Dumnezeu ca să poată face cunoscut „cu toată îndrăzneala“ cuvîntul său. Rugăciunea lor a fost ascultată. — Fapte 4:1–3, 29–31.

 3. De ce sînt astăzi mulţi oameni profund tulburaţi?

³ Astăzi trăim într–o lume profund tulburată. Sfîrşitul acestui sistem vechi de lucruri se apropie cu rapiditate (2 Timotei 3:1–5). Milioane de oameni sînt direct afectaţi şi profund tulburaţi de dezintegrarea vieţii de familie şi de prăbuşirea normelor morale, de alarmanta răspîndire a unor boli ciudate, de instabilitatea politică, de şomaj, de lipsuri de alimente, de terorism şi de pericolul unui război nuclear. Multe inimi sînt tulburate de o teamă bolnăvicioasă cu privire la viitor. Aşa cum a profeţit Isus, domneşte „neliniştea naţiunilor (...) în timp ce oamenii leşină de frică şi din cauza aşteptării lucrurilor care trebuie să vină peste pămîntul locuit.“ — Luca 21:25, 26.

 4. Ce factori pot fi o sursă de stres pentru un creştin?

⁴ Nici creştinii nu sînt scutiţi de aceşti factori deprimanţi. Ei pot fi supuşi tensiunilor din cauza prejudecăţilor religioase, sau din cauza împotrivirii rudelor, vecinilor, colegilor de muncă, a colegilor de şcoală şi a autorităţilor guvernatoare (Matei 24:9). Cum ne putem însă păstra calmul şi cum putem evita tulburarea, în aceste timpuri critice? Cum ne putem păstra pacea minţii în timp ce lucrurile merg din rău în mai rău? Cum putem întîmpina viitorul cu încredere? Ce ne va ajuta să învingem frica tot mai pronunţată şi tot mai răspîndită? Trăim în timpurile cu privire la care Isus a dat sfatul relatat în Ioan 14:1. Să îl examinăm cu atenţie.

Cum putem învinge teama?

 5. Ce îndemnuri încurajatoare ne dau Scripturile?

⁵ După ce le–a dat încurajarea plină de iubire: „Să nu vi se tulbure inima,“ Isus le–a zis apostolilor: „Exercitaţi credinţă în Dumnezeu şi exercitaţi credinţă în mine“ (Ioan 14:1). Scripturile inspirate ne dau multe îndemnuri asemănătoare: „Aruncă–ţi povara asupra lui Iehova şi el însuşi te va susţine.“ „Roteşte–ţi calea pe Iehova şi bazează–te pe el, şi el însuşi va acţiona“ (Psalm 55:22; 37:5). Pavel le–a dat filipenilor acest sfat fundamental: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi–i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gîndire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus.“ — Filipeni 4:6, 7.

 6, 7. (a) Care este una dintre modalităţile de a reduce stresul? (b) Cum putem cultiva o relaţie intimă cu Iehova?

⁶ Teama sau îngrijorarea cauzată de dificultăţi sau de răspunderi grele, poate uneori să ne afecteze sănătatea sau moralul. Cu toate acestea, în cartea Don’t Panic, un expert în probleme medicale scrie: „Dacă oamenii reuşesc să vorbească despre problemele lor cu cineva pe care îl respectă (...) adesea starea lor de stres scade considerabil.“ Dacă acesta este rezultatul unei conversaţii cu o altă fiinţă umană, cu cît mai mare va fi ajutorul obţinut vorbind cu Dumnezeu! Faţă de cine am putea avea un respect mai mare decît faţă de Iehova?

⁷ Din acest motiv, astăzi este necesar ca toţi creştinii să fie personal în strînse relaţii cu el. Slujitorii maturi ai lui Iehova ştiu bine lucrul acesta şi sînt atenţi să evite societatea oamenilor lumii, ferindu–se să îşi petreacă timpul cu lucruri care ar putea slăbi acest fel de relaţii (1 Corinteni 15:33). Ei îşi dau seama de importanţa faptului de a se îndrepta spre Iehova în rugăciune, nu numai o dată sau de două ori pe zi ci frecvent. Creştinii tineri sau mai noi au în mod special nevoie de a cultiva această legătură intimă cu Iehova prin intermediul studiului Cuvîntului său şi meditării cu regularitate asupra acestuia, prin intermediul întrunirilor creştine şi predicării. Sîntem îndemnaţi: „Apropiaţi–vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi.“ — Iacob 4:8.

Sfaturi date de Isus

 8, 9. Ce sfat clar privitor la problemele economice putem aplica?

⁸ În multe ţări şomajul şi criza economică sînt surse de grave îngrijorări. Isus a dat un sfat foarte clar în această privinţă: „Încetaţi să vă îngrijoraţi pentru sufletul vostru, de ceea ce veţi mînca şi de ceea ce veţi îmbrăca. Nu valorează oare sufletul mai mult decît hrana şi corpul mai mult decît îmbrăcămintea?“ (Matei 6:25). Da, sufletul şi corpul, adică întreaga persoană, sînt mult mai importante decît hrana şi îmbrăcămintea. Slujitorii lui Dumnezeu pot fi siguri că el le va ajuta să–şi procure cele necesare pentru a trăi. Isus a dat următorul exemplu: „Observaţi cu atenţie păsările cerului, fiindcă ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în magazii; totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu valoraţi voi mai mult decît ele?“ (Matei 6:26). Este de neconceput ca Dumnezeu să se îngrijească de păsări şi să îi neglijeze pe slujitorii săi umani, care sînt valoroşi în ochii săi şi pentru care Cristos şi–a dat propria viaţă.

⁹ Isus îşi întăreşte apoi sfatul referindu–se la crinii cîmpului, care nu se obosesc să toarcă şi totuşi, „nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu era îmbrăcat ca unul dintre ei.“ Domnia lui Solomon a fost renumită pentru splendoarea ei. Isus şi–a întrebat apoi discipolii pe un ton reconfortant: „Nu vă va îmbrăca el cu atît mai mult pe voi?“ — Matei 6:28–32; Cîntarea cîntărilor 3:9, 10.

10. (a) Cui îi sînt adresate reconfortantele cuvinte ale lui Isus? (b) Ce sfat a dat el cu privire la viitor?

¹⁰ Isus adaugă însă că lucrul acesta se referă numai la aceia care ‘caută mai întîi regatul şi dreptatea sa’. În întreaga lume, adevăraţii creştini înţeleg ce este într–adevăr Regatul lui Dumnezeu şi îi conferă locul de frunte în viaţa lor. Ei dau atenţie recomandării făcute de Isus: „Nu vă îngrijoraţi niciodată cu privire la ziua de mîine, căci ziua de mîine va avea propriile ei griji. Îi ajunge fiecărei zile propriul ei necaz“ (Matei 6:33, 34). Cu alte cuvinte, problemele trebuie înfruntate pe măsură ce se prezintă. Nu te preocupa în mod excesiv de viitor.

11, 12. Aşa cum arată unii creştini, în ce mod i–a ajutat Iehova, ca răspuns la rugăciunile lor?

¹¹ Însă cei mai mulţi oameni tind să se preocupe de viitor, mai ales cînd lucrurile merg prost. Dar creştinii pot şi trebuie să se îndrepte cu încredere spre Iehova. Să observăm cazul Eleonorei. Soţul ei era foarte bolnav şi timp de un an nu a fost în stare să lucreze. Ea avea doi copii mici şi un tată bătrîn care trebuiau îngrijiţi, fapt ce nu îi permitea să îşi ia un serviciu laic cu normă întreagă. Ei au cerut ajutor lui Iehova. Într–o dimineaţă, cîteva zile mai tîrziu, au găsit sub uşă un plic ce conţinea o mare sumă de bani, suficientă pentru a–i scoate din încurcătură pînă ce soţul ei ar fi fost în stare să reia lucrul. Ei au simţit o profundă recunoştinţă pentru acest ajutor atît de oportun. Nu există nici o bază biblică pentru a ne aştepta ca lucrul acesta să i se întîmple fiecărui creştin cînd este la nevoie, dar putem fi siguri că Iehova aude implorările noastre şi că are puterea să ne ajute în diferite feluri.

¹² O creştină văduvă din Africa de Sud căuta de lucru pentru a–şi putea creşte cei doi copii. Dar dorea din inimă un loc de muncă cu jumătate de normă, pentru a avea timp să fie cu ei. După ce a găsit un post, a fost nevoită să–l părăsească, deoarece directorul avea nevoie de o secretară cu normă întreagă. Din nou şomeră, sora aceasta a cerut într–o rugăciune fierbinte ajutor de la Iehova. Trei săptămîni mai tîrziu, directorul i–a cerut să îşi reia lucrul, de data aceasta cu o jumătate de normă. Ce fericită era! A simţit că Iehova i–a ascultat rugăciunile.

Imploră–l pe Iehova

13. (a) Ce se înţelege prin „implorare“? (b) Ce exemple Scripturale de implorare avem?

¹³ Să observăm că, după ce a făcut recomandarea: „Nu vă îngrijoraţi de nimic“, Pavel adaugă: „Ci în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi–i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre“ (Filipeni 4:6). De ce menţionează Pavel „implorarea“? Implorarea este un fel de rugăciune deosebit de serioasă şi fierbinte, o implorare smerită şi curată. Înseamnă a–l implora pe Dumnezeu fierbinte, ca în momente de situaţii grave sau pericol. Cînd era la închisoare, Pavel le–a cerut celorlalţi creştini să facă implorări pentru el, ca să poată fi un predicator curajos al „veştii bune (...) ca ambasador în lanţuri“ (Efeseni 6:18–20). Corneliu, ofiţerul din armata romană, „îl implora încontinuu pe Dumnezeu“. Cît de impresionat a putut să se simtă el cînd un înger i–a spus: „Rugăciunile şi darurile tale de îndurare au urcat ca amintire înaintea lui Dumnezeu!“ Ce mare privilegiu a fost pentru el faptul de a fi printre primii păgîni unşi cu spiritul sfînt! — Fapte 10:1–4, 24, 44–48.

14. De unde ştim dacă o rugăciune fierbinte trebuie spusă o singură dată sau de mai multe ori?

¹⁴ Să observăm că, de obicei, o asemenea implorare fierbinte adresată lui Iehova se face de mai multe ori, nu numai o dată. În renumita Predică de pe munte Isus a zis: „Continuaţi să cereţi şi vi se va da; continuaţi să căutaţi şi veţi găsi; continuaţi să bateţi şi vi se va deschide“ (Matei 7:7). În multe versiuni biblice versetul este redat: „Cereţi (...) căutaţi (...) bateţi.“ Dar originalul grec dă ideea unei acţiuni continue.a

15. (a) De ce era Neemia trist în timp ce îl servea cu vin pe regele Artaxerxe? (b) De ce putem spune că Neemia a făcut ceva mai mult decît să pronunţe o scurtă rugăciune?

¹⁵ În timp ce Neemia îl servea pe regele persan Artaxerxe în calitate de paharnic, regele l–a întrebat de ce era aşa de trist. Neemia i–a răspuns că era trist din cauză că aflase că Ierusalimul zăcea într–o stare de dezolare. Atunci regele l–a întrebat: „Ce anume cauţi să obţii?“ Imediat Neemia a cerut ajutor lui Iehova, desigur în mod rapid şi în linişte. Apoi a cerut permisiunea de a se înapoia la Ierusalim pentru a reconstrui oraşul său iubit. Rugămintea i–a fost îndeplinită (Neemia 2:1–6). Totuşi, înainte de această discuţie decisivă, Neemia a implorat ajutorul lui Iehova zile întregi, rugîndu–se fierbinte (Neemia 1:4–11). Avem ceva de învăţat de aici?

Iehova răspunde

16. (a) Ce privilegiu special a avut Avraam? (b) Ce ajutoare puternice avem noi, prin care putem primi răspuns la rugăciunile noastre?

¹⁶ În anumite ocazii Avraam a avut privilegiul de a comunica prin intermediul îngerilor cu Iehova (Geneza 22:11–18; 18:1–33). Chiar dacă astăzi lucrul acesta nu se mai întîmplă, noi sîntem binecuvîntaţi cu puternice ajutoare de care Avraam nu dispunea. Unul dintre acestea este Biblia, un nesecat izvor de îndrumare şi înviorare (Psalm 119:105; Romani 15:4). Adesea Biblia ne oferă îndrumarea şi încurajarea de care avem nevoie şi Iehova ne ajută să ne amintim pasajele dorite. De multe ori putem găsi răspunsul prin intermediul unei concordanţe sau a uneia dintre numeroasele publicaţii biblice pe care Dumnezeu le furnizează prin intermediul organizaţiei sale. Un alt preţios ajutor pentru a găsi informaţiile necesare îl constituie indexurile detaliate şi eficace ale acestor publicaţii.

17. În ce alte moduri poate răspunde Iehova rugăciunilor noastre, şi cum pot constitui un ajutor creştinii binevoitori şi înţelegători?

¹⁷ Dacă avem vreo problemă care ne nelinişteşte sau ne simţim trişti şi descurajaţi, rugăciunile noastre mai pot primi răspuns şi în alte moduri. De exemplu, un discurs biblic rostit în cadrul congregaţiei sau la un congres al Martorilor lui Iehova ar putea conţine chiar „medicamentul“ de care avem nevoie. Alteori o conversaţie amicală cu un alt creştin ne va putea satisface necesităţile. De multe ori bătrînii congregaţiei ne pot încuraja şi sfătui. Şi simplul fapt că ne deschidem inima în faţa unui creştin matur, binevoitor şi înţelegător, care să fie un bun ascultător ne poate ajuta să ne simţim mult mai bine. Lucrurile stau astfel mai ales dacă acel prieten ne ajută să reflectăm asupra ideilor biblice. O conversaţie de genul acesta ne poate elibera mintea şi inima de grele poveri. — Proverbe 12:25; 1 Tesaloniceni 5:14.

18. Ce activitate specială îi poate ajuta pe creştini să depăşească momentele de deprimare, şi cum a fost ajutată sub acest aspect o tînără pionieră?

¹⁸ În aceste „timpuri critice“, oamenii se simt descurajaţi şi deprimaţi din diferite motive (2 Timotei 3:1). Acestea îi pot afecta pe creştini, lucru ce poate deveni o experienţă într–adevăr neplăcută. Mulţi însă au constatat că faptul de a predica vestea bună îi ajută să treacă peste momente de deprimare.b Ai experimentat lucrul acesta? Cînd te simţi puţin indispus încearcă să te angrenezi în vreunul din aspectele serviciului Regatului. Vorbind altora despre Regatul lui Dumnezeu vei fi ajutat adesea să–ţi recapeţi moralul. Faptul de a vorbi despre Iehova şi de a mînui Cuvîntul său îţi poate aduce bucurie, un rod al spiritului, făcîndu–te să te simţi mai bine (Galateni 5:22). O tînără pionieră a constatat chiar că preocuparea de lucrarea Regatului a ajutat–o să–şi dea seama că „în comparaţie cu problemele altora, ale [ei] erau mult mai mici şi temporare.“

19. În ce fel a putut un creştin care nu se bucura de o sănătate corespunzătoare să îşi învingă gîndurile negative?

¹⁹ Adesea o sănătate slabă, asociată poate cu griji şi probleme, poate cauza stări depresive. Te poţi trezi noaptea agitat, aşa cum adesea i se întîmpla unui creştin de vîrstă mijlocie care nu se bucura de o prea bună sănătate. Dar el menţionează că rugăciunea fierbinte era de un adevărat ajutor. De fiecare dată cînd se trezea cu un sentiment de deprimare se ruga calm la Iehova. Nu peste mult timp se simţea deja mai bine. A găsit chiar util să repete din memorie întăritoare versete biblice ca acelea din Psalmul 23. Întotdeauna spiritul lui Iehova, acţionînd ca răspuns la rugăciune sau prin intermediul Cuvîntului său, intervenea pentru a transforma starea de deprimare într–o stare de plăcută bucurie. Drept urmare, acest creştin era în măsură să mediteze asupra problemelor sale în mod echilibrat şi să găsească modalitatea rezolvării lor sau a suportării lor.

20. De ce uneori se pare că răspunsul la rugăciune întîrzie să sosească?

²⁰ Acesta este un exemplu despre modul în care poate fi ascultată o rugăciune. Dar uneori se pare că soluţia întîrzie să sosească. De ce? Poate că răspunsul trebuie să aştepte timpul stabilit de Dumnezeu. Se pare că în unele cazuri Dumnezeu îi lasă pe cei care îl imploră să îşi demonstreze profunzimea preocupărilor lor, intensitatea dorinţei lor şi sinceritatea devoţiunii lor. Un psalmist a trecut prin această experienţă. — Psalm 88:13, 14; compară şi 2 Corinteni 12:7–10.

21. De ce astăzi este un mare privilegiu să fii un Martor al lui Iehova, şi cum ne putem demonstra recunoştinţa?

²¹ În orice caz, comunicarea cu Dumnezeul Atotputernic prin intermediul rugăciunii este un lucru care întăreşte credinţa, înălţîndu–ne dintr–o stare de disperare la una de încredere. Cît de reconfortant este să ştim că el aude şi răspunde! Aşa cum a scris Pavel congregaţiei din Filipi, trebuie să ne prezentăm rugăciunile şi implorările „împreună cu exprimări de mulţumire“ (Filipeni 4:6). Da, în fiecare zi ar trebui să ne deschidem inima în faţa lui Iehova cu recunoştinţă şi ‘să ne exprimăm recunoştinţa cu privire la orice lucru’ (1 Tesaloniceni 5:18). Lucrul acesta va contribui la stabilirea unei calde şi intime legături care ne va aduce pace. Articolul care urmează ne va arăta cît de important este lucrul acesta pentru slujitorii lui Iehova în aceste timpuri periculoase şi tulburi.

„Să aveţi pace“

„Isus a venit şi a stat în mijlocul lor şi le–a zis: «Să aveţi pace.»“ — IOAN 20:19.

 1. De ce eforturile omeneşti pentru instaurarea unei păci mondiale sînt sortite eşecului?

„ÎNTREAGA lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Aşa stăteau lucrurile pe vremea lui Ioan şi cu atît mai mult astăzi, avînd în vedere impresionanta înmulţire a actelor de violenţă, a terorismului, războaielor şi corupţiei. Declaraţia inspirată a lui Ioan exclude orice speranţă de realizare a păcii mondiale prin eforturile oamenilor, în ciuda încercărilor iniţiate de papa, de conducătorii naţiunilor şi de O.N.U. De ce? “«Nu există pace», a spus Dumnezeul meu, «pentru cei răi».“ — Isaia 57:21.

 2. Ce include cuvîntul „pace“ îndeosebi în ebraică şi în greacă?

² Cuvîntul „pace“ însă înseamnă mai mult decît simpla absenţă a războaielor. Pacea mai poate însemna „o stare mintală şi spirituală caracterizată de absenţă emoţiilor sau gîndurilor neliniştitoare sau opresiunii: seninătate a minţii şi a inimii.“ Dar cuvîntul ebraic tradus prin termenul „pace“ (shalóhm) şi cel grec (eirene) are o semnificaţie şi mai amplă. El exprimă ideea de bunăstare, ca în cuvintele de adio: „Mergi în pace“ (1 Samuel 1:17; 29:7; Luca 7:50; 8:48). Aceasta ne ajută să înţelegem preocuparea plină de iubire a lui Isus faţă de discipolii săi pe parcursul zbuciumatei perioade din jurul morţii sale.

 3. Cum şi–a dovedit Isus, după învierea sa, sincera preocupare faţă de bunăstarea discipolilor săi, şi cu ce rezultat?

³ Isus a murit în ziua de vineri, 14 Nisan, anul 33 e.n. Duminică, 16 Nisan, el a fost înviat. Fiind, ca întotdeauna, profund preocupat de bunăstarea discipolilor săi, el a