Părinţi — cum vă puteţi zidi căminul?

„Prin înţelepciune se va zidi un cămin, şi prin discernămînt va fi el ferm întemeiat.“ — PROVERBE 24:3.

 1. Care este lucrul esenţial pentru ca o familie să fie bine întemeiată?

ÎN CADRUL unui studiu recent, peste 550 persoane a căror profesiune constă în a sfătui familiile au fost solicitate să prezinte trăsăturile care caracterizează o familie bine întemeiată. În capul listei s-au situat comunicarea şi faptul de a fi un bun ascultător. Dolores Curran, care a condus acest sondaj, a arătat că tocmai acestea constituie „forţa dindărătul dispoziţiei de a te îngriji de alţii, de a dărui, de a împărţi cu alţii şi de a te manifesta. Dacă nu ascultăm şi nu ne dăruim cu sinceritate, este imposibil să ne cunoaştem unii pe alţii. Căminul devine o simplă cameră de hotel ai cărui ocupanţi acţionează ca nişte automate în loc să-şi înţeleagă unii altora nevoile şi să caute să reacţioneze la acestea.“ De fapt, o familie nu poate fi bine întemeiată dacă membrii ei nu comunică din plin unii cu alţii.

 2, 3. (a) Ce problemă s-a observat chiar şi în unele case creştine? (b) Potrivit Proverbelor 24:3, 4, ce anume ne poate ajuta să zidim familiile noastre? (c) La ce întrebări trebuie să se răspundă?

² Dacă membrii unei familii nu sînt apropiaţi unii de alţii, aceasta poate avea consecinţe tragice. De exemplu, uneia dintre filialele africane ale Societăţii Watch Tower i s-a adresat întrebarea de ce unii tineri creştini au părăsit principiile morale ale Bibliei. Filiala a răspuns astfel: „Principala slăbiciune în această problemă constă în faptul că părinţii nu ştiu să asculte şi sînt incapabili să discute cu copiii lor. Numeroşi părinţi nu au legături cu adevărat intime cu copiii lor.“ Bineînţeles, acesta nu este decît un aspect al problemei — însă important. Primul loc îl ocupă însă devoţiunea sfîntă din partea tinerilor, ca şi din partea tuturor celorlalţi (Romani 14:12; 1 Timotei 6:6). Să analizăm şi Proverbe 24:3, 4. Aici se spune: „Prin înţelepciune se va zidi un cămin şi prin discernămînt va fi el ferm întemeiat. Şi prin cunoştinţă se vor umple camerele interioare cu toate lucrurile de valoare, preţioase şi plăcute.“

³ Trebuie să folosim înţelepciune, discernămînt şi cunoştinţă ca să ajungem la o intimitate necesară, îndeosebi cu adolescenţii. Dar cum se poate realiza acest lucru? Cum putem evita să ridicăm, în mod involuntar, obstacole în calea comunicării? (Compară Proverbe 14:1, 12.) Mai presus de toate, cum putem să ne zidim o familie care să fie neclintită în închinarea adevărată? Atîtea lucruri cer din partea noastră timp şi preocupare, încît ne întrebăm, poate, cu ce să începem. Prima calitate, înţelepciunea, ne poate ajuta să stabilim ordinea priorităţilor.

Fixaţi-vă priorităţi într-un mod înţelept

 4. Cărui lucru trebuie să-i acorde o prioritate absolută o familie creştină?

⁴ „Teama de Iehova este începutul înţelepciunii“, a scris psalmistul (Psalm 111:10). Este un lucru esenţial să manifestăm o teamă sănătoasă de a-i displăcea lui Dumnezeu şi să punem închinarea la el pe primul plan. O mamă a explicat cum ea şi soţul ei au reuşit să-i crească pe cei doi fii ai lor pentru ca aceştia să devină slujitori ai lui Iehova: „Ne-am umplut viaţa cu adevărul ducîndu-ne la toate congresele, pregătindu-ne pentru întruniri şi frecventîndu-le şi făcînd din participarea cu regularitate la predicare o parte integrantă a vieţii noastre.“ Soţul ei a adăugat: „Adevărul nu este doar o parte integrantă a vieţii noastre, ci este însăşi viaţa noastră. Toate celelalte lucruri gravitează în jurul lui.“ Acorzi şi tu prioritate absolută închinării la Iehova?

 5. De ce părinţii creştini trebuie să dea dovadă de echilibru?

⁵ Participarea întregii familii la predicare va strînge legăturile familiale. Totuşi, nevoile specifice ale copiilor noştri pretind să le dăm din timpul nostru şi din afecţiunea noastră. Iată de ce trebuie să dăm dovadă de echilibru, ca să hotărîm cît timp putem să consacrăm predicării şi îndatoririlor noastre în mijlocul congregaţiei, astfel încît să ne putem îngriji şi de ‘ai noştri’ pe plan spiritual, afectiv şi material. Trebuie ‘să învăţăm în primul rînd să practicăm devoţiunea sfîntă în propria [noastră] casă’ (1 Timotei 5:4, 8). Pentru a-i ajuta îndeosebi pe taţi să cîştige echilibrul necesar între obligaţiile familiale şi sarcinile din serviciul sacru, Turnul de veghere din 15 septembrie 1959 (engl.) dădea următorul îndemn: „Să dăm importanţa cuvenită intereselor propriei noastre familii. Desigur, Iehova nu aşteaptă ca un bărbat să-şi consacre tot timpul pentru activitatea congregaţiei şi ajutorarea fraţilor şi semenilor săi pentru ca ei să obţină viaţă, neglijînd în acelaşi timp salvarea propriei sale familii. Soţia şi copiii sînt prima responsabilitate a unui bărbat.“

 6. Ce pericol trebuie să evite părinţii şi cum pot ei să facă aceasta?

⁶ Pentru a vă achita de această responsabilitate nu este atît de important numărul de ore petrecute cu copiii voştri, cît modul în care le folosiţi. Este regretabil să constatăm că unii părinţi sînt atît de acaparaţi de activităţile lor în cadrul congregaţiei, de o muncă pretenţioasă la serviciu sau de bunurile materiale, încît chiar atunci cînd sînt cu copiii lor, mintea le este în altă parte. Abia după ce se întîmplă o tragedie în familia lor ajung să înţeleagă necesitatea de a face modificări în felul de a-şi fixa priorităţile. „Înţelepciunea de sus este (. . .) raţională, gata de ascultare“ (Iacob 3:17). Această înţelepciune cerească ne va ajuta să ne împărţim timpul şi sentimentele aşa cum se cuvine, pentru a asculta de toate poruncile lui Iehova.

Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciune

 7. Cum poate fi aplicat cu eficacitate Proverbe 29:15?

⁷ Fermitatea exercitată cu bunătate pentru apărarea principiilor drepte arată copiilor voştri că vă îngrijiţi de ei. Toleranţa generează la tineri nesiguranţă şi delincvenţă. „Nuiaua şi mustrarea, iată ce dă înţelepciune“ (Proverbe 29:15; 22:15). Pentru a fi eficiente „nuiaua şi mustrarea“ trebuie să fie însoţite de iubire. Disciplina administrată într-un mod neraţional sau sub impulsul mîniei poate descuraja copilul. „Voi, taţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21). „Nuiaua“ disciplinei include printre altele, pedepse justificate; dar a impune pretenţii neraţionale, a fi exagerat de critici, umilindu-i pe copii ar însemna să abuzăm de această „nuia“ şi, drept urmare, am submina încrederea copiilor atît în noi cît şi în ei înşişi. Ei s-ar putea ‘descuraja’.

 8. Explicaţi de ce „mustrarea“ implică mai mult decît pedepsirea?

⁸ Însă atît ‘nuiaua’ cît şi ‘mustrarea’ sînt amîndouă necesare. Mustrarea este mai mult decît o simplă pedepsire: ea necesită prezentarea de explicaţii pentru convingerea unei alte persoane.a Termenul ebraic tradus prin mustrare“ este redat şi prin ‘contraargument’ (Psalm 38:14). Aşadar, adevărata mustrare înseamnă a vrea şi a fi capabili totodată de a da explicaţii, astfel încît copilul să poată înţelege motivele acţiunii noastre. Publicaţiile Societăţii Watch Tower tratează teme care, fiind, uneori, redactate special pentru tineri, pot să ne ajute să prezentăm copilului nostru argumente solide, arătîndu-i de ce cutare sau cutare acţiune este incorectă. Utilizăm noi oare din plin această cunoştinţă care ne este pusă la dispoziţie?

Discernămînt pentru a ne transpune în situaţia altuia

 9. Ce este discernămîntul şi de ce este el important?

⁹ Discernămîntul este, de asemenea, o calitate esenţială în vederea comunicării. Termenul ebraic tradus astfel derivă dintr-o rădăcină care înseamnă „a discerne între“, „a deosebi“. Este vorba de o profundă perspicacitate, care nu se opreşte la aparenţe, ci pătrunde în profunzime, aceasta fiind o calitate înrudită cu înţelegerea, empatia şi compasiunea. — 1 Petru 3:8.

10. Cum a putut fi evitat un grav conflict din timpurile biblice, datorită faptului că lucrurile au fost cercetate dincolo de aparenţe?

¹⁰ În Iosua 22:9–34 găsim un exemplu biblic din care reiese cît de important este discernămîntul. Tribul lui Ruben şi cel al lui Gad, precum şi jumătate din tribul lui Manase — cărora le fusese dat ca moştenire teritoriul situat la est de Iordan — construiseră un altar imens. Celelalte triburi, crezînd că era vorba de apostazie, s-au pregătit să pedepsească ceea ce părea a fi o violare intenţionată a legii lui Dumnezeu (Levitic 17:8, 9). Înainte de a trece la fapte, triburile respective au trimis o delegaţie care trebuia să discute cu cele două triburi şi jumătate (Proverbe 13:10). Discuţia a dezvăluit că altarul nu fusese construit pentru a se aduce jertfe pe el, ci „mai degrabă dintr-o grijă plină de teamă“. Fiind separate de celelalte triburi prin fluviul Iordan, cele două triburi şi jumătate se temeau foarte mult ca nu cumva generaţiile lor viitoare să fie tăiate de la închinarea la Iehova. Altarul avea să servească drept amintire permanentă, drept „martor“, că şi ele făceau parte din poporul lui Dumnezeu. Această explicaţie a generat o răsturnare a situaţiei. Ceea ce părea a fi un păcat făcut cu îndrăzneală, a fost văzut într-o lumină deosebită. Fiind ’încete la mînie‘, aceste triburi au putut să discearnă care era într-adevăr situaţia, iar lucrul acesta a permis înţelegerea. — Proverbe 14:29.

11. În ce fel a manifestat discernămînt un tată?

¹¹ Încercăm noi oare să manifestăm discernămînt atunci cînd avem dificultăţi cu copilul nostru? De exemplu, un băiat care făcea parte dintr-o familie creştină se înfuria pe toţi atunci cînd se întorcea de la şcoală. Iată ce relatează tatăl său: „El refuza să spună de ce era atît de mînios. La început am crezut că aceasta se datora doar faptului că era răzvrătit, dar apoi am remarcat că tăcea cînd îi vorbeam despre şcoală. Atunci am avut o lungă discuţie împreună şi am descoperit că, întrucît el era mic de statură pentru vîrsta lui, copiii de la şcoală îşi băteau joc de el. L-am liniştit, spunîndu-i că înţelegeam cît de aspru este el tratat la şcoală şi apoi i-am dat cîteva sfaturi practice care să-l ajute să facă faţă acestei încercări.“ Comportamentul copilului s-a îmbunătăţit rapid.

12. De ce perioada adolescenţei este dificilă pentru majoritatea tinerilor, şi ce trebuie să facă părinţii?

¹² Dăm noi, oare, dovadă de aceeaşi răbdare faţă de copilul nostru? În diferite domenii ca: şcoala, înfăţişarea fizică, dorinţele sexuale şi nevoia de a fi acceptat, tinerii — în special adolescenţii — pot fi profund influenţaţi. În publicaţia Adolescence (Adolescenţa) citim următoarele: „Dintre toate etapele de dezvoltare a omului, adolescenţa este cea mai dificilă (. . .) Adolescenţii, care se îndoiesc de ei înşişi şi care sînt fără experienţă, se simt inferiori într-o lume în care domneşte spiritul de concurenţă şi insensibilitatea. În loc de a şti să accepte umilirea şi eşecul, ei reacţionează cu puternice sentimente de ostilitate şi teamă.“ Aceste sentimente penibile pot să afecteze comportamentul copilului. (Compară Ecleziast 7:7a.) Numai stabilind o comunicare strînsă cu copilul nostru vom putea înţelege fondul problemei şi vom putea discerne care este cel mai bun mijloc de a-l ajuta.

13. (a) Ce poate pune obstacole în calea comunicării? (b) De ce trebuie ca părinţii să aplice în mod insistent Proverbe 20:5? Ilustraţi-vă răspunsul.

¹³ Multor tineri le vine greu să-şi exprime temerile. Prin urmare, dacă fiul sau fiica noastră ne destăinuie ceva, trebuie să evităm să-i dăm o replică nechibzuită, care ar putea să-i lezeze, cum ar fi: ‘Asta-i tot? Eu credeam că era ceva important.’ ‘Enervant la tine este faptul că (. . .)’ ‘Cum ai putut să-mi faci una ca asta?’ ‘Şi ce vrei tu? Nu eşti decît un copil’ (Proverbe 12:18). Uneori, un tînăr trebuie abordat în aşa fel încît să ajungă să vorbească, îndeosebi dacă chestiunea este delicată. „Bărbatul [sau femeia] discernămîntului“ va persista în eforturile sale ca ‘să scoată’ la suprafaţă sentimentele copilului (Proverbe 20:5). Doi soţi creştini au remarcat că fiica lor a început să se sustragă de la activităţile familiei. Ei au încercat să afle mai mult, dar fără rezultat. Ei au perseverat. Mama relatează ce se întîmplase: „În cele din urmă, într-o zi m-am aşezat pe pat lîngă ea, am cuprins-o cu braţul şi am întrebat-o din nou ce problemă avea. Ea a început să plîngă şi mi-a zis: «Simt că nici vouă şi nici altora nu le place compania mea, atunci am stat singură cît am putut.» Primul meu impuls a fost să spun: «Dar este absolut ridicol!», însă m-am reţinut; m-am mulţumit să o ascult descărcîndu-şi inima.“ Părinţii acestei fete au asigurat-o că ea contează mult pentru ei şi au urmărit apoi ca ea să se simtă cît mai bine în mijlocul familiei. Fata a depăşit dificultatea şi este acum o fericită predicatoare cu timp integral.

14. De ce nu este suficient ca membrii unei familii să fie uniţi sufleteşte?

¹⁴ Este important ca o familie să fie strîns unită, şi chiar unele familii din lume au reuşit să facă lucrul acesta. Totuşi, este cu totul altceva să zideşti pe plan spiritual o familie consolidată, care rămîne lîngă Iehova şi care este unită în jurul Cuvîntului său. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să facem mai mult decît să fim aproape sufleteşte de copiii noştri.

Consolidaţi-le cunoştinţa

15. Ce fel de cunoştinţă este esenţială şi de ce?

¹⁵ „Prin cunoştinţă se vor umple camerele interioare cu toate lucrurile de valoare, preţioase şi plăcute“ (Proverbe 24:4). Aceste lucruri de valoare nu sînt comori materiale; este vorba, printre altele, de siguranţă spirituală, de iubire caracterizată prin spiritul de sacrificiu, de teamă sfîntă şi de credinţă bazată pe cunoaşterea lui Dumnezeu. Acestea îmbogăţesc viaţa de familie (Proverbe 2:5; 15:16, 17; 1 Petru 1:7). Cunoaşterea lui Dumnezeu va da copiilor noştri forţa interioară care le va permite să reziste la manevrele cele mai subtile ale lui Satan. De fapt, Proverbe 24:5 afirmă următoarele: „Cel înţelept în forţă este un om robust, iar un om al cunoştinţei întăreşte puterea.“ Trebuie să întipăreşti însă această cunoştinţă în inimile lor. — Deuteronom 6:6, 7; 1 Ioan 2:14.

16. (a) Ce lucru esenţial trebuie să facem astfel încît cunoştinţa despre Dumnezeu să pătrundă în inima copilului nostru? (b) Ce este necesar să facem pentru ca acesta să fie cu adevărat avantajos pentru copiii noştri?

¹⁶ Unul dintre mijloacele foarte eficace pentru a întipări Cuvîntul lui Dumnezeu în inima copiilor noştri este faptul de a ţine cu regularitate un studiu în familie care îi va încuraja să accepte ei înşişi adevărul. Un tată cu patru copii care a reuşit lucrul acesta spune: „Studiul în familie creează o ambianţă favorabilă şi face ca mintea copiilor să fie receptivă la instruire. (. . .) Cînd începeţi să corectaţi un copil, acesta are în mod automat o reacţie ostilă; dar dacă puteţi să discutaţi problema într-un moment cînd el nu are nici un motiv să fie ostil, ca de exemplu, în cadrul studiului familial, aveţi multe şanse ca el să fie sensibil la argumentele voastre.“ Însă pentru ca lucrul acesta să fie cu adevărat avantajos pentru copiii noştri, trebuie să-l imităm pe apostolul Pavel, care a scris: „Doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăşi vreun dar spiritual ca să deveniţi fermi“ (Romani 1:11). Un dar este apreciat îndeosebi cînd cel care îl primeşte poate să îl utilizeze şi cînd darul are o adevărată valoare pentru el. Aşadar, extrageţi din materialul pe care îl analizaţi elementele care se aplică în cazul copilului vostru.

17. (a) Ce anume poate ajuta ca un studiu în familie să fie şi interesant şi instructiv? (b) Aveţi sugestii suplimentare?

¹⁷ De asemenea, părinţii trebuie să procedeze în aşa fel încît toţi membrii familiei să ştie la ce oră va avea loc studiul şi ce anume se va discuta acolo. Unii părinţi folosesc instrumente vizuale, cum ar fi hărţile sau tabelele, pentru a scoate în evidenţă materialul studiat. Alţii pregătesc sandvişuri şi răcoritoare care sînt servite sau înainte sau după studiu; iar după studiu ei pot să discute cu copiii lor despre diverse probleme din cursul zilei sau săptămînii. Pentru sugestii suplimentare, vezi chenarul din pagina precedentă. Mai presus de orice, ţineţi cu regularitate acest studiu! Numeroşi părinţi au trebuit să depună eforturi mari pentru a furniza hrană şi adăpost copiilor lor; dar este şi mai important ca ei să le dea ‘laptele nefalsificat care aparţine cuvîntului, pentru ca, prin intermediul lui, [copiii noştri] să crească spre salvare’. — 1 Petru 2:2; Ioan 17:3.

18. Ce ne va ajuta să ne zidim familia?

¹⁸ Pentru a face din familie un edificiu spiritual solid este nevoie de timp şi competenţă. Să fim deci hotărîţi să cultivăm calităţile necesare în vederea comunicării, ca să rămînem apropiaţi de copiii noştri. Nimic să nu ne împiedice să ne rezervăm timpul de care avem nevoie pentru a ne întări familia prin intermediul înţelepciunii, al discernămîntului şi al cunoştinţei. Să ne rugăm deci pentru copiii noştri, să ne rugăm, de asemenea, cu ei, ştiind că numai Iehova poate să încoroneze cu succes eforturile pe care le facem pentru a ne zidi familia. — Psalm 127:1.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◼ Cum este consolidat un cămin prin intermediul înţelepciunii şi cum pot fi ajutaţi copiii să o cultive?

◼ Cum contribuie discernămîntul la crearea unei bune comunicări în cadrul familiei?

◼ De ce cunoaşterea lui Dumnezeu este un lucru esenţial?

◼ Ce anume poate face ca un studiu familial să fie atît interesant cît şi instructiv?

[Chenarul de la pagina 13]

un studiu eficient în familie

Cum trebuie condus un studiu?

Întreţineţi o atmosferă destinsă, dar respectuoasă. Evitaţi automatismele, nu fiţi rigizi. Puneţi întrebări suplimentare; folosiţi ilustrările pentru a stimula reflectarea şi pentru ca fiecare să rămînă atent. Simplificaţi materialul cînd este necesar lucrul acesta. Este mai bine să nu folosiţi timpul de studiu pentru a-i mustra pe copii; poate că ar fi de dorit să faceţi lucrul acesta în particular.

Ce trebuie să se studieze?

Alegeţi potrivit necesităţilor familiei. Adaptaţi-vă la împrejurări. Studiul poate consta din pregătirea materialului pentru studiul Turnului de veghere. Poate că trebuie să discutaţi probleme speciale, cu care tinerii sînt confruntaţi la şcoală, cum ar fi flirtul, activităţile extraşcolare, sportul, tendinţele imorale etc. Folosiţi articole sau publicaţii care tratează despre aceste chestiuni. Aţi putea să vă repartizaţi timpul de studiu în aşa fel încît să puteţi analiza diferite teme.

Cum trebuie să aibă loc studiul şi cît timp să ţină?

Capul de familie poate hotărî acest lucru după ce discută cu membrii familiei despre felul în care ei şi-au planificat timpul şi ţinînd cont de limitele lor. Vîrsta şi puterea de concentrare a copiilor trebuie luate în considerare. Dacă copiii sînt mici poate că ar fi preferabil să se studieze de mai multe ori pe săptămînă, dar mai puţin timp. Unii preferă să rămînă la masă după ce au mîncat şi să studieze cîtva timp. Importantă nu este durata, ci calitatea timpului petrecut împreună.

Cum puteţi sensibiliza inima copilului vostru?

Încurajaţi copilul să răspundă cu propriile sale cuvinte. Puneţi cu tact întrebări pentru a afla ce gîndeşte el de fapt despre tema respectivă. Îl puteţi întreba: „Ce spun despre aceasta copiii din şcoala ta? Crezi că au dreptate?“ Sau: „Cum ai explica unui coleg de clasă de ce noi nu comitem fornicaţie? Crezi că lucrul acesta este într-adevăr spre binele tău? De ce?“ Luaţi seama să nu reacţionaţi exagerat cînd copilul îşi spune părerea, pentru ca el să nu ezite să spună în mod cinstit ce gîndeşte. Lăsaţi fiecăruia timp să răspundă, pentru ca punctele importante să fie bine înţelese.