NEW Catholic Encyclopedia prezintă trei asemenea texte, admiţînd însă că „Doctrina Sfintei treimi nu este prezentată în V[echiul] T[estament]. Cea mai veche dovadă pe care o oferă N[oul] T[estament] se găseşte în epistolele pauliniene, în special în 2 Corinteni 13:13 [versetul 14 în unele Biblii]

Să examinăm cu ajutorul Sfintei Scripturi, 1874, modul în care sînt enumerate cele trei „persoane“ în aceste cîteva versete: „Harul Domnului Isus Cristos şi iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfîntului Spirit fie cu voi toţi“ (2 Corinteni 13:13 [14]).

Citim oare în aceste versete că Dumnezeu, Cristos şi spiritul sfînt constituie o Divinitate trinitară, că ei toţi trei sînt egali în substanţă, în putere şi eternitate? Nu, aşa cum nici faptul de a prezenta în mod succesiv numele a trei persoane nu înseamnă că toate trei sînt în una.

Cyclopedia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature (Enciclopedia de literatură biblică, teologică şi ecleziastică) a lui McClintock şi Strong recunoaşte că acest tip de exprimare „nu dovedeşte decît că există trei subiecţi numiţi, (. . .) dar nu dovedeşte în sine că toţi trei aparţin necesarmente naturii divine şi posedă în mod egal onoarea divină“.

Cu toate că autorii ei sînt adepţi ai Trinităţii, această sursă spune cu privire la 2 Corinteni 13:13 (14): „Noi nu putem conchide în mod legitim că ei posedau o autoritate egală, sau aceeaşi natură.“