce factori îi îndemnau să facă astfel?

Ce ne îndeamnă să donăm cu bucurie?

 8. Cum dovediţi că spiritul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe membrii poporului său să dea cu bucurie?

⁸ Spiritul sfînt al lui Iehova, sau forţa sa activă, îi îndeamnă pe membrii poporului său să dea cu bucurie. Cînd creştinii din Iudeea aveau nevoie de ajutor, spiritul lui Dumnezeu i–a îndemnat pe ceilalţi credincioşi să–i ajute materialiceşte. Pentru a–i încuraja pe creştinii din Corint să–şi dea toată silinţa ca să facă asemenea donaţii, Pavel a menţionat exemplul congregaţiilor din Macedonia. Deşi credincioşii din Macedonia erau săraci şi persecutaţi, ei manifestau iubire frăţească, donînd peste posibilităţile lor reale. Ei chiar au implorat să li se acorde privilegiul de a dona (2 Corinteni 8:1-5)! Cauza lui Dumnezeu nu se sprijină doar pe donaţiile celor bogaţi (Iacov 2:5). Slujitorii săi dedicaţi care sînt săraci materialiceşte constituie susţinătorul principal la finanţarea lucrării de predicare a Regatului (Matei 24:14). Totuşi, ei nu suferă din cauza generozităţii lor, căci Dumnezeu se îngrijeşte negreşit de nevoile poporului său în această lucrare, iar forţa care se află în spatele continuităţii şi creşterii ei este spiritul său.

 9. Ce legătură există între faptul de a da cu bucurie şi credinţă, cunoştinţă şi iubire?

⁹ Credinţa, cunoştinţa şi iubirea ne îndeamnă să dăm cu bucurie. Pavel a spus: „Cum abundaţi [voi, corinteni,] în toate lucrurile, în credinţă, în cuvînt, în cunoştinţă şi în toată solicitudinea şi în această iubire a noastră faţă de voi, fie ca voi să abundaţi şi în această bună lucrare de donare. Eu vă spun aceasta nu sub formă de poruncă, ci cu privire la solicitudinea altora şi pentru a pune la încercare autenticitatea iubirii voastre“ (2 Corinteni 8:7, 8, NW). Contribuţiile pentru cauza lui Iehova, îndeosebi cînd donatorul are mijloace limitate, pretind credinţă în măsurile viitoare ale lui Dumnezeu. Creştinii care abundă în cunoştinţă vor să servească scopul lui Iehova, iar cei care abundă în iubire faţă de el şi faţă de poporul său îşi folosesc cu bucurie resursele pentru a promova cauza lui.

10. De ce se poate spune că exemplul lui Isus îi îndeamnă pe creştini să dea cu bucurie?

¹⁰ Exemplul lui Isus îi îndeamnă pe creştini să dea cu bucurie. După ce i–a îndemnat pe corinteni să dea cu iubire, Pavel a spus: „Voi cunoaşteţi bunătatea nemeritată a Domnului nostru Isus Cristos, că el, cu toate că era bogat, a devenit sărac de dragul vostru, pentru ca voi să deveniţi bogaţi prin intermediul sărăciei lui“ (2 Corinteni 8:9, NW). Fiind în cer mai bogat decît orice alt fiu al lui Dumnezeu, Isus a renunţat la toată această bogăţie şi a adoptat o viaţă de om (Filipeni 2:5-8). Însă, devenind sărac în acest mod altruist, Isus a contribuit la sfinţirea numelui lui Iehova şi şi–a depus viaţa ca jertfă de răscumpărare în folosul oamenilor care doresc să o accepte. În concordanţă cu exemplul lui Isus, nu ar trebui să dăm cu bucurie pentru a–i ajuta pe alţii şi a contribui la sfinţirea numelui lui Iehova?

11, 12. Cum poate o bună planificare să ne facă donatori bucuroşi?

¹¹ O bună planificare face ca donaţiile să fie date cu bucurie. Pavel le–a spus corintenilor: „În ziua întîi a săptămînii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după cîştigul lui, ca să nu se strîngă ajutoarele cînd voi veni eu“ (1 Corinteni 16:1, 2). În mod individual şi voluntar, asemănător celui de mai sus, cei care doresc să facă donaţii pentru a promova lucrarea Regatului azi ar proceda bine dacă ar pune deoparte, în acest scop, ceva din cîştigul lor. În urma unei astfel de planificări bune, Martorii individuali, familiile şi congregaţiile pot face donaţii pentru a promova închinarea adevărată.

¹² Punînd în aplicare planurile pentru contribuţii vom deveni bucuroşi. Aşa cum a zis Isus, „este mai ferice să dai decît să primeşti“ (Faptele 20:35). Deci corintenii puteau avea o mai mare bucurie dacă urmau sfatul lui Pavel de a–şi realiza planul făcut cu un an înainte pentru trimiterea fondurilor la Ierusalim. Lucrul acesta ‘este deosebit de plăcut potrivit cu ce are cineva, nu cu ceea ce nu are’, a spus el. Cînd cineva dă contribuţii potrivit cu ce are, acestora trebuie să li se acorde o mare valoare. Dacă ne încredem în Dumnezeu, el poate să echilibreze lucrurile, astfel încît cei care au mult să fie generoşi, nu risipitori, iar cei care au puţin să nu sufere de lipsuri care să le diminueze tăria şi abilitatea de a–l sluji. — 2 Corinteni 8:10-15, NW.

Administrarea cu atenţie a donaţiilor

13. De ce au putut corintenii să aibă încredere în supravegherea exercitată de Pavel asupra donaţiilor?

¹³ Deşi Pavel a supravegheat aranjamentul privitor la donaţii, astfel încît credincioşii nevoiaşi să se poată bucura de sprijin material şi să se poată angaja mai energic în lucrarea de predicare, nici el, nici alţii nu au luat nimic din aceste fonduri pentru serviciile lor (2 Corinteni 8:16-24; 12:17, 18). În loc să impună vreunei congregaţii poveri financiare, Pavel a muncit ca să–şi satisfacă nevoile materiale proprii (1 Corinteni 4:12; 2 Tesaloniceni 3:8). Aşadar, predîndu–i lui donaţiile, corintenii le încredinţau unui slujitor al lui Dumnezeu demn de încredere, care muncea din greu.

14. Ce dovezi are Watch Tower Society referitor la folosirea donaţiilor?

¹⁴ De la înregistrarea legală a Watch Tower Bible and Tract Society în 1884, cei care dau contribuţii au dovezi că ea este un supraveghetor demn de încredere al tuturor donaţiilor încredinţate ei în folosul lucrării Regatului lui Iehova. Potrivit statutului ei, Societatea se străduieşte să satisfacă cea mai mare nevoie a tuturor oamenilor — nevoia de lucruri spirituale. Lucrul acesta se face sub formă de literatură biblică şi sub formă de instruire referitor la modul de a dobîndi salvarea. Azi Iehova accelerează strîngerea celor asemănători oilor în organizaţia sa, care se extinde continuu, iar binecuvîntarea sa asupra folosirii înţelepte a donaţiilor în lucrarea de predicare a Regatului este o dovadă clară a aprobării divine (Isaia 60:8, 22). Sîntem siguri că el va continua să sensibilizeze inimile donatorilor bucuroşi.

15. De ce în această revistă sînt menţionate din cînd în cînd donaţiile?

¹⁵ Din cînd în cînd Societatea foloseşte coloanele acestei reviste pentru a conştientiza cititorii cu privire la privilegiul de a face donaţii voluntare pentru lucrarea mondială de predicare a Regatului. Acest lucru nu este o solicitare, ci o reamintire pentru toţi cei care doresc să sprijine „lucrarea sfîntă a veştii bune“, aşa cum Dumnezeu îi face să prospere (Romani 15:16, NW; 3 Ioan 2). Societatea foloseşte cît mai economic cu putinţă toţi banii donaţi, astfel încît să facă cunoscute numele şi Regatul lui Iehova. Toate contribuţiile sînt primite cu recunoştinţă, confirmate şi folosite la răspîndirea veştii bune a Regatului lui Dumnezeu. De exemplu, cu aceste mijloace sînt sprijinite activităţile misionare din multe ţări, iar facilităţile de tipărire, atît de importante pentru difuzarea cunoştinţei despre Biblie, sînt întreţinute şi extinse. În plus, contribuţiile în vederea lucrării mondiale sînt folosite la acoperirea costurilor crescînde pentru producerea Bibliilor şi a publicaţiilor bazate pe Biblie, precum şi a casetelor audio şi video. În felul acesta, donatorii bucuroşi promovează interesele Regatului.

Nu din constrîngere

16. Deşi puţini Martori ai lui Iehova sînt bogaţi materialiceşte, de ce sînt apreciate contribuţiile lor?

¹⁶ Puţini Martori ai lui Iehova sînt bogaţi materialiceşte. Deşi ei poate că dau sume modeste pentru promovarea intereselor Regatului, donaţiile lor sînt, totuşi, semnificative. Cînd Isus a văzut o văduvă nevoiaşă aruncînd două monede de mică valoare în chivotul pentru tezaurul templului, el a spus: „Această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toţi ceilalţi; căci toţi aceştia [care au dat contribuţii] au aruncat daruri . . . din surplusul lor, dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască“ (Luca 21:1-4). Deşi darul ei era mic, ea era un donator bucuros, iar contribuţia ei a fost apreciată.

17, 18. Care este esenţa cuvintelor lui Pavel din 2 Corinteni 9:7, şi ce indică cuvîntul grecesc tradus prin „bucuros“?

¹⁷ Referitor la lucrarea de ajutorare a creştinilor din Iudeea, Pavel a spus: „Fiecare să facă aşa cum a hotărît în inima lui, nu cu părere de rău sau din constrîngere, căci Dumnezeu îl iubeşte pe donatorul bucuros“ (2 Corinteni 9:7, NW). Poate că apostolul a făcut aici aluzie la un fragment din Proverbele 22:8, versiunea Septuaginta, unde se spune: „Dumnezeu binecuvîntează un donator bucuros; şi el va suplini deficitul lucrărilor sale“ (The Septuagint Bible, tradusă în engleză de Charles Thomson). Pavel a înlocuit „binecuvîntează“ cu „iubeşte“, dar există aici o legătură, fiindcă din iubirea lui Dumnezeu rezultă un noian de binecuvîntări.

¹⁸ Donatorul bucuros este cu adevărat fericit că dă. De fapt, de la termenul grecesc tradus prin „bucuros“, în 2 Corinteni 9:7, vine cuvîntul „ilar“! După ce a evidenţiat acest lucru, savantul R. C. H. Lenski a spus: „Dumnezeu îl iubeşte pe donatorul voios, bucuros, fericit . . . [a cărui] credinţă debordează de voioşie cînd i se iveşte încă un prilej de a da“. O persoană cu o asemenea stare de bucurie nu dă cu părere de rău sau din constrîngere, ci pune inimă în faptul că dă. Sînteţi voi tot atît de bucuroşi cînd daţi pentru a sprijini interesele Regatului?

19. Cum dădeau contribuţii creştinii timpurii?

¹⁹ Creştinii timpurii nu treceau din mînă în mînă farfurii de colectă, nici nu practicau zeciuiala prin donarea în scopuri religioase a unei zecimi din venitul lor. Dimpotrivă, contribuţiile lor erau absolut voluntare. Tertullian, care a fost convertit la creştinism în jurul anului 190 e.n., a scris următoarele: „Deşi avem un chivot al tezaurului nostru, acesta [din urmă] nu este alcătuit din banii pentru cumpărarea salvării, cum se întîmplă cu o religie care îşi are preţul ei. Într–o zi din lună [evident o dată pe lună], fiecare pune înăuntru, dacă doreşte, o mică donaţie; dar aceasta numai dacă îi face plăcere şi numai dacă poate; căci nu există nici o constrîngere; totul are un caracter voluntar“. — Apologia, Capitolul XXXIX.

20, 21. a) Ce se spunea într–un număr vechi al acestei reviste despre privilegiul de a sprijini financiar cauza lui Dumnezeu, şi cum se aplică acest lucru chiar şi acum? b) Ce se întîmplă cînd îl onorăm pe Iehova cu lucrurile noastre de valoare?

²⁰ Donaţiile voluntare au fost întotdeauna un lucru obişnuit la slujitorii lui Iehova din timpurile moderne. Uneori însă, unii nu au profitat din plin de privilegiul de a sprijini cauza lui Dumnezeu prin intermediul donaţiilor. De exemplu, în februarie 1883 în această revistă se spunea: „Unii suportă o atît de mare povară pecuniară [bănească] de dragul altora, încît puterile lor financiare scad din cauza muncii excesive şi a istovirii şi, astfel, utilitatea lor este alterată; şi nu numai atît, dar cei care . . . nu au înţeles pe deplin situaţia au fost păgubiţi de binecuvîntări din cauza lipsei de generozitate în acest sens“.

²¹ Pe măsură ce în prezent marea mulţime se revarsă în organizaţia lui Iehova şi Dumnezeu îşi extinde lucrarea în Europa Răsăriteană şi în alte zone aflate anterior sub interdicţie, se manifestă o nevoie crescîndă de extindere a tipografiilor şi a altor facilităţi. Trebuie tipărite mai multe Biblii şi publicaţii. Multe proiecte teocratice sînt deja în curs de realizare, însă unele ar putea înainta mai repede dacă ar exista fonduri adecvate. Desigur, noi avem credinţa că Dumnezeu va furniza cele necesare şi ştim că cei care ‘îl onorează pe Iehova cu lucrurile lor de valoare’ vor fi binecuvîntaţi (Proverbele 3:9, 10, NW). Într–adevăr, „cine seamănă din belşug va şi secera din belşug“. Iehova ne va ‘îmbogăţi pentru orice fel de generozitate’, iar faptul că dăm cu bucurie îi va face pe mulţi să–i mulţumească şi să–l laude. — 2 Corinteni 9:6-14, NW.

Manifestaţi recunoştinţă pentru darurile lui Dumnezeu

22, 23. a) Care este indescriptibilul dar gratuit al lui Dumnezeu? b) Întrucît noi apreciem darurile lui Iehova, ce trebuie să facem?

²² Îndemnat de o profundă recunoştinţă, Pavel însuşi a spus: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru indescriptibilul său dar gratuit“ (2 Corinteni 9:15, NW). Ca „jertfă de ispăşire“ pentru păcatele creştinilor unşi şi pentru cele ale lumii, Isus constituie baza şi canalul pentru indescriptibilul dar gratuit al lui Iehova (1 Ioan 2:1, 2, BC, 1921). Acest dar este „extraordinara bunătate nemeritată a lui Dumnezeu“ pe care el a manifestat–o faţă de membrii poporului său de pe pămînt prin Isus Cristos, şi se găseşte din belşug spre salvarea lor şi spre gloria şi justificarea lui Iehova. — 2 Corinteni 9:14, NW.

²³ Pentru indescriptibilul dar gratuit şi pentru multe alte daruri spirituale şi materiale făcute poporului său, noi îi sîntem profund recunoscători lui Iehova. De fapt, bunătatea Tatălui nostru ceresc faţă de noi este atît de minunată, încît ea depăşeşte puterile omeneşti de exprimare! Şi, cu siguranţă, ea ar trebui să ne îndemne să fim donatori bucuroşi! Deci, manifestînd o apreciere sinceră, să facem tot ce putem pentru a promova cauza generosului nostru Dumnezeu, Iehova, primul şi cel mai de seamă Donator bucuros!

Vă mai amintiţi?

◻ Ce au făcut, sub imboldul inimilor binevoitoare, membrii poporului lui Iehova?

◻ Ce îndeamnă la faptul de a da cu bucurie?

◻ Cum foloseşte Watch Tower Society toate donaţiile pe care le primeşte?

◻ Ce fel de donator iubeşte Dumnezeu, şi cum ar trebui să ne manifestăm recunoştinţa pentru numeroasele Sale daruri?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

În timpul construirii tabernacolului israeliţii au lucrat susţinut şi au dat contribuţii generoase pentru Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Donaţii ca aceea a văduvei nevoiaşe sînt apreciate şi, totodată, semnificative