Stăpânirea de sine să existe din abundenţă în voi!

„Adăugaţi la credinţa voastră . . . stăpînirea de sine.“ — 2 PETRU 1:5, 6, NW.

 1. În ce situaţie neobişnuită ar putea un creştin să depună mărturie?

ISUS a zis: „Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea stăpînitorilor (guvernatorilor, NW) şi înaintea împăraţilor, ca mărturie“ (Matei 10:18). Dacă aţi fi chemaţi înaintea unui guvernator, a unui judecător sau a unui preşedinte, despre ce anume aţi vorbi? Poate că în primul rînd despre motivul pentru care vă aflaţi acolo, adică despre acuzaţia care vi se aduce. Spiritul lui Dumnezeu v-ar ajuta să faceţi aceasta (Luca 12:11, 12). Dar vă puteţi imagina că vorbiţi despre stăpînirea de sine? O consideraţi drept o parte importantă a mesajului nostru creştin?

 2, 3. a) Cum a ajuns Pavel să poată să-i depună mărturie lui Felix şi Drusilei? b) De ce a fost stăpînirea de sine un subiect adecvat despre care să vorbească Pavel în situaţia respectivă?

² Să luăm un exemplu adevărat. Unul dintre martorii lui Iehova a fost arestat şi a fost dat în judecată. Cînd i s-a dat prilejul să vorbească, el a vrut să explice convingerile lui de creştin, de martor. Puteţi examina relatarea şi veţi afla că el a depus o mărturie legală „despre dreptate, despre înfrînare (stăpînire de sine, NW) şi despre judecata viitoare“. Este vorba despre o experienţă pe care apostolul Pavel a avut-o în Cezareea. La început a avut loc o interogare. „După cîteva zile a venit Felix cu soţia lui, Drusila, care era iudeică, a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos“ (Faptele 24:24). Istoria relatează că Felix „exercita cu suflet de sclav autoritatea regală, comiţînd orice samavolnicie şi orice fel de cruzime“. Înainte de a o determina pe Drusila să divorţeze de soţul ei (violînd legea lui Dumnezeu), ca să devină cea de-a treia soţie a sa, el mai fusese căsătorit de două ori. Poate că Drusila a fost aceea care a dorit să audă despre noua religie — creştinismul.

³ Pavel a vorbit în continuare „despre dreptate, despre înfrînare (stăpînire de sine, NW) şi despre judecata viitoare“ (Faptele 24:25). Acestea au scos în evidenţă deosebirea dintre normele de dreptate ale lui Dumnezeu şi cruzimea şi nedreptatea la care erau părtaşi Felix şi Drusila. Poate că Pavel a sperat să-l convingă pe Felix să manifeste dreptate în cazul său. Dar de ce a adus el în discuţie ‘stăpînirea de sine şi judecata viitoare’? Acest cuplu imoral întreba ce pretindea „credinţa în Hristos“. Deci ei trebuiau să ştie că faptul de a-l urma pe Isus necesita controlarea propriilor gînduri, cuvinte şi acţiuni, adică stăpînire de sine. Toţi oamenii sînt răspunzători înaintea lui Dumnezeu de gîndurile, cuvintele şi faptele lor. Astfel, mai importantă decît orice judecată din partea lui Felix în cazul lui Pavel era judecata pe care guvernatorul şi soţia sa aveau s-o primească înaintea lui Dumnezeu (Faptele 17:30, 31; Romani 14:10–12). Fireşte că, la auzirea mesajului lui Pavel, Felix ‘s-a îngrozit’.

Este importantă, dar nu uşoară

 4. De ce este stăpînirea de sine o parte importantă a adevăratului creştinism?

⁴ Apostolul Pavel a recunoscut stăpînirea de sine ca fiind o parte esenţială a creştinismului. Apostolul Petru, unul dintre asociaţii apropiaţi ai lui Isus, a confirmat acest lucru. Cînd a scris celor care urmau să se ‘facă părtaşi firii dumnezeieşti’, Petru i-a îndemnat să manifeste anumite calităţi care erau esenţiale, de exemplu credinţa, iubirea şi stăpînirea de sine. Deci stăpînirea de sine avea tangenţă cu următoarea asigurare: „Căci dacă aceste lucruri există din abundenţă în voi, ele vă vor împiedica să fiţi inactivi sau neroditori cu privire la cunoaşterea exactă a Domnului nostru Isus Cristos“. — 2 Petru 1:1, 4–8, NW.

 5. De ce ar trebui să ne intereseze în mod deosebit stăpînirea de sine?

⁵ Ştiţi însă că este mai uşor să spunem că trebuie să manifestăm stăpînire de sine decît să o practicăm efectiv în viaţa noastră cotidiană. Un motiv este acela că stăpînirea de sine este destul de rară. În 2 Timotei 3:1–5, Pavel a descris atitudinile care vor domni în timpul nostru, în „zilele din urmă“. Una dintre trăsăturile care aveau să caracterizeze epoca noastră este faptul că mulţi vor fi „neînfrînaţi (fără stăpînire de sine, NW)“. Vedem că aceasta îşi dovedeşte valabilitatea pretutindeni, nu-i aşa?

 6. Cum se manifestă azi lipsa stăpînirii de sine?

⁶ Mulţi oameni cred că, în esenţă, este sănătos „să te dezlănţui“ sau „să-ţi verşi focul“. Concepţia lor este întărită de manifestările unor personaje celebre, menţionate, deseori, în mass-media, personaje care par să sfideze orice fel de stăpînire de sine şi care dau pur şi simplu frîu liber impulsurilor. Să ilustrăm: mulţi oameni cărora le plac sporturile profesioniste s-au obişnuit cu manifestările necontrolate ale sentimentelor, ba chiar cu furia violentă. Nu vă amintiţi, cel puţin din presă, de acele cazuri de la evenimentele sportive, cînd au izbucnit încăierări sălbatice sau acţiuni ale gloatei? Scopul nostru nu este însă de a dedica mult timp trecerii în revistă a exemplelor de nestăpînire de sine. Am putea enumera multe domenii în care trebuie să manifestăm stăpînire de sine: consumul de hrană şi băutură, comportamentul faţă de sexul opus, timpul şi banii cheltuiţi cu hobby-urile. Dar în loc să trecem în fugă peste multe dintre aceste domenii, să analizăm un domeniu de primă importanţă în care trebuie să manifestăm stăpînire de sine.

Stăpînirea de sine cu privire la sentimentele noastre

 7. Ce aspect al stăpînirii de sine merită o atenţie specială?

⁷ Mulţi dintre noi au reuşit destul de bine să-şi controleze sau să-şi supravegheze acţiunile. Noi nu furăm, nu cedăm în faţa imoralităţii, nu comitem crime; ştim ce spune legea lui Dumnezeu cu privire la aceste infracţiuni. Însă ce succes avem în ce priveşte controlul asupra propriilor sentimente? Cu timpul, cei care nu reuşesc să cultive stăpînirea de sine pe plan emoţional îşi pierd, deseori, stăpînirea de sine cu privire la acţiunile lor. Deci să ne concentrăm atenţia asupra sentimentelor noastre.

 8. Ce aşteaptă Iehova de la noi cu privire la sentimentele noastre?

⁸ Iehova Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să fim automate, astfel încît nici să nu avem, nici să nu manifestăm vreun sentiment. La mormîntul lui Lazăr, Isus „S-a înfiorat (gemea, nota de subsol) în Duhul Lui şi S-a tulburat“. Apoi ‘Isus a plîns’ (Ioan 11:32–38, nota de subsol). El a manifestat un sentiment cu totul diferit atunci cînd, exercitînd stăpînire deplină asupra acţiunilor sale, i-a alungat din templu pe schimbătorii de bani (Matei 21:12, 13; Ioan 2:14–17). Discipolii săi loiali au manifestat şi ei sentimente profunde (Luca 10:17; 24:41; Ioan 16:20–22; Faptele 11:23; 12:12–14; 20:36–38; 3 Ioan 4). Însă ei şi-au dat seama că aveau nevoie de stăpînire de sine pentru ca sentimentele lor să nu-i ducă la păcat. Efeseni 4:26 precizează acest lucru: „Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi. Să nu apună soarele peste mînia voastră“.

 9. De ce este atît de important să ne stăpînim sentimentele?

⁹ Există un pericol: un creştin ar putea părea că manifestă stăpînire de sine în timp ce, de fapt, sentimentele sale îi scapă de sub control. Amintiţi-vă de reacţia manifestată cînd Dumnezeu a aprobat jertfa lui Abel: „Cain s-a mîniat foarte tare şi i s-a posomorît faţa. Şi DOMNUL a zis lui Cain: «Pentru ce te-ai mîniat şi pentru ce ţi s-a posomorît faţa? Dacă faci bine, nu vei fi bine primit? Dar, dacă nu faci bine, păcatul stă culcat la uşă; dorinţa lui se ţine după tine»“ (Geneza 4:5–7). Cain nu a reuşit să-şi stăpînească sentimentele, fapt care l-a făcut să-l asasineze pe Abel. Sentimente nestăpînite au dus la o faptă nestăpînită.

10. Ce învăţăm din exemplul lui Haman?

¹⁰ Să luăm şi un exemplu din timpul lui Mardoheu şi al Esterei. Funcţionarul oficial Haman s-a înfuriat cînd Mardoheu nu a vrut să se plece înaintea sa. Mai tîrziu, Haman a crezut în mod greşit că se va bucura de favoare. „Haman a ieşit în ziua aceea vesel şi cu inima mulţumită. Dar, cînd Haman a văzut la poarta împăratului pe Mardoheu care nu se scula nici nu se mişca înaintea lui, s-a umplut de mînie împotriva lui Mardoheu. Dar Haman a ştiut să se stăpînească şi s-a dus acasă“ (Estera 5:9, 10). El a manifestat repede un sentiment de bucurie, dar a manifestat tot atît de repede mînie la simpla vedere a unei persoane căreia îi purta ranchiună. Credeţi oare că atunci cînd Biblia spune că Haman „a ştiut să se stăpînească“ el a fost exemplar în ce priveşte stăpînirea de sine? Cîtuşi de puţin. Pe moment, Haman şi-a stăpînit acţiunile şi orice manifestare a sentimentelor, dar el nu a reuşit să-şi stăpînească furia geloasă. Sentimentele sale l-au făcut să pună la cale un asasinat.

11. Ce problemă a existat în congregaţia din Filipi, şi ce ar fi putut s-o cauzeze?

¹¹ În mod asemănător azi, nestăpînirea sentimentelor poate cauza mari daune creştinilor. Unii ar putea gîndi aşa: ‘O, aceasta nu ar constitui o problemă în congregaţie’. Totuşi, ea a constituit o problemă. Două creştine unse din Filipi au avut o divergenţă serioasă, pe care Biblia nu o relatează. Imaginaţi-vă următoarea posibilitate: Evodia a invitat cîţiva fraţi şi surori la masă sau la o întrunire distractivă. Sintiche nu a fost invitată, şi s-a simţit jignită. Poate că ea a reacţionat la aceasta neinvitînd-o pe Evodia cu o ocazie ulterioară. Apoi amîndouă au început să-şi vîneze reciproc greşelile. Cu timpul, au ajuns să nu-şi mai vorbească una alteia. Într-un scenariu ca acesta, problema fundamentală ar constitui-o faptul că cineva nu a fost invitat la o masă? Nu. Aceasta ar fi doar scînteia. Cînd aceste două surori unse nu şi-au mai stăpînit sentimentele, scînteia s-a transformat într-un incendiu uriaş. Problema a persistat şi s-a amplificat pînă cînd a trebuit să intervină un apostol. — Filipeni 4:2, 3.

Sentimentele voastre şi fraţii voştri

12. De ce ne dă Dumnezeu sfatul consemnat în Eclesiastul 7:9?

¹² Trebuie să recunoaştem, nu este uşor ca cineva să-şi stăpînească sentimentele cînd este desconsiderat, jignit sau tratat cu părtinire. Iehova ştie lucrul acesta deoarece el urmăreşte relaţiile umane de la începutul existenţei omului. Dumnezeu ne sfătuieşte: „Nu te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor“ (Eclesiastul 7:9). Observaţi că Dumnezeu acordă atenţie în primul rînd sentimentelor, nu acţiunilor (Proverbele 14:17; 16:32; Iacov 1:19). Întrebaţi-vă: ‘Ar trebui să acord eu mai multă atenţie stăpînirii sentimentelor proprii?’

13, 14. a) Ce apare de obicei în lume din cauza nestăpînirii sentimentelor? b) Ce lucruri i-ar putea face pe creştini să poarte ranchiună?

¹³ Mulţi oameni din lume care nu-şi stăpînesc sentimentele declanşează vendete — conflicte aprige, ba chiar violente, din cauza unui rău real sau imaginar făcut împotriva lor înşişi sau împotriva unei rude a lor. Odată scăpate de sub control, sentimentele pot exercita timp îndelungat o influenţă dăunătoare (compară cu Geneza 34:1–7, 25–27; 49:5–7; 2 Samuel 2:17–23; 3:23–30; Proverbele 26:24–26). Cu certitudine, creştinii, indiferent de mediul naţional sau cultural din care provin, trebuie să considere asemenea ostilităţi înverşunate şi ranchiune drept un lucru greşit şi rău care trebuie evitat (Leviticul 19:17). Consideraţi că, în ce vă priveşte, evitarea ranchiunelor face parte din exercitarea stăpînirii de sine cu privire la sentimente?

¹⁴ Ca şi în cazul Evodiei şi al lui Sintiche, necontrolarea sentimentelor ar putea cauza în prezent probleme. O soră s-ar putea simţi desconsiderată fiindcă nu a fost invitată la un ospăţ de nuntă. Sau poate că copilul ei sau vărul ei nu a fost inclus printre invitaţi. Poate că un frate a cumpărat un automobil de ocazie de la un colaborator creştin, iar după un timp scurt automobilul s-a stricat. Indiferent de motiv, faptul acesta a adus jigniri, sentimentele nu au mai fost stăpînite, iar cei implicaţi s-au supărat. Ce s-ar putea întîmpla atunci?

15. a) Ce consecinţe triste au rezultat în urma ranchiunelor dintre creştini? b) Ce sfat dă Biblia referitor la tendinţa de a purta ranchiună?

¹⁵ Dacă o persoană care s-a supărat nu acţionează pentru a-şi stăpîni sentimentele şi a face pace cu fratele său, ar putea să apară ranchiuna. Au fost cazuri cînd un Martor a cerut să nu fie repartizat la o anumită grupă de studiu de carte a congregaţiei, deoarece lui ‘nu-i plăcea’ că un anumit creştin sau o anumită familie frecventează grupa aceea. Ce situaţie tristă! Biblia spune că ar fi o înfrîngere pentru creştini să se judece unul pe altul la tribunalele lumeşti. Dar nu ar fi tot o înfrîngere dacă l-am evita pe un frate fiindcă, în trecut, ne-a desconsiderat pe noi sau pe o rudă a noastră? Indică oare sentimentele noastre faptul că punem legăturile de sînge mai presus de pacea cu fraţii şi surorile noastre? Spunem oare că am fi dispuşi să murim pentru sora noastră, dar sentimentele noastre ne marchează atît de mult, încît abia vorbim cu ea acum (compară cu Ioan 15:13)? Dumnezeu ne spune clar: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău . . . Dacă este cu putinţă, atît cît depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi loc mîniei“. — Romani 12:17–19; 1 Corinteni 6:7.

16. Ce exemplu bun a dat Avraam în ce priveşte modul de a trata sentimentele?

¹⁶ În loc să lăsăm ca animozităţile să persiste, un pas în direcţia recăpătării controlului asupra sentimentelor noastre este să facem pace sau să rezolvăm problema nemulţumirii noastre. Amintiţi-vă de momentul în care ţara nu mai putea cuprinde marile turme ale lui Avraam şi ale lui Lot, fapt pentru care angajaţii lor au început să se certe. A lăsat Avraam ca sentimentele să pună stăpînire pe el? Sau a manifestat el stăpînire de sine? Este lăudabil faptul că el a propus o soluţie paşnică la conflictul dintre lucrători, şi anume ca atît Avraam, cît şi Lot să aibă un teritoriu separat. De asemenea, el i-a dat lui Lot posibilitatea de a alege primul. Dovedind că nici nu avea resentimente, nici nu purta ranchiună, Avraam s-a dus mai tîrziu să se lupte în folosul lui Lot. — Geneza 13:5–12; 14:13–16.

17. Ce eşec au înregistrat la un moment dat Pavel şi Barnaba, dar ce a urmat?

¹⁷ Putem învăţa despre stăpînirea de sine şi dintr-un incident petrecut între Pavel şi Barnaba. După ce fuseseră parteneri ani în şir, ei nu s-au înţeles dacă să-l ia pe Marcu într-o călătorie. „S-a produs între ei, deci, o asemenea neînţelegere (o aprigă izbucnire de mînie, NW), încît ei s-au despărţit unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru“ (Faptele 15:39). Faptul că aceşti bărbaţi maturi nu şi-au stăpînit sentimentele cu acea ocazie ar trebui să constituie un avertisment pentru noi. Dacă li s-a putut întîmpla lor, ni se poate întîmpla şi nouă. Ei nu au lăsat totuşi ca ruptura să dureze, nici să se declanşeze o vendetă. Relatarea arată că cei doi fraţi şi-au recăpătat controlul asupra sentimentelor şi, ulterior, au lucrat împreună în pace. — Coloseni 4:10; 2 Timotei 4:11.

18. Ce poate face un creştin matur dacă este jignit?

¹⁸ Ne putem aştepta ca în mijlocul poporului lui Dumnezeu să existe jigniri, ba chiar ranchiune. Acestea au existat în timpul vechilor evrei şi în timpul apostolilor. Ele s-au manifestat şi la slujitorii lui Iehova din timpul nostru, deoarece toţi sîntem imperfecţi (Iacov 3:2). Isus şi-a îndemnat continuatorii să acţioneze repede pentru rezolvarea acestor probleme dintre fraţi (Matei 5:23–25). Dar este şi mai bine să le prevenim din capul locului prin îmbunătăţirea stăpînirii de sine. Dacă vă simţiţi desconsideraţi sau ofensaţi de un lucru relativ minor pe care sora sau fratele vostru l-a spus sau l-a făcut, de ce să nu vă stăpîniţi pur şi simplu sentimentele şi să uitaţi efectiv de el? Este neapărat necesar să vă înfruntaţi cu cealaltă persoană, ca şi cum nu v-aţi simţi satisfăcuţi pînă cînd ea nu va recunoaşte că a greşit? În ce măsură sînteţi stăpîni pe sentimentele voastre?

Este posibil!

19. De ce este potrivit că analiza noastră s-a concentrat asupra stăpînirii sentimentelor noastre?

¹⁹ Ne-am ocupat în principal de un aspect al stăpînirii de sine — stăpînirea propriilor sentimente. Iar acesta este un domeniu-cheie deoarece nestăpînirea propriilor sentimente ne poate face să ne pierdem controlul asupra limbii, asupra impulsurilor sexuale, asupra deprinderilor cu privire la alimentaţie şi asupra multor altor aspecte ale vieţii în care trebuie să manifestăm stăpînire de sine (1 Corinteni 7:8, 9; Iacov 3:5–10). Să aveţi însă curaj, deoarece puteţi face îmbunătăţiri în ce priveşte păstrarea stăpînirii de sine.

20. Cum putem fi siguri că este posibilă o îmbunătăţire?

²⁰ Iehova este dispus să ne ajute. Cum putem fi siguri de acest lucru? Stăpînirea de sine este unul dintre roadele spiritului său (Galateni 5:22, 23). Astfel, în măsura în care lucrăm pentru a ne dovedi demni de spiritul sfînt, pentru a-l primi de la Iehova şi pentru a manifesta roadele lui, în aceeaşi măsură ne putem aştepta să avem mai multă stăpînire de sine. Nu uitaţi niciodată asigurarea dată de Isus: „Tatăl vostru cel din ceruri va da Duh (spirit, NW) Sfînt celor care I-L cer“. — Luca 11:13; 1 Ioan 5:14, 15.

21. Ce sînteţi hotărîţi să faceţi în viitor cu privire la stăpînirea de sine şi sentimentele voastre?

²¹ Să nu vă imaginaţi că va fi uşor. Şi poate că este mai greu pentru cei care au fost crescuţi în preajma oamenilor care dau frîu liber sentimentelor, pentru cei care au un caracter irascibil sau pentru cei care, pur şi simplu, n-au încercat niciodată să manifeste stăpînire de sine. Pentru un astfel de creştin, faptul de a face ca stăpînirea de sine să existe din abundenţă în el poate constitui o adevărată încercare. Însă, este posibil (1 Corinteni 9:24–27). Pe măsură ce ne apropiem de sfîrşitul actualului sistem de lucruri, tensiunile şi presiunile se vor înmulţi. Nu vom avea nevoie de mai puţină stăpînire de sine, ci de mai multă, de mult mai multă! Examinaţi-vă singuri cu privire la stăpînirea de sine. Dacă observaţi domenii în care trebuie să faceţi îmbunătăţiri, lucraţi în acest sens (Psalmul 139:23, 24). Cereţi-i lui Dumnezeu să vă dea mai mult din spiritul său. El vă va auzi şi vă va ajuta pentru ca stăpînirea de sine să existe din abundenţă în voi. — 2 Petru 1:5–8.

Lucruri la care să reflectăm

◻ De ce este atît de important să vă stăpîniţi sentimentele?

◻ Ce aţi învăţat din exemplul lui Haman, precum şi din cel al Evodiei şi al lui Sintiche?

◻ Ce veţi încerca să faceţi în mod sincer în cazul în care sînteţi jigniţi?

◻ Cum vă poate ajuta stăpînirea de sine să evitaţi să purtaţi vreo ranchiună?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Cînd s-a aflat înaintea lui Felix şi a Drusilei, Pavel a vorbit despre dreptate şi stăpînire de sine