Capitolul 29
Cum să avem succes în viaţa de familie
1. (a) Care este originea familiei? (b)Care a fost scopul lui Dumnezeu cu privire la familie?
CÎND Iehova Dumnezeu i-a creat pe primul bărbat şi pe prima femeie, i-a unit pentru a da naştere la o familie (Geneza 2:21–24; Matei 19:4–6). Scopul lui Dumnezeu era ca acest cuplu să se înmulţească, dînd naştere la copii. O dată ajunşi la maturitate, aceşti copii urmau să se căsătorească şi să formeze la rîndul lor familii. Cu timpul, şi conform scopului divin, familii fericite aveau să umple pămîntul, transformîndu-l în întregime într-un paradis. — Geneza 1:28.
2, 3. (a) De ce nu Dumnezeu se face vinovat de eşecul vieţii de familie? (b) Ce este necesar pentru reuşita vieţii de familie?
2 Însă astăzi există familii care se destramă, iar multe altele nu sînt deloc fericite. „Dar, vei spune, dacă Iehova este într-adevăr Creatorul familiei, nu ar fi trebuit oare ca această instituţie să aibă rezultate mai bune?“ Nu Dumnezeu se face vinovat de eşecul vieţii de familie. De exemplu, un fabricant livrează împreună cu produsul său, şi instrucţiuni de folosire al acestuia. Dar cine este de vină dacă produsul nu va corespunde aşteptărilor din cauza nerespectării acelor instrucţiuni? Acelaşi lucru îl putem spune şi despre familie.
3 Iehova Dumnezeu a dat, prin intermediul Bibliei, instrucţiuni cu privire la viaţa de familie. Dar ce se întîmplă atunci cînd aceste instrucţiuni nu sînt luate în considerare? Atunci chiar şi instituţia familială perfectă se poate destrăma, iar membrii ei pot deveni nefericiţi. În schimb dacă familia urmează normele Bibliei, ea va avea succes şi va fi fericită. De aceea este vital să înţelegem cum i-a făcut Dumnezeu pe bărbat şi pe femeie şi ce rol i-a încredinţat fiecăruia.
CUM A CREAT DUMNEZEU BĂRBATUL ŞI FEMEIA
4. (a) În ce privinţă se distinge bărbatul de femeie? (b) De ce i-a creat Dumnezeu cu aceste diferenţe?
4 Faptul că Dumnezeu l-a făcut pe bărbat distinct de femeie este incontestabil. Incontestabil este şi faptul că ei se aseamănă sub multiple aspecte. Dar diferenţa evidentă dintre ei constă în aspectul fizic şi constituţia lor sexuală. Ei nu sînt mai puţin diferenţiaţi nici sub aspect emotiv. De ce aceste deosebiri? Deoarece rolurile lor aveau să fie diferite. După ce l-a creat pe bărbat, Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să rămînă singur. Îi voi face un ajutor, ca întregire a lui.“ — Geneza 2:18.
5. (a) În ce sens este femeia „o întregire“ a bărbatului? (b) De ce căsătoria poate aduce într-adevăr fericire?
5 O întregire este ceva ce se armonizează cu un lucru şi se adaugă acestuia pentru a-l completa. Dumnezeu a creat femeia în aşa fel încît ea se armonizează cu bărbatul, fiindu-i un ajutor în vederea îndeplinirii mandatului divin relativ la popularea şi întreţinerea pămîntului. Astfel că, după ce femeia a fost creată din bărbat, Dumnezeu a celebrat prima căsătorie în grădina Eden conducînd-o pe femeie la soţul ei (Geneza 2:22; 1 Corinteni 11:8, 9). Căsătoria poate aduce fericire, deoarece bărbatul şi femeia au fost dotaţi cu facultatea de a-şi satisface reciproc necesităţile. Calităţile lor diferite se echilibrează într-un mod minunat. Cînd soţul şi soţia se înţeleg, se apreciază şi colaborează în armonie cu rolul pe care-l deţin, amîndoi contribuie la edificarea unei familii fericite.
ROLUL SOŢULUI
6. (a) Cine a fost numit drept cap al familiei? (b) De ce este acest principiu nimerit şi practic?
6 Un cuplu sau o familie are nevoie de un conducător. Bărbatul a fost dotat într-o mare măsură cu calităţile şi forţa necesară pentru a-şi asuma rolul de conducător. Iată de ce Biblia spune: „Soţul este capul soţiei sale, aşa cum şi Cristos este capul adunării“ (Efeseni 5:23). Acesta este un principiu practic, deoarece atunci cînd lipseşte conducerea, domneşte confuzia. O familie fără conducător poate fi comparată cu un automobil fără volan. O familie în care soţia concurează autoritatea soţului, este comparabilă cu un autovehicul cu două volane, fiecare fiind cuplat separat la una din roţile din faţă.
7. (a) De ce unele femei sînt ostile ideii ca bărbatul să fie capul familiei? (b) Toţi au un superior? De ce este înţeleaptă dispoziţia lui Dumnezeu cu privire la autoritate?
7 Multe femei sînt ostile ideii ca bărbatul să fie capul familiei. Unul din principalele motive este că numeroşi bărbaţi nu aplică indicaţiile lui Dumnezeu în ce priveşte modul de a-şi exercita autoritatea. Un lucru este însă dovedit: ca să funcţioneze normal, orice organizaţie are nevoie de un conducător care să ia deciziile finale. De aceea Biblia spune în mod înţelept: „Cristos este capul oricărui bărbat; la rîndul său, bărbatul este capul femeii; la rîndul său, Dumnezeu este capul lui Cristos“ (1 Corinteni 11:3). Dumnezeu este deci singurul care nu are un superior. Cît despre ceilalţi, fie că este vorba de Isus, de soţ sau soţie, toţi trebuie să se supună unui cap.
8. (a) Ce exemplu ar trebui să urmeze soţii în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii? (b) Ce învăţătură pot trage soţii din acest exemplu?
8 Pentru a-şi asuma rolul de soţi, bărbaţii trebuie, aşadar, să accepte autoritatea lui Cristos şi să-i urmeze exemplul în modul în care aceştia îşi exercită autoritatea asupra soţiilor lor. Care a fost atitudinea lui Isus faţă de adunare? Întotdeauna o trata cu amabilitate şi consideraţie. Nici chiar atunci cînd discipolii săi nu reacţionau prompt la indicaţiile sale, el nu era nici dur, nici plin de mînie (Marcu 9:33–37; 10:35–45; Luca 22:24–27; Ioan 13:4–15). Ba mai mult, el şi-a dat viaţa de bunăvoie pentru ei (1 Ioan 3:16). Soţul creştin trebuie să studieze cu atenţie exemplul lui Isus Cristos, făcînd tot posibilul să-l imite în relaţiile cu familia. Astfel el nu va fi un cap de familie despotic, egoist şi lipsit de consideraţie.
9. (a) Din ce cauză se plîng multe soţii? (b) De care lucruri este înţelept să ţină cont bărbaţii atunci cînd îşi exercită autoritatea în familie?
9 În afară de aceasta, bărbaţii ar trebui să se întrebe: se plînge oare soţia mea de faptul că nu-mi îndeplinesc rolul de cap? Spune ea că eu nu-mi asum conducerea căminului, că nu organizez activitatea familiei şi că nu-mi asum răspunderea să iau deciziile finale? Desigur că este înţelept să asculţi sugestiile şi preferinţele celorlalţi membri ai familiei şi să ţii cont de ele în exercitarea autorităţii. Rolul soţului este cel mai dificil în familie. Dar dacă te vei strădui să îl îndeplineşti, fără îndoială că soţia îţi va acorda ajutorul şi sprijinul ei. — Proverbe 13:10; 15:22.
ROLUL SOŢIEI
10. (a) Ce îndemn le dă Biblia soţiilor? (b) Ce se întîmplă atunci cînd soţia nu respectă acest sfat biblic?
10 Conform Bibliei, soţia trebuie să fie un ajutor al soţului ei (Geneza 2:18). În conformitate cu acest rol, se spune: „Soţiile să fie supuse soţilor lor“ (Efeseni 5:22). Astăzi femeile sînt agresive şi încearcă să-i concureze pe bărbaţi. Însă atunci cînd soţia se vîră înainte, încercînd să preia autoritatea, este aproape sigur că vor apărea probleme. Mulţi soţi spun: ’Dacă vrea să conducă, s-o facă!‘
11. (a) Cum îşi poate ajuta o soţie soţul să-şi asume rolul de cap? (b) Ce efect poate avea asupra soţului asumarea de către soţie a rolului încredinţat ei de Dumnezeu?
11 Pe de altă parte, soţia poate se simte constrînsă să preia iniţiativa deoarece soţul nu o face. Te afli în această situaţie? N-ai putea mai degrabă să-l încurajezi să-şi asume responsabilităţile de cap de familie? L-ai făcut să înţeleagă că tu contezi pe el în exercitarea autorităţii? Îi ceri tu lui îndrumări? Te fereşti tu să-l înjoseşti? Dacă te vei strădui să-ţi asumi rolul pe care Dumnezeu ţi l-a stabilit, foarte probabil că şi soţul tău şi-l va îndeplini pe al său. — Coloseni 3:18, 19.
12. Care este dovada că soţiile îşi pot exprima punctul de vedere, chiar dacă acesta diferă de cel al soţilor lor?
12 Dar nu trebuie înţeles că soţia nu ar trebui să-şi exprime părerea, dacă aceasta diferă de părerea soţului ei. Punctul ei de vedere poate să fie corect, iar familia n-ar avea decît de cîştigat dacă va fi ascultată. Sara, soţia lui Avraam, este dată ca exemplu de supunere (1 Petru 3:1, 5, 6). Cu toate acestea, ea a propus rezolvarea unei probleme familiale într-un mod cu care Avraam nu era de acord. Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Ascultă glasul ei“ (Geneza 21:9–12). Bineînţeles, cînd soţul va lua o decizie finală, soţia îl va susţine, cu condiţia ca decizia să nu contravină legilor lui Dumnezeu. — Fapte 5:29.
13. Ce va face soţia care îşi îndeplineşte cu conştiinciozitate rolul, şi ce efect va avea lucrul acesta asupra familiei?
13 Îndeplinindu-şi cu conştiinciozitate rolul ei, soţia poate face mult bine familiei. Ea poate pregăti mîncăruri hrănitoare, se poate îngriji de curăţenia locuinţei şi poate participa la educarea copiilor. Biblia le îndeamnă pe femeile căsătorite ’să-şi iubească soţii, copiii, să fie raţionale, caste, ocupate cu treburile casei, bune, supuse soţilor lor, ca să nu fie vorbit de rău Cuvîntul lui Dumnezeu‘ (Tit 2:4, 5). Soţia care se achită de aceste îndatoriri se va bucura de iubirea şi respectul familiei. — Proverbe 31:10, 11, 26–28.
LOCUL COPIILOR ÎN FAMILIE
14. (a) Care este locul copiilor în familie? (b) Ce pot învăţa copiii din exemplul lui Isus?
14 Iehova i-a zis primei perechi umane: „Fiţi fecunzi şi deveniţi numeroşi“ (Geneza 1:28). Dumnezeu le-a zis să aibă copii care trebuie să fie o binecuvîntare pentru familie (Psalm 127:3–5). Deoarece copilul este supus legii şi poruncilor părinţilor, Biblia compară poziţia acestuia cu aceea a unui sclav (Proverbe 1:8; 6:20–23; Galateni 4:1). Chiar şi Isus cînd a fost copil era supus părinţilor săi (Luca 2:51). Cu alte cuvinte, era ascultător. Urmîndu-i exemplul, copiii pot contribui la fericirea familiei.
15. De ce sînt copiii adesea o sursă de durere pentru părinţii lor?
15 Din nenorocire, în loc să fie o binecuvîntare pentru familie, adesea copiii devin o sursă de durere pentru părinţii lor. De ce? Deoarece atît copiii cît şi părinţii nu aplică sfaturile Bibliei în viaţa de familie. Care sînt cîteva dintre aceste principii divine? Să le examinăm şi vom vedea că punerea lor în practică ne poate aduce fericirea.
Iubeşte-ţi şi onorează-ţi soţia
16 Ce li s-a poruncit soţilor şi cum se pot ei conforma acestor porunci?
16 Reflectînd înţelepciunea divină, Biblia zice: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri“ (Efeseni 5:28–30). Pentru a fi fericită, soţia are nevoie să simtă că este iubită. Aceasta înseamnă că soţul ar trebui să-i acorde o atenţie deosebită soţiei; el va fi tandru, înţelegător şi reconfortant. El trebuie să-i ’dea onoare‘, cum spune Biblia, adică, să ţină cont de ea în tot ceea ce face el. Astfel va cîştiga respectul ei. — 1 Petru 3:7.
Respectă-ţi soţul
17. Ce poruncă le-a fost dată soţiilor şi cum o pot ele îndeplini?
17 Dar care este situaţia soţiilor? Biblia spune: „Soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33). Tocmai nerespectarea acestui sfat îi îndîrjeşte pe unii soţi împotriva soţiilor lor. O soţie dovedeşte respect faţă de soţul ei susţinîndu-i hotărîrile şi cooperînd din plin cu el, în vederea atingerii obiectivelor familiale. Dacă ea îşi îndeplineşte rolul de ’ajutor şi întregire‘ ce i-a fost încredinţat, va fi cu siguranţă iubită de el. — Geneza 2:18.
Fiţi fideli unul faţă de altul
18. De ce li se cere partenerilor de căsătorie o fidelitate reciprocă?
18 Biblia spune: „Soţii şi soţiile să fie fideli unul faţă de altul.“ Soţului îi spune: „Fii fericit cu soţia ta şi bucură-te cu fata pe care ai luat-o în căsătorie (. . .) de ce ai iubi o altă femeie? De ce ai prefera farmecul soţiei altuia?“ (Evrei 13:4; Proverbe 5:18–20, Today’s English Version). Da, adulterul este contrar legii lui Dumnezeu; el pune căsătoria în pericol. O expertă în probleme conjugale a spus: „Majoritatea oamenilor cred că adulterul condimentează căsnicia“, dar o astfel de aventură provoacă întotdeauna „probleme grave“ a mai adăugat ea. — Proverbe 6:27–29, 32.
Cum să faci plăcerea partenerului
19. Cum va avea un cuplu căsătorit satisfacţia deplină în relaţiile sexuale?
19 Fericirea nu se obţine prin satisfacerea în primul rînd a propriilor tale plăceri sexuale, ci, mai curînd, căutînd să-i faci plăcerea partenerului tău. Biblia spune: „Soţul să-i acorde soţiei sale ceea ce i se cuvine, iar soţia, de asemenea, să facă la fel faţă de soţul ei“ (1 Corinteni 7:3). Ea insistă asupra necesităţii de a da. Cel care dă va avea parte în schimb de adevărata plăcere, aşa cum a zis Isus: „Este mai multă fericire în a da decît în a primi.“ — Fapte 20:35.
Dăruiţi-vă copiilor voştri
20. De ce este atît de important să fim împreună cu copiii?
20 Un copil de şapte ani a făcut următoarea observaţie: „Tata lucrează tot timpul. El nu este niciodată acasă. El îmi dă bani şi multe jucării, dar pe el nu-l văd aproape de loc. Eu îl iubesc şi aş vrea să lucreze mai puţin, pentru a-l putea vedea mai des.“ Ce plăcută este viaţa de familie atunci cînd părinţii urmează porunca biblică de educare a copiilor lor, ’cînd sînt acasă, cînd merg pe drum, cînd se culcă şi cînd se scoală‘! Dăruiţi-vă şi voi copiilor voştri şi veţi contribui astfel la fericirea familiei. — Deuteronom 11:19; Proverbe 22:6.
Administrează disciplinarea necesară
21. Ce spune Biblia cu privire la disciplina administrată copiilor?
21 Tatăl nostru ceresc dă un exemplu părinţilor prin faptul că îşi disciplinează şi îşi instruieşte poporul pentru a-l corecta. Copiii au nevoie de corecţie (Evrei 12:6; Proverbe 29:15). Biblia spune: „Voi, taţilor, (. . .) continuaţi să-i instruiţi în disciplina şi îndemnul serios al lui Iehova.“ Aplicarea disciplinării, inclusiv nuiaua sau privarea de unele plăceri, este un semn de iubire din partea părinţilor. Conform Bibliei, „cel care îl iubeşte [pe fiul său] îl caută cu disciplinare.“ — Efeseni 6:4; Proverbe 13:24; 23:13, 14.
Tinerilor împotriviţi-vă căilor lumii
22. Ce îndatoriri au tinerii şi cum le pot ei îndeplini?
22 Lumea încearcă să-i determine pe tineri să încalce legile lui Dumnezeu. În afară de aceasta, aşa cum spune Biblia, „nesăbuinţa este legată de inima copilului“ (Proverbe 22:15). Trebuie deci să lupţi pentru a face numai ce este drept. Biblia spune: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în unitate cu Domnul, căci lucrul acesta este drept.“ Copii, daţi dovadă de înţelepciune şi urmaţi sfatul: „Aminteşte-ţi deci de marele tău Creator în zilele tinereţii tale.“ Rezistaţi tentaţiei de a folosi droguri, de a bea, de a comite fornicaţie şi de a face alte lucruri ce contravin legilor lui Dumnezeu. — Efeseni 6:1–4; Ecleziast 12:1; Proverbe 1:10–19.
Studiaţi Biblia împreună
23. Ce foloase poate trage familia din studiul biblic făcut în comun?
23 Atunci cînd un membru al familiei studiază Biblia şi-i pune în aplicare învăţăturile, el contribuie la fericirea familială. Iar cînd cu toţii, soţul, soţia şi copiii fac lucrul acesta împreună, se vor crea relaţii strînse şi pline de căldură, fiecare ajutîndu-l pe celălalt să-l poată servi pe Iehova. Faceţi-vă deci obiceiul să studiaţi Biblia împreună. — Deuteronom 6:4–9; Ioan 17:3.
CUM PUTEM REZOLVA CU SUCCES PROBLEMELE FAMILIALE
24. De ce trebuie partenerii de căsătorie să-şi treacă cu vederea reciproc greşelile?
24 Chiar şi în căminele fericite uneori apar probleme datorită imperfecţiunii umane. „Căci toţi ne poticnim de multe ori“, spune Biblia (Iacob 3:2). Cuplul deci, să nu pretindă perfecţiune unul de la altul. Dimpotrivă, fiecare să treacă cu vederea greşelile celuilalt. Nimeni să nu se aştepte la o căsnicie perfect fericită, deoarece pentru oamenii imperfecţi lucrul acesta este irealizabil.
25. Cum se pot rezolva cu iubire neînţelegerile dintre soţ şi soţie?
25 Se înţelege de la sine că atît soţul cît şi soţia se străduiesc să nu se provoace unul pe altul, dar lucrul acesta nu întotdeauna reuşeşte. Cum vom aplana neînţelegerile în această situaţie? Biblia dă următorul sfat: „Iubirea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8). Aceasta înseamnă că perechile căsătorite care se iubesc nu-şi vor reproşa neîncetat unul altuia greşelile. Iubirea spune: ’Este adevărat, ai făcut o greşeală, dar şi eu am făcut una; eu trec dar cu vederea greşeala ta, iar tu fă la fel cu a mea.‘ — Proverbe 10:12; 19:11.
26. Ce anume uşurează rezolvarea problemelor atunci cînd apar neînţelegeri?
26 Dacă ambii soţi sînt gata să-şi recunoască greşelile şi să se corecteze, se pot evita multe supărări şi certuri. Scopul lor trebuie să fie rezolvarea problemelor şi nu cîştigarea disputei. Chiar dacă partenerul tău nu are dreptate, amabilitatea ta va uşura rezolvarea problemei. Dacă tu eşti acel care a greşit, cere-ţi smerit iertare. „Să nu apună soarele peste starea voastră de iritare.“ — Efeseni 4:26.
27. Care sînt principiile biblice care, puse în practică, vor ajuta partenerilor de căsătorie să-şi rezolve problemele?
27 Cine este căsătorit trebuie să vegheze ’nu numai la interesele personale în problemele sale, ci, să se intereseze personal şi de problemele altora‘ (Filipeni 2:4). „Îmbrăcaţi-vă cu delicate sentimente de compasiune, de bunătate, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi de îndelungă răbdare. Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bună voie unii pe alţii, dacă cineva are vreun motiv de a se plînge împotriva altuia. Aşa cum v-a iertat Iehova de bună voie, faceţi şi voi la fel. Dar pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubire deoarece ea este o legătură perfectă a unităţii.“ — Coloseni 3:12–14.
28. (a) Este oare divorţul o soluţionare a problemelor conjugale? (b) Conform Bibliei, care este unicul motiv de divorţ care autorizează şi recăsătorirea?
28 Numeroase cupluri care nu s-au lăsat conduse de Cuvîntul lui Dumnezeu în rezolvarea problemelor lor au recurs la divorţ. Consideră oare Dumnezeu divorţul ca pe unul din mijloacele de rezolvare a problemelor? Nicidecum (Maleahi 2:15, 16). Căsătoria în cadrul scopului său trebuia să dureze toată viaţa (Romani 7:2). Biblia nu admite decît un singur motiv de divorţ şi recăsătorire: fornicaţia (greceşte, porneia, imoralitate sexuală gravă). În acest caz, cel care decide dacă vrea sau nu să divorţeze, este partenerul nevinovat. — Matei 5:32.
29. (a) Dacă partenerul tău nu ţi se alătură în închinarea creştină, ce trebuie să faci? (b) Care sînt rezultatele pe care probabil le vei obţine?
29 Dar dacă partenerul tău refuză să studieze Cuvîntul lui Dumnezeu sau se opune activităţii tale creştine? Chiar şi în cazul acesta, Biblia te sfătuieşte să rămîi cu el şi să nu te gîndeşti la vreo separare. Străduieşte-te să îmbunătăţeşti situaţia din căminul vostru, punînd în practică principiile biblice. Cu timpul poate că îl vei cîştiga pe partenerul tău prin buna conduită de care dai dovadă (1 Corinteni 7:10–16; 1 Petru 3:1, 2). Ce bucurie ai simţi dacă pentru răbdarea şi iubirea ta ai primi o asemenea răsplată!
30. De ce este foarte important ca părinţii să dea un exemplu bun copiilor lor?
30 Copiii sînt cauza multor probleme familiale. Ce este de făcut în asemenea cazuri? Înainte de toate, ca părinţi, trebuie să daţi un bun exemplu. Copiii sînt dispuşi mai degrabă să imite fapte decît să asculte de cuvinte. Cînd faptele nu sînt în armonie cu vorbele, ei observă imediat acest lucru. Aşadar, dacă vreţi ca fiii şi fiicele voastre să aibă o conduită creştină, daţi-le exemplu. — Romani 2:21, 22.
31. (a) Ce raţionamente importante trebuie discutate cu copiii, ca aceştia să primească sfatul părinţilor? (b) Cum ai putea arăta unui adolescent că este înţelept să asculte de legea lui Dumnezeu, care interzice fornicaţia?
31 Discutaţi raţional cu copiii voştri; nu este suficient să le spuneţi: „Eu nu vreau să comiţi acte imorale, deoarece acesta este un lucru urît.“ Ei trebuie să ştie că lucrul acesta este dezaprobat de Iehova (Efeseni 5:3–5; 1 Tesaloniceni 4:3–7). Este necesar, de asemenea, să ştie de ce trebuie să asculte de legile divine. De exemplu, aţi putea atrage atenţia adolescentului asupra extraordinarei evoluţii ce are loc pornind de la unirea unui spermatozoid provenit de la bărbat, cu un ovul produs de femeie, şi să-l întrebaţi: ’Nu crezi că Cel care a declanşat miracolul naşterii ştie mai bine decît oricine cum trebuie să fie utilizate organele de reproducere?‘ (Psalm 139:13–17). Sau: ’Crezi oare că legile date de Creatorul nostru urmăresc să-i priveze pe oameni de bucuriile vieţii? Nu provine oare fericirea, mai degrabă, din respectarea acestor legi?‘
32. (a) Care vă va fi atitudinea, dacă părerea copiilor voştri diferă de părerea lui Dumnezeu? (b) Cum să-i ajutăm pe copii să vadă înţelepciunea învăţăturilor biblice?
32 Astfel de întrebări îi vor determina pe copiii voştri să mediteze asupra legilor lui Dumnezeu privitoare la imoralitatea sexuală. Permiteţi-le să se exprime. Dacă părerile lor nu sînt aşa cum aţi dori, nu vă ofensaţi. Nu uitaţi că generaţia lor s-a îndepărtat mult de învăţăturile drepte ale Bibliei; arătaţi-le că morala actuală nu reflectă înţelepciune. Dacă este nevoie, exemplificaţi-le prin cazuri concrete, în care imoralitatea sexuală a avut drept consecinţe naşteri nelegitime, boli venerice sau alte probleme. Astfel îi veţi ajuta să vadă înţelepciunea învăţăturilor biblice.
33. Cum ne va ajuta speranţa biblică într-o viaţă veşnică pe pămînt, în paradis, să avem succes în viaţa de familie?
33 Speranţa noastră de a trăi veşnic în paradis pe pămînt ne va ajuta să avem succes în viaţa noastră de familie. De ce? Deoarece ea ne îndeamnă să depunem toate eforturile de a duce deja de pe acum un mod de viaţă pe care sperăm să-l avem atunci. Aceasta înseamnă că noi vom urma îndeaproape instrucţiunile şi conducerea lui Iehova, iar el va încorona fericirea noastră actuală cu bucuria vieţii veşnice şi fericirea fără sfîrşit pe care ne-o oferă. — Proverbe 3:11–18.