Tinerii se întreabă . . .

Cum să trăiesc cu infirmitatea mea?

„EA POATE încă să umble“, spune mama unei tinere pe care o numim Maggie. „Însă nu-şi coordonează mişcările şi nu vorbeşte clar.“ Maggie suferă de scleroză multiplă şi face parte din milioanele de tineri din toată lumea care sunt handicapaţi.

Poate că şi tu eşti unul dintre ei. Şi fie că infirmitatea ta este congenitală, fie că se datorează unei boli sau unui accident,a nu este cazul să conchizi că viaţa îţi este ratată. Cu un efort plin de răbdare, poţi întreprinde paşi pozitivi pentru a depăşi cu succes situaţia.

Capcana dorinţelor deşarte

Desigur, este specific naturii umane să nu vrea să accepte o realitate neplăcută, ci să spere cu ardoare că infirmitatea pur şi simplu va dispărea. Apostolul Pavel se pare că suferea de un fel de boală care îi afecta vederea (compară cu Galateni 6:11). Referindu-se la prima sa vizită făcută creştinilor din Galatia, Pavel a spus: „În neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia pentru întîia dată. Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în carnea mea“ (Galateni 4:13, 14). Unii erudiţi sunt de părere că boala lui Pavel făcea ca ochii să-i puroieze sau, într-un fel oarecare, îi dădea un aspect neplăcut. Nu este surprinzător, aşadar, că Pavel ‘de trei ori l-a rugat pe Domnul’ să-i îndepărteze boala. Dar ea nu i-a fost îndepărtată (2 Corinteni 12:8, 9). Cu toate acestea, în pofida infirmităţii sale, el a fost un remarcabil misionar, erudit şi scriitor.

Probabil şi tu trebuie să te împaci cu ideea că vei rămâne infirm. În cartea sa Living With the Disabled (Trăind cu infirmii), Jan Coombs scrie: „Pentru ca pacientul să se adapteze infirmităţii sale, trebuie mai întâi să admită că este infirm. El trebuie să înveţe că infirmitatea sa l-ar putea îngrădi şi incomoda, dar ea nu îi diminuează valoarea ca persoană“. Dacă nu există nici o speranţă întemeiată de vindecare, faptul de a nega realitatea stării tale nu va face decât să te cufunde într-un cerc vicios de autoînvinovăţire, nefericire şi dezamăgire. Pe de altă parte, „înţelepciunea este cu cei modeşti“, spune Biblia la Proverbele 11:2, (NW), iar o persoană modestă îşi cunoaşte şi îşi acceptă limitele. Aceasta nu înseamnă să devii un pustnic sau să te resemnezi la o existenţă monotonă şi lipsită de bucurii. Mai degrabă, modestia pretinde să-ţi evaluezi în mod onest situaţia şi să-ţi fixezi obiective realiste.

„Lucrează cu cunoştinţă“

Trebuie, de asemenea, să cunoşti cu exactitate natura infirmităţii tale. „Orice om prevăzător lucrează cu cunoştinţă“, spune Proverbele 13:16 (compară cu Proverbele 10:14). Aceasta poate însemna să citeşti unele publicaţii medicale sau să pui întrebări precise medicului tău şi altor medici specialişti care te tratează. Faptul de a te autoeduca în această privinţă te poate despovăra de orice concepţii greşite care te-ar putea împiedica să-ţi exploatezi la maximum capacităţile.

Aceasta te poate ajuta totodată să ţii pasul cu progresele şi tratamentele medicale care ţi-ar putea îmbunătăţi situaţia. De exemplu, s-au pus la punct membre artificiale (proteze) confecţionate din materiale noi şi uşoare, care permit mai mult confort şi mai multă flexibilitate a mişcării. De fapt, revista Time vorbeşte de o „explozie“ de aparate pentru infirmi. Probabil astfel de produse sunt disponibile pe plan local şi se încadrează în limitele bugetului familiei tale.

Ar putea fi, de asemenea, foarte utile şi unele aparate mai tradiţionale, de pildă aparatele auditive, bastoanele, cârjele şi aparatele ortopedice. Însă, unii tineri se simt probabil prea stingheriţi ca să le utilizeze şi consideră că nu le pot mânui. Dar regele Solomon a spus în mod înţelept: „Cînd fierul se toceşte şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile“ (Eclesiastul 10:10). În mod asemănător, te-ai putea epuiza — sau priva de unele activităţi plăcute — dacă nu faci uz de aparatele care te pot ajuta. De ce ai permite orgoliului să-ţi facă în mod inutil viaţa mai dificilă? Solomon a ajuns la concluzia: „La succes ajungi prin înţelepciune“.

Da, este în folosul tău să utilizezi ceva ce te va ajuta să umbli, să vezi sau să auzi mai bine. Adevărat, poate că este nevoie de mult exerciţiu şi răbdare pentru a învăţa să utilizezi o cârjă, o proteză sau un aparat auditiv. Şi probabil aceste aparate nu îţi vor îmbunătăţi neapărat aspectul. Dar gândeşte-te la libertatea pe care ţi-o pot da ele şi la posibilităţile pe care ţi le oferă! O fată handicapată din Africa, pe nume Jay, trăia o viaţă solitară, îndrăznind să iasă din micul complex de case unde locuia doar o dată în cei 18 ani ai săi. După ce a studiat Biblia cu Martorii lui Iehova, ea a început să asiste la întrunirile creştine. Acest lucru îi pretindea să „meargă“ pe lângă câteva grupuri de case, sprijinindu-se pe mâini şi trăgându-şi restul corpului după ea. Când o Martoră din Europa a aflat de situaţia jalnică în care se afla Jay, i-a trimis un cărucior cu trei roţi dotat cu un dispozitiv de transmisie prin lanţ, pe care Jay putea să-l acţioneze cu mâinile. O privelişte încântătoare? Nu prea. Dar acest aparent incomod mijloc de transport îi permitea să meargă la întruniri şi să participe la lucrarea de predicare de la uşă la uşă.

Autostimulează-te!

Fii atent însă să nu dezvolţi o atitudine mintală negativă. Înţeleptul rege Solomon a spus: „Cine se uită după vînt nu va semăna şi cine priveşte la nori nu va secera“ (Eclesiastul 11:4). Permiţi ca teama sau incertitudinea să te împiedice să faci ce vrei şi ce trebuie să faci? Să analizăm cazul lui Moise. Când Dumnezeu l-a ales să-i elibereze pe israeliţi din sclavia egipteană, Moise a încercat să bată în retragere invocând un defect de vorbire. Am „buze necircumcise“, a spus Moise, referindu-se probabil la o anumită malformaţie care făcea ca vocea să-i pară înăbuşită (Exodul 6:12). Dar Moise se subestima. Cu timpul, el a dovedit că era capabil să vorbească fluent — adresându-se întregii naţiuni Israel. — Deuteronomul 1:1.

Nu face şi tu greşeala de a te subaprecia. Depune eforturi şi autostimulează-te! Tânăra Becky, de exemplu, are o anumită dificultate de vorbire din cauza unui accident pe care l-a avut la vârsta de cinci ani. Însă părinţii nu i-au permis să renunţe. Dimpotrivă, au înscris-o la Şcoala de minister teocratic la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova. La vârsta de şapte ani, Becky prezenta scurte demonstraţii înaintea unui auditoriu. Becky îşi aminteşte: „Faptul de a prezenta demonstraţii m-a ajutat. M-a stimulat să lucrez mai asiduu la exprimarea mea“. Becky a fost, de asemenea, încurajată să aibă o participare deplină la lucrarea de predicare din casă în casă. „Uneori mă gândesc că în mod sigur oamenilor nu le face plăcere să mă audă vorbind; mă îngrijorez cu privire la ce anume gândesc ei. Dar apoi îmi zic: «Fac aceasta pentru Iehova», şi îl rog să mă ajute să depăşesc situaţia.“ În prezent, Becky serveşte ca evanghelizatoare cu timp integral.

Craig, acum adult, suferă de paralizie cerebrală. Şi el a refuzat să permită infirmităţii să-l priveze de faptul de a fi un membru valoros al congregaţiei creştine. El spune: „Mă bazez pe Iehova, şi el mi-a dat posibilitatea să mă bucur de multe binecuvântări. Am reuşit să slujesc ca pionier auxiliar [evanghelizator] de cinci ori. Prezint expuneri biblice la Şcoala de minister teocratic şi reuşesc să mă ocup de contabilitatea congregaţiei“.

Există, de asemenea, ‘un timp pentru a rîde’ şi, cu puţină practică, chiar te-ai putea bucura de unele activităţi distractive de care se bucură alţi tineri (Eclesiastul 3:4). Becky recunoaşte: „Nu pot participa la jocuri sportive, cum ar fi voleiul, date fiind reflexele mele foarte lente. Dar pot să alerg. Şi, la scurt timp după accident, mama m-a încurajat să învăţ să merg cu bicicleta. Ea întotdeauna m-a încurajat să încerc să fac lucruri noi“.

Nu te izola

Nu este uşor să trăieşti cu o infirmitate. Apostolul Pavel a numit infirmitatea sa „un ţepuş în carne“ (2 Corinteni 12:7). Din fericire, nu trebuie să înfrunţi problemele de unul singur. Sarne, o tânără cu o deformaţie a şoldului, spune: „Consider că faptul de a beneficia de o asociere creştină potrivită şi de un sprijin iubitor din partea familiei şi a prietenilor din congregaţie a constituit un ajutor inestimabil pentru mine“. Da, nu te izola (Proverbele 18:1). În măsura în care este posibil, ‘fii ocupat din plin în lucrarea Domnului’ (1 Corinteni 15:58, NW). Sarne arată avantajul: „Faptul de a fi activă în urmărirea intereselor Regatului mă ajută să am un punct de vedere corect cu privire la problemele mele“. Becky face remarca: „Ajungi să le vorbeşti unor oameni care, în realitate, sunt într-o situaţie mai rea decât a ta, deoarece nu au o speranţă de viitor. Aceasta mă ajută să uit de problemele mele“.

Mai presus de orice, priveşte spre Iehova Dumnezeu pentru ajutor. El îţi înţelege necesităţile şi sentimentele şi chiar poate să-ţi dea „puterea care depăşeşte normalul“ pentru a te ajuta să rezişti (2 Corinteni 4:7, NW). Cu timpul, vei putea, probabil, adopta punctul de vedere optimist al unui tânăr creştin infirm, pe nume Terrence. La vârsta de nouă ani, Terrence şi-a pierdut vederea, dar a refuzat să se lase copleşit de starea sa, spunând: „Cecitatea mea nu este un handicap, este doar un inconvenient“.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Informează-te cât mai bine posibil cu privire la infirmitatea ta