Să aveţi succes în evitarea cursei lăcomiei!

„Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă.“ — 1 TIMOTEI 6:9.

 1. De ce trebuie să ne intereseze cursele?

CUVÎNTUL „cursă“ ne poate aminti de un vînător care pune un dispozitiv camuflat pentru a prinde o pradă care nu bănuieşte nimic. Dumnezeu ne arată însă în mod clar că, pentru noi, cele mai periculoase curse nu sînt cele propriu-zise, ci cele care ne pot prinde în laţ din punct de vedere spiritual sau moral. Diavolul este un expert în punerea unor astfel de curse. — 2 Corinteni 2:11; 2 Timotei 2:24–26.

 2. a) Cum ne ajută Iehova să evităm unele curse periculoase? b) Asupra cărui tip de cursă ne vom concentra acum?

² Iehova ne ajută, identificînd unele dintre numeroasele şi variatele curse ale lui Satan. De exemplu, Dumnezeu ne avertizează că buzele, sau gura noastră, pot fi o cursă dacă vorbim în mod neînţelept, nechibzuit sau despre ceea ce nu trebuie (Proverbele 18:7; 20:25). Mîndria poate fi o cursă, aşa cum poate fi şi faptul de a ne întovărăşi cu persoane înclinate să se înfurie (Proverbele 22:24, 25; 29:25). Să ne îndreptăm însă spre o altă cursă: „Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în cursă şi în multe pofte nebune şi periculoase, care cufundă pe oameni în ruină şi în distrugere“ (1 Timotei 6:9). Ceea ce se află în spatele acestei curse sau la baza ei poate fi rezumat prin cuvîntul „lăcomie“. Cu toate că iese deseori la iveală atunci cînd o persoană este hotărîtă să se îmbogăţească, lăcomia este în realitate o cursă cu multe faţete.

Iehova ne avertizează de pericol

 3, 4. Ce lecţii referitoare la lăcomie conţine istoria umană antică?

³ În esenţă, lăcomia este o dorinţă nemăsurată sau excesivă de a avea mai mult, indiferent că este vorba de bani, bunuri materiale, putere, relaţii sexuale sau alte lucruri. Fără îndoială că noi nu sîntem primele persoane expuse pericolului de a cădea în cursa lăcomiei. Cu mult timp în urmă, în grădina Edenului, lăcomia a prins-o în cursă pe Eva şi apoi pe Adam. Partenerul Evei avea mai multă experienţă de viaţă decît ea şi fusese instruit personal de către Iehova. Dumnezeu le furnizase o locuinţă paradiziacă. Ei se puteau bucura de o abundenţă de hrană bună şi variată, care provenea dintr-un pămînt nepoluat. Ei se puteau aştepta să aibă copii perfecţi, împreună cu care puteau să trăiască şi să-l slujească pe Dumnezeu veşnic (Geneza 1:27–31; 2:15). Nu vi se pare că era suficient pentru a-l satisface pe oricare om?

⁴ Totuşi, faptul că cineva are suficient nu înseamnă că lăcomia n-ar putea deveni o cursă. Eva a fost prinsă în cursă de perspectiva de a fi la fel ca Dumnezeu, bucurîndu-se de mai multă independenţă şi stabilindu-şi propriile sale norme. Adam se pare că a dorit să se bucure în continuare de compania frumoasei sale partenere, indiferent cît îl costa acest lucru. Întrucît chiar şi aceşti oameni perfecţi au fost prinşi în cursa lăcomiei, vă puteţi da seama de ce lăcomia poate fi un pericol pentru noi.

 5. Cît de important este pentru noi faptul de a evita cursa lăcomiei?

⁵ Trebuie să ne ferim să nu fim prinşi în cursa lăcomiei, deoarece apostolul Pavel ne avertizează: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi; nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici cei adulteri, nici cei afemeiaţi cu ei înşişi, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi . . . nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10). Pavel ne-a mai spus: „Dar desfrînarea sau orice alt fel de necurăţie sau lăcomia de avere nici să nu fie numite între voi“ (Efeseni 5:3). Astfel, lăcomia nu trebuie să fie nici măcar un subiect de conversaţie cu scopul de a ne satisface carnea noastră imperfectă.

 6, 7. a) Care sînt unele exemple biblice din care reiese ce influenţă poate avea lăcomia? b) De ce aceste exemple trebuie să constituie un avertisment pentru noi?

⁶ Iehova a consemnat multe exemple care să ne avertizeze cu privire la pericolul lăcomiei. Să ne amintim de lăcomia lui Acan. Dumnezeu spusese că Ierihonul trebuia să fie distrus, însă aurul, argintul, arama şi fierul acestuia erau destinate pentru trezoreria Sa. Poate că la început Acan a intenţionat să respecte această directivă, dar a fost prins în cursa lăcomiei. Odată aflat în Ierihon, a fost ca şi cum ar fi mers la cumpărături într-un loc unde a văzut nişte mărfuri nemaipomenite, inclusiv o manta frumoasă care părea să fie exact pe măsura lui. Luînd aurul şi argintul care valora mii de dolari, poate că el s-a gîndit: ‘Ce noroc! O adevărată pradă!’ Exact aşa era! Rîvnind la ceva ce trebuia să fie distrus sau predat, Acan l-a prădat pe Dumnezeu, iar acest lucru l-a costat viaţa (Iosua 6:17–19; 7:20–26). Să luăm în considerare şi exemplele lui Ghehazi şi Iuda Iscariot. — 2 Împăraţi 5:8–27; Ioan 6:64; 12:2–6.

⁷ Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că cele trei persoane menţionate mai sus nu erau nişte păgîni care nu cunoşteau normele lui Iehova. Dimpotrivă, ei se aflau într-o relaţie dedicată cu Dumnezeu. Fiecare dintre ei fusese martor al unor miracole care trebuie să-i fi făcut să-şi dea seama de puterea lui Dumnezeu şi de importanţa faptului de a păstra favoarea lui. Totuşi, cursa lăcomiei i-a dus la distrugere. Şi noi ne putem ruina relaţia cu Dumnezeu dacă ne lăsăm prinşi în cursă de vreo formă de lăcomie. Ce tipuri sau forme de lăcomie ar putea fi deosebit de periculoase pentru noi?

Prinşi în cursă de lăcomia de bogăţii sau de bunuri materiale

 8. Ce avertisment dă Biblia cu privire la bogăţie?

⁸ Majoritatea creştinilor au auzit avertismentele clare pe care le dă Biblia împotriva faptului de a cultiva iubire faţă de bogăţii, sau de a rîvni cu ardoare bogăţii. De ce nu am revedea unele dintre aceste avertismente, aşa cum le găsim la Matei 6:24–33; Luca 12:13–21 şi 1 Timotei 6:9, 10? Tu consideri poate că accepţi şi urmezi astfel de sfaturi, dar oare nu este probabil ca şi Acan, Ghehazi şi Iuda să fi spus că erau de acord cu ele? Evident, trebuie să facem ceva mai mult decît doar să fim de acord cu ele. Trebuie să avem grijă ca viaţa noastră cotidiană să nu fie afectată de cursa lăcomiei de bogăţii sau de bunuri materiale.

 9. De ce trebuie să ne examinăm atitudinea cu privire la cumpărături?

⁹ În viaţa cotidiană, trebuie deseori să facem cumpărături — alimente, îmbrăcăminte şi obiecte pentru gospodărie (Geneza 42:1–3; 2 Împăraţi 12:11, 12; Proverbele 31:14, 16; Luca 9:13; 17:28; 22:36). Dar lumea comercială stimulează dorinţa de a avea lucruri tot mai multe şi dintre cele mai noi. Numeroase reclame, care apar din abundenţă în ziare, reviste şi pe micul ecran, nu sînt altceva decît îndemnuri mascate la lăcomie. Astfel de îndemnuri pot să existe şi în magazinele în ale căror raioane sînt prezentate bluze, paltoane, rochii, pulovere sau pe ale căror rafturi sînt expuse modele noi de încălţăminte, echipamente electronice şi aparate de fotografiat. Creştinii ar putea să se întrebe: ‘Nu cumva cumpărăturile au devenit atracţia principală sau cea mai mare plăcere a vieţii mele?’ ‘Am cu adevărat nevoie de noile produse pe care le văd, sau doar lumea comercială face să încolţească în mine seminţele lăcomiei?’ — 1 Ioan 2:16.

10. Ce cursă a lăcomiei constituie un pericol îndeosebi pentru bărbaţi?

¹⁰ Dacă faptul de a face cumpărături pare să fie o cursă obişnuită în cazul femeilor, faptul de a cîştiga mai mulţi bani este o cursă pentru nenumăraţi bărbaţi. Isus a ilustrat această cursă prezentînd cazul unui bărbat bogat care avea mari venituri, dar care hotărîse ‘să-şi strice hambarele şi să zidească altele mai mari în care să strîngă toate roadele şi toate bunurile sale’. Isus a arătat cu claritate în ce consta pericolul: „Ţineţi-vă ochii deschişi şi păziţi-vă de orice fel de rîvnie“, adică lăcomie (Luca 12:15–21, NW). Indiferent că sîntem sau nu bogaţi, trebuie să urmăm acest sfat.

11. Cum ar putea un creştin să fie prins în cursă de lăcomia de bani?

¹¹ Lăcomia de a avea mai mulţi bani sau lucruri care se pot cumpăra cu bani este deseori cultivată sub o mască. Se poate ivi o ocazie de îmbogăţire rapidă — probabil una dintre acele ocazii unice în viaţă în care poţi obiţine siguranţă financiară printr-o investiţie riscantă. Sau, cineva poate fi tentat să cîştige bani prin folosirea în afaceri a unor practici ilegale sau discutabile. Această dorinţă lacomă poate deveni copleşitoare şi ademenitoare (Psalmul 62:10; Proverbele 11:1; 20:10). Unii membri ai congregaţiei creştine s-au lansat în afaceri cu gîndul că fraţii lor încrezători vor fi principalii lor clienţi. Dacă obiectivul lor nu a fost pur şi simplu acela de a oferi un produs sau un serviciu necesar ‘lucrînd cu mîinile lor la ceva bun’, ci de a cîştiga repede bani în detrimentul colaboratorilor lor creştini, atunci ei acţionează motivaţi de lăcomie (Efeseni 4:28; Proverbele 20:21; 31:17–19, 24; 2 Tesaloniceni 3:8–12). Lăcomia de bani i-a condus pe unii spre jocurile de noroc participînd la tombole, pronosport sau la extragerile loto. Alţii, ignorînd empatia şi înţelegerea, au intentat în mod pripit acţiuni judiciare în speranţa obţinerii unor compensaţii mari sau a unui act de proprietate.

12. De unde ştim că lăcomia de bogăţie poate fi învinsă?

¹² Lucrurile de mai sus constituie domenii în care este potrivit să ne facem o autoexaminare pentru a constata cu sinceritate dacă nu cumva lăcomia lucrează şi în noi. Şi chiar dacă aşa stau lucrurile, ne putem schimba. Să ne amintim că Zacheu s-a schimbat (Luca 19:1–10). Dacă cineva constată că lăcomia de bogăţii sau de bunuri materiale este o problemă, trebuie să fie la fel de hotărît să scape din această cursă, cum a fost şi Zacheu. — Ieremia 17:9.

Lăcomia în alte aspecte ale vieţii

13. Asupra cărei alte curse a lăcomiei ne atrage atenţia Psalmul 10:18?

¹³ Unele persoane constată că observă mai uşor pericolul lăcomiei cu privire la bani sau bunuri materiale decît cu privire la alte moduri în care apare aceasta. Un dicţionar al limbii greceşti afirmă că grupul de cuvinte redate prin „lăcomie“ sau „rîvnie“ are sensul de „«a dori mai mult», cu referire la putere etc., precum şi la bunuri“. Da, am putea fi prinşi în cursă de dorinţa lacomă de a exercita putere asupra altora, făcîndu-i probabil să tremure sub autoritatea noastră. — Psalmul 10:18.

14. În ce domenii a fost dăunătoare dorinţa de putere?

¹⁴ Încă de la început, oamenii imperfecţi au simţit plăcere în a exercita putere unii asupra altora. Dumnezeu a prevăzut faptul că mulţi soţi aveau ‘să domine’ peste soţiile lor, aceasta fiind una dintre consecinţele triste ale păcatului omenesc (Geneza 3:16). Acest defect s-a extins însă dincolo de domeniul conjugal. Mii de ani mai tîrziu, un scriitor biblic menţiona faptul că „un om stăpîneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit“ (Eclesiastul 8:9). Probabil ştii şi tu cît de adevărate s-au dovedit aceste cuvinte în domeniul politic şi militar, dar nu s-ar putea oare ca şi în propriul nostru domeniu de influenţă să ne străduim să obţinem personal mai multă putere sau autoritate?

15, 16. În ce privinţe ar putea un creştin să fie prins în cursă de dorinţa de a avea mai multă putere (Filipeni 2:3)?

¹⁵ Cu toţii întreţinem relaţii cu alţii — în cadrul familiei, cu rudele, la locul de muncă sau la şcoală, cu prietenii şi în congregaţie. Poate cîteodată, sau deseori, avem un cuvînt de spus în ce priveşte ce anume să se facă, precum şi modul sau momentul în care să se facă. Acest lucru nu este greşit sau rău în sine. Dar ne place oare să ne folosim în mod exagerat de toată autoritatea pe care s-ar putea să o avem? Nu s-ar putea oare să ne placă să avem ultimul cuvînt, ba încă să dorim din ce în ce mai mult lucrul acesta? Directorii sau şefii din lume manifestă deseori această atitudine, înconjurîndu-se de persoane care îi aprobă în toate, care nu-şi exprimă părerile contrare şi care nu se iau la întrecere cu superiorii lor lumeşti în competiţia (lăcomia) pentru putere.

¹⁶ Aceasta constituie o cursă pe care trebuie să o evităm în relaţiile cu colaboratorii noştri creştini. Isus a spus: „Ştiţi că mai-marii popoarelor domnesc peste ele şi cei mari le conduc cu autoritate. Între voi să nu fie aşa, ci oricare va voi să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru“ (Matei 20:25, 26). O astfel de umilinţă trebuie să fie evidentă în relaţiile pe care bătrînii creştini le au unii cu alţii, cu slujitorii ministeriali şi cu turma. De exemplu, nu s-ar putea oare ca dorinţa după putere să se reflecte în atitudinea unui bătrîn care prezidează prin faptul că se consultă cu colaboratorii săi bătrîni numai asupra unor chestiuni minore, dar ia toate deciziile importante de unul singur? Este el dispus într-adevăr să delege responsabilităţi? Probleme ar putea să apară şi în cazul în care un slujitor ministerial, care organizează o întrunire pentru serviciul de teren, este peste măsură de pretenţios în aranjamentele făcute, stabilind chiar reguli. — 1 Corinteni 4:21; 9:18; 2 Corinteni 10:8; 13:10; 1 Tesaloniceni 2:6, 7.

17. De ce este potrivit să analizăm problema hranei atunci cînd discutăm despre cursa lăcomiei?

¹⁷ Hrana constituie un alt domeniu în care mulţi sînt prinşi în cursa lăcomiei. Desigur, este un lucru normal ca cineva să găsească plăcere în a mînca şi a bea; Biblia vorbeşte aprobator despre aceasta (Eclesiastul 5:18). Nu este însă un lucru neobişnuit ca o dorinţă de acest fel să se amplifice după un anumit timp, depăşind cu mult ceea ce, în mod normal, este plăcut şi suficient. Dacă acesta nu ar constitui un domeniu care să-i intereseze pe slujitorii lui Dumnezeu, de ce oare spune Cuvîntul lui Iehova ceea ce este consemnat în Proverbele 23:20: „Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne“? Cum evităm însă această cursă?

18. Ce autoexaminare ne-am putea face cu privire la mîncare şi băutură?

¹⁸ Dumnezeu nu sugerează ca poporul său să ţină un regim alimentar auster (Eclesiastul 2:24, 25). Dar el nici nu aprobă faptul ca noi să facem din mîncare şi băutură o parte dominantă a conversaţiilor şi a planurilor noastre. Am putea să ne întrebăm: ‘Devin eu adesea exagerat de însufleţit atunci cînd descriu o anumită mîncare pe care am consumat-o sau urmează să o consum?’ ‘Vorbesc eu întotdeauna despre mîncare şi băutură?’ Un alt indiciu poate fi modul în care reacţionăm atunci cînd servim o masă pe care nu noi am pregătit-o sau am plătit-o, probabil atunci cînd sîntem invitaţi la cineva acasă sau cînd hrana este pusă la dispoziţie cu ocazia unei adunări creştine. Sîntem oare înclinaţi, în astfel de ocazii, să mîncăm mult mai mult decît de obicei? Ne aducem aminte că Esau a permis ca mîncarea să devină peste măsură de importantă pentru el, spre paguba lui permanentă. — Evrei 12:16.

19. Cum ar putea constitui lăcomia o problemă în cazul plăcerii sexuale?

¹⁹ Pavel ne ajută să pătrundem în esenţa unei alte curse: „Fornicaţia, necurăţenia de orice fel sau lăcomia să nu fie nici măcar menţionate printre voi, aşa cum se cuvine unor oameni sfinţi“ (Efeseni 4:17–19; 5:3, NW). Într-adevăr, se poate dezvolta şi o lăcomie după plăcerea sexuală. Această plăcere îşi găseşte fără îndoială o expresie adecvată în cadrul legăturii conjugale. Afecţiunea intimă asociată cu această plăcere are rolul de a-i ajuta atît pe soţ, cît şi pe soţie să rămînă devotaţi unul faţă de altul de-a lungul multor ani de căsnicie. Cu toate acestea, puţini oameni vor nega faptul că lumea de astăzi a pus un accent extrem de mare asupra relaţiilor sexuale, prezentînd drept normale lucruri care sînt în realitate o reflectare a lăcomiei menţionate de Pavel. O astfel de concepţie greşită cu privire la plăcerile sexuale este uşor de adoptat îndeosebi de către cei care se expun influenţei imoralităţii şi prezentării de corpuri nude care astăzi sînt ceva obişnuit în multe filme, în videocasete, în reviste, precum şi în locurile de distracţie.

20. Cum poate arăta un creştin că este vigilent în ce priveşte pericolul lăcomiei în domeniul sexual?

²⁰ Relatarea referitoare la păcatul comis de David cu Bat-Şeba arată că şi unul dintre slujitorii lui Dumnezeu poate fi prins în capcană de cursa lăcomiei sexuale. Cu toate că era liber să se bucure de plăcere în cadrul propriei sale căsătorii, David a lăsat să se dezvolte în el o dorinţă sexuală nelegitimă. Remarcînd cît de atrăgătoare era soţia lui Urie, el şi-a dat frîu liber gîndului — şi faptei — de a gusta cu ea o plăcere nelegitimă (2 Samuel 11:2–4; Iacov 1:14, 15). Fără îndoială că trebuie să ne ferim de această formă de lăcomie. Este bine să ne ferim de lăcomie chiar şi în cadrul căsătoriei. Aceasta va include respingerea unor practici sexuale extremiste. Un soţ care este decis să evite lăcomia în acest domeniu va manifesta un interes sincer faţă de partenera sa arstfel încît, indiferent care ar fi alegerea pe care au făcut-o amîndoi cu privire la naşterea de copii, plăcerea sa nu va fi mai importantă decît sănătatea actuală sau cea viitoare a soţiei sale. — Filipeni 2:4

Continuaţi să fiţi hotărîţi a evita lăcomia

21. De ce discuţia noastră referitoare la lăcomie nu trebuie să ne descurajeze?

²¹ Iehova nu furnizează sfaturi sau avertismente din motive de neîncredere. El ştie că slujitorii săi devotaţi doresc să-i slujească în mod loial şi are încredere că marea majoritate vor continua s-o facă. Cu referire la poporul său, ca întreg, el poate face o exprimare asemănătoare celei pe care a făcut-o în faţa lui Satan atunci cînd i-a vorbit despre Iov: „Ai văzut pe slujitorul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău“ (Iov 1:8). Tatăl nostru ceresc, care este iubitor şi plin de încredere, ne avertizează cu privire la unele curse periculoase, cum ar fi cele legate de diverse forme de lăcomie, deoarece doreşte ca noi să fim în continuare nepătaţi şi fideli faţă de el.

22. Ce trebuie să facem dacă studiul nostru a scos la iveală un domeniu care constituie pentru noi un pericol sau o slăbiciune?

²² Fiecare dintre noi a moştenit tendinţa spre lăcomie, iar noi poate am dezvoltat-o în continuare sub influenţa acestei lumi rele. Dar dacă, cu ocazia studiului nostru despre lăcomie — cu privire la bogăţie, bunuri materiale, putere şi autoritate, hrană sau plăceri sexuale — ai observat că manifeşti slăbiciune într-un anumit domeniu? Atunci, ia în consideraţie sfatul lui Isus: „Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decît să ai două mîini şi să mergi în gheenă“ (Marcu 9:43). Întreprinde orice schimbare care se dovedeşte a fi necesară în privinţa atitudinii sau a preocupărilor tale. Evită cursa fatală a lăcomiei. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei putea ‘intra în viaţă’.

Ce anume am învăţat?

◻ De ce trebuie să ne intereseze cursa lăcomiei?

◻ În ce moduri ar putea lăcomia de bogăţie sau de bunuri materiale să ne prindă în cursă?

◻ Cum ar putea prezenta un real pericol lăcomia din alte domenii ale vieţii?

◻ Care trebuie să fie atitudinea noastră cu privire la orice slăbiciune pe care o avem în privinţa lăcomiei?