nostru exclusiv. Noi nu vom da înapoi să înfăptuim ceea ce pretinde el de la noi, chiar dacă unele dintre cerinţele sale ni s-ar părea restrictive. Noi vom accepta cu toată spontaneitatea măsurile luate de Iehova pentru menţinerea păcii şi unităţii în sînul adunării şi al familiei. — Vezi Evrei 13:17; Efeseni 6:1–3.

Dacă recunoaştem în mod deplin că Iehova este grandiosul nostru Instructor, nu vom contesta şi nu vom critica metodele de instruire pe care le foloseşte în prezent „sclavul fidel şi prevăzător“. Dimpotrivă, vom susţine măsurile disciplinare care s-ar putea să fie necesare uneori pentru instruirea noastră şi ne vom strădui în acelaşi timp să tragem foloase maxime din excelentele manuale de studiu pe care ni le pune la dispoziţie astăzi organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu. — Matei 24:45–47.

În rezumat, dacă recunoaştem în mod deplin că Iehova este Cel Grandios, vom sesiza cu promptitudine orice ocazie pentru a-i sluji. Puterea, celebritatea şi bogăţia de care se bucură oamenii politici, vedetele din lumea spectacolului şi magnaţii finanţelor nu sînt nimic în comparaţie cu privilegiul de a-i sluji Grandiosului Iehova.

Mulţi oameni s-ar putea să fie dispuşi să admită că Iehova este Creatorul şi Făuritorul lor, dar cînd este vorba să recunoască şi faptul că el este şi Dumnezeul lor, Instructorul lor, Regele şi Stăpînul lor, atunci se împotrivesc. Să nu comitem niciodată această eroare. Să nu uităm faptul acesta: atît în calitate de Creator şi Făuritor cît şi în calitate de Dumnezeu, Rege sau Stăpîn, Iehova este maiestuos, distins, suprem, magnific şi tot ce poate fi mai măreţ. Da, el este cu adevărat grandios!

Cum îi putem fi „pe deplin plăcuţi“ lui Iehova?

ASTĂZI sînt destul de rare persoanele care manifestă atenţie pentru a şti dacă gîndurile, cuvintele şi acţiunile lor sînt plăcute lui Dumnezeu. Chiar aceia care pretind că se interesează de acest lucru, în marea lor majoritate se pare că nu-i servesc lui Dumnezeu decît cu gura şi cu buzele. În realitate, despre marea majoritate dintre ei se poate spune: „Ei nu-i sînt plăcuţi lui Dumnezeu.“ — 1 Tesaloniceni 2:15.

Unii oameni care se declară a fi creştini consideră că sînt plăcuţi lui Dumnezeu, de vreme ce nu încalcă cele Zece porunci. Dar nu aşa stau lucrurile! Isus Cristos, Modelul nostru, a declarat: „Eu fac întotdeauna ceea ce-i place [lui Dumnezeu]“ (Ioan 8:29). Da, Isus îi era plăcut Tatălui său, deoarece el făcea anumite lucruri. După cum reiese din rugăciunea pe care a rostit-o apostolul Pavel în favoarea fraţilor săi din Colose, este neapărat necesar ca noi să acţionăm. Pavel se ruga ca ei să poată ‘să umble într-un mod demn de Iehova, pentru a-i fi pe deplin plăcuţi, în timp ce continuau să aducă rod în orice lucrare bună.’ — Coloseni 1:9, 10.

Dar este cu adevărat posibil „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova? Fireşte, întrucît sînt imperfecţi, creştinii nu pot să-i fie plăcuţi lui Iehova Dumnezeu în mod perfect. Ei pot însă să lucreze cu ardoare în acest sens, avînd drept obiectiv faptul de „a-i fi pe deplin plăcuţi“. Deoarece Pavel vorbea despre faptul că ei urmau să aducă „rod în orice lucrare bună“, rezultă că este necesar să înfăptuim nişte lucrări salvatoare. Bineînţeles că nu este posibil să enumerăm aici toate activităţile care fac parte dintre aceste lucrări. Putem să oferim însă cîteva elemente care să constituie un obiect de meditaţie. Dacă aceste puncte vor dezvălui că trebuie să facem schimbări în anumite domenii ale vieţii, putem fi siguri că Iehova Dumnezeu va binecuvînta eforturile pe care le depunem pentru a-i fi plăcuţi. Într-adevăr, pentru „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova este absolut necesar să ne supraveghem gîndurile, cuvintele şi acţiunile noastre.

Ce se poate spune despre gîndurile noastre?

Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că „nu există nici o creaţie care să nu fie descoperită privirii lui Dumnezeu ci totul este gol şi dezvăluit în ochii aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“ (Evrei 4:13). Nici oamenii, nici demonii nu pot citi gîndurile noastre, dar Dumnezeu poate s-o facă. Din acest motiv dorim ca toate gîndurile noastre să-i fie plăcute. Ar fi bine deci ca să ne punem următoarele întrebări: La ce anume îmi place să mă gîndesc atunci cînd munca pe care o efectuez nu-mi pretinde o mare concentrare? Care sînt subiectele de meditaţie spre care mintea mea se îndreaptă în mod spontan?

Apoi, ne-am mai putea întreba încă: îmi place să fac proiecte irealizabile, să visez la bogăţie, la glorie sau la multe aventuri care mi-ar aduce elogii? Întreţin gînduri negative? De pildă, insist mereu asupra unor nedreptăţi pe care le tot examinez cu minuţiozitate? Manifest cumva tendinţa de a-mi lăsa mintea să se oprească aproape încontinuu asupra plăcerilor sexuale? Urzesc fără încetare noi planuri şi proiecte în scopul de a cîştiga bani?

Reflectează acum la următoarele lucruri: Putem noi ‘să-i fim pe deplin plăcuţi’ lui Iehova dacă ne vom umple mintea cu astfel de gînduri? Categoric, nu! Alungă-le deci, făcînd rugăciuni fierbinţi, cerînd ajutorul lui Dumnezeu şi umplîndu-ţi mintea cu gînduri corecte, pozitive, sănătoase, caste şi iubitoare (Filipeni 4:8). Ne va fi cu mult mai de folos să ne disciplinăm mintea şi să o fixăm asupra lucrurilor care sînt legate de închinarea pe care i-o aducem lui Iehova. Să ne gîndim la Regatul lui Dumnezeu care este atît de aproape. Să rememorăm cîteva idei pe care le-am învăţat recent din Cuvîntul lui Dumnezeu. Să aprofundăm materialul care va fi examinat la întrunirile viitoare, şi mai ales acele părţi din program care ne sînt încredinţate să le tratăm. Să ne gîndim la modul cum ne-am putea îmbunătăţii activitatea de predicare. Să ne amintim că, înainte de toate, sîntem slujitori creştini ai lui Dumnezeu.

Unii creştini au simţit un mare ajutor prin repetarea unor pasaje din Scripturi pe care le învăţaseră pe de rost sau prin fredonarea unor cîntări ale Regatului. Pentru a reveni întotdeauna pe un făgaş corect de gîndire, un slujitor creştin a găsit de folos să compună cîteva versuri şi să mediteze asupra lor:

„O, Dumnezeule, ajută-mă să accept

Tot ce voinţa şi iubirea ta pretinde

Spre vreo revoltă să nu mă îndrept,

Căci căile şi faptele-ţi sînt sfinte.“

Într-adevăr trebuie să ne rugăm încontinuu aşa cum a făcut în trecut regele David: „Meditaţia inimii mele să devină plăcută înaintea ta, o, Iehova!“ — Psalm 19:14.

Ce se poate spune despre cuvintele noastre?

David mai spunea în rugăciunea sa: „Fie ca spusele gurii mele (. . .) să devină plăcute înaintea ta, o, Iehova!“ (Psalm 19:14). Aşa cum se arată în pasajul din Iacob 3:2–12, numai un om perfect poate să-şi ţină limba în frîu fără să greşească absolut deloc. Însă noi trebuie să ne străduim să o ţinem în stăpînire dacă dorim ‘să-i fim plăcuţi’ lui Iehova.

Noi rostim multe cuvinte în fiecare zi şi este evident că nu ne putem aştepta ca, în fiecare ocazie de vorbire, să ne exprimăm numai asupra unor subiecte biblice. Cu toate acestea, indiferent care ar fi subiectul despre care vorbim, este posibil să avem grijă să-i fim plăcuţi lui Iehova. Ştim, de exemplu că injuriile, obscenităţile, expresiile grosolane sau vulgare nu pot să-i fie plăcute Tatălui nostru ceresc. Ar trebui deci să evităm folosirea unor expresii de acest gen. — Efeseni 5:3, 4.

Pe de altă parte, pentru a-i fi pe deplin plăcuţi Creatorului nostru sub aspectul vorbirii, trebuie să fim atenţi să nu calomniem sau să nu denigrăm pe cineva prin cuvintele noastre. Ar trebui ca despre noi să se poată oricînd afirma: „El nu a calomniat cu limba sa. Tovarăşului său el nu i-a făcut nimic rău şi nu a rostit nici o ocară împotriva cunoscutului său intim.“ Chiar dacă sîntem puşi în situaţia de a suporta o nedreptate, ar trebui să fim atenţi ‘să nu vorbim despre nimeni de rău’. — Psalm 15:3; Tit 3:2.

La ora mesei există nenumărate ocazii de ‘a-i fi pe deplin plăcuţi’ lui Iehova prin exprimările noastre. Natural că nu este acesta momentul să ne irităm sau să-i supărăm pe alţii. Există atît de multe lucruri plăcute care pot fi discutate în timpul mesei! Ar trebui să profităm în mod deosebit de aceste ocazii atunci cînd sîntem invitaţi la cineva la masă sau atunci cînd noi avem invitaţi. Adeseori, nu creştinii maturi sînt cei care conduc conversaţia, ci aceia care sînt mai volubili.a Vei invita tu la masă un creştin care dispune de o experienţă de ani de zile în cadrul serviciului cu timp integral? Cunoaşte bine acesta Cuvîntul lui Dumnezeu? Dă dovadă, atunci, de discernămînt pentru a-l angaja în discuţie şi a-i da posibilitatea să vorbească. „Sfatul în inima omului este ca apele adînci, dar omul discernămîntului este cel care îl va scoate din el“, spre folosul tuturor celor care vor fi prezenţi. — Proverbe 20:5.

Pe lîngă toate acestea, pentru „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova prin modul nostru de a vorbi, ar trebui să ne folosim de orice împrejurare pentru a depune o mărturie ocazională despre numele lui Dumnezeu şi despre Regatul său. Se poate întîmpla, de fapt, ca un slujitor creştin să obţină rezultate excelente prin intermediul acestei forme de predicare. Totuşi, principala modalitate prin care îi putem fi plăcuţi lui Iehova prin exprimările noastre şi prin care le putem aduce în acelaşi timp şi altora foloase constă în comunicarea mesajului despre Regat din casă în casă. — Fapte 20:20.

Pentru ca exprimările noastre ‘să-i fie pe deplin plăcute’ lui Iehova atunci cînd ne aflăm în activitatea de predicare, trebuie să depunem în permanenţă eforturi pentru a ne perfecţiona în arta de a prezenta mesajul Regatului. Deoarece am primit misiunea „veştii bune“, noi dorim, asemenea apostolului Pavel, să vorbim „nu pentru a fi plăcuţi oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile“. Să nu uităm, de asemenea, că trebuie să ne întrebuinţăm buzele pentru a mărturisi în public credinţa noastră în cadrul întrunirilor creştine, unde îi putem îndemna pe alţii la iubire şi la lucrări excelente. — 1 Tesaloniceni 2:4; Evrei 10:23–25.

‘Să-i fim pe deplin plăcuţi lui Iehova’ prin conduita şi prin acţiunile noastre

Pentru „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova, trebuie, de asemenea, să fim atenţi asupra conduitei noastre de fiecare zi şi mai ales asupra distracţiilor noastre. Într-adevăr, chiar şi atunci cînd dorim să ne relaxăm, nu poate fi vorba să-l lăsăm pe Dumnezeu la o parte. Ţi se pare exagerată o asemenea atitudine? Nu, nu este de loc exagerată dacă avem în vedere următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Deci fie că mîncaţi, fie că beţi, sau orice alt lucru aţi face, faceţi totul pentru gloria lui Dumnezeu.“ Trebuie să păstrăm cu toţii în minte avertismentul conform căruia cei care sînt în armonie cu carnea nu pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. Aşadar, mai presus de orice, ar trebui ca distracţiile noastre să fie sănătoase. — 1 Corinteni 10:31; Romani 8:8.

Nu putem ignora de asemenea, importanţa unor factori cum ar fi moderaţia şi timpul. Pentru „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova, trebuie să acordăm distracţiilor locul care li se cuvine, ceea ce înseamnă că ele trebuie să ocupe un loc secundar şi nu unul de primă importanţă. N-ar trebui să permitem niciodată ca dorinţa de a ne distra, indiferent că ar fi vorba despre un program special la televizor sau de o întrecere sportivă, să prejudicieze de pildă participarea noastră la întruniri sau participarea noastră cu regularitate la activitatea de predicare. — Matei 6:33.

Faptul de „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova mai pretinde, de asemenea, din partea noastră, să facem binele cu privire la fraţii noştri creştini, atunci cînd se iveşte ocazia sau cînd se dovedeşte a fi necesar. Referitor la acest lucru, citim: „Nu uitaţi să faceţi binele şi să împărţiţi cu alţii, deoarece lui Dumnezeu asemenea jertfe îi sînt plăcute.“ Apostolul Pavel a comparat bunătatea pe care au manifestat-o faţă de el creştinii din Filipi cu o „jertfă favorabilă plăcută lui Dumnezeu“. — Evrei 13:16; Filipeni 4:18.

Cum pot copiii ‘să-i fie pe deplin plăcuţi’ lui Dumnezeu în ceea ce priveşte conduita lor? Pavel arată că unul din mijloacele foarte importante în acest sens este să-i asculte pe părinţii lor „în unitate cu Domnul“. El mai spune: „Voi copiilor, ascultaţi-vă în toate părinţii căci lucrul acesta este plăcut în Domnul.“ — Efeseni 6:1–3; Coloseni 3:20.

În calitate de slujitori dedicaţi ai lui Dumnezeu, noi toţi am beneficiat de o atît de mare bunătate iubitoare din partea lui Iehova şi din partea canalului său pămîntesc încît ar trebui să fim atenţi ‘să-i fim pe deplin plăcuţi’, mişcaţi de o profundă cunoştinţă şi iubire faţă de Dumnezeu. În mod incontestabil, recunoştinţa şi iubirea noastră ne pretind ‘să nu fi acceptat favoarea nemeritată a lui Dumnezeu doar pentru a rata scopul ei’ (2 Corinteni 6:1). De asemenea, este drept şi este bine să căutăm „a-i fi pe deplin plăcuţi“ lui Iehova deoarece el este Suveranul universului. În plus, faptul de a căuta ‘să-i fim pe deplin plăcuţi’ lui Dumnezeu constituie calea cea mai înţeleaptă, căci, acest lucru e folositor încă de acum şi posedă promisiunea vieţii viitoare. — 1 Timotei 4:8.

Da, noi dorim să ne supraveghem gîndurile, cuvintele, conduita şi acţiunile noastre. Cu ajutorul lui Iehova, noi vom acţiona astfel pentru a-i fi întotdeauna pe deplin plăcuţi. Să nu încetăm deci să facem progrese în acest sens, dorind să ţinem seama în orice împrejurare de sfatul pe care l-a adresat apostolul Pavel creştinilor din Tesalonic: „În sfîrşit, fraţilor, vă cerem şi vă îndemnăm prin Domnul Isus, întocmai cum aţi primit instruire de la noi despre modul în care trebuie să umblaţi şi să-i plăceţi lui Dumnezeu — cum de altfel şi umblaţi —, să continuaţi să o faceţi mai deplin.“ — 1 Tesaloniceni 4:1.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 32]

Nu permite ca distracţiile să prejudicieze activităţile tale de creştin