Consolarea care vine de la Dumnezeul păcii
„Continuaţi să vă consolaţi unii pe alţii cu aceste cuvinte.“ — 1 TESALONICENI 4:18.
1. Ce rugăminţi ale lui Pavel arată interesul său faţă de pace?
APOSTOLUL Pavel dorea fierbinte ca toată congregaţia creştină să se bucure de pace. Iată de ce treisprezece dintre scrisorile sale — aşa cum au fost păstrate pentru noi în Scripturile inspirate — încep cu o rugăminte, şi anume, ca aceia cărora le sînt adresate scrisorile să aibă parte de pacea lui Dumnezeu. De exemplu, tinerei congregaţii din Tesalonic, el i-a scris: „Să aveţi favoare nemeritată şi pace.“ La sfîrşitul aceleiaşi scrisori, el formulează următoarea rugăminte: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe deplin. Şi, sănătoase în orice privinţă, spiritul şi sufletul şi corpul vostru, fraţilor, să fie păstrate în mod ireproşabil la prezenţa Domnului nostru Isus Cristos.“ — 1 Tesaloniceni 1:1; 5:23.
2. (a) Ce fel de preocupare manifesta Pavel faţă de congregaţie? (b) Cum pot bătrînii creştini de azi să urmeze exemplul lui Pavel?
2 Pavel şi tovarăşii săi nu s-au menajat deloc, ‘muncind şi ostenindu-se’ alături de aceşti noi credincioşi. Iată ce a spus Pavel: „Noi am devenit blînzi printre voi, ca atunci cînd o mamă îşi dezmiardă copiii pe care îi alăptează. Avînd o tandră afecţiune faţă de voi, am fi fost foarte bucuroşi să împărţim cu voi nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci chiar şi propriile noastre suflete, deoarece ne deveniserăţi dragi.“ Nu ne fac oare aceste cuvinte să resimţim profunzimea interesului şi iubirii adevărate pe care apostolul le manifesta faţă de această congregaţie? Acesta este într-adevăr modelul de iubire pe care supraveghetorii creştini îl manifestă astăzi în cele peste 52 000 de congregaţii de Martori ai lui Iehova de pe întregul pămînt. — 1 Tesaloniceni 2:7–9; Ioan 13:34, 35; 15:12–14.
3. (a) Ce binefaceri a putut aduce Timotei congregaţiei din Tesalonic? (b) Cui îi corespunde astăzi lucrul acesta?
3 Satan, Ispititorul, a adus necazuri asupra creştinilor din Tesalonic. De aceea, Pavel l-a trimis pe Timotei la ei ‘ca să-i întărească şi să-i consoleze în folosul credinţei lor’. La întoarcerea în Atena, Timotei i-a prezentat lui Pavel un raport entuziast despre fidelitatea şi iubirea lor. Toţi s-au simţit foarte consolaţi să afle despre credinţa şi integritatea pe care o aveau şi unii şi alţii, şi l-au implorat pe Dumnezeu să completeze ceea ce le-ar lipsi lor (1 Tesaloniceni 3:1, 2, 5–7, 10). Aceeaşi situaţie este reflectată şi de către aranjamentul teocratic de astăzi, cu supraveghetorii itineranţi care lucrează la edificarea congregaţiilor, chiar şi în ţările în care Martorii lui Iehova sînt interzişi sau persecutaţi fără milă. — Isaia 32:1, 2.
‘În timpul prezenţei sale’
4, 5. (a) Ce rugăminte adresează aici Pavel şi de ce trebuie ca ea să ne intereseze în mod deosebit astăzi? (b) De ce epoca noastră are o semnificaţie specială?
4 Apostolul Pavel îşi încheie această parte din scrisoarea sa cu următoarea rugăminte: „Domnul să vă facă să creşteţi, da, să vă facă să abundaţi în iubirea pe care o aveţi unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine faţă de voi; ca să vă facă inimile ferme, ireproşabile în sfinţenie înaintea Dumnezeului şi Tatălui nostru, în timpul prezenţei Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii săi.“ — 1 Tesaloniceni 3:12, 13.
5 Pavel îşi îndreaptă aici privirea spre un viitor îndepărtat, spre timpul „prezenţei [lui Cristos], şi al încheierii sistemului de lucruri“, cînd „Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el“. Regele nostru ceresc a sosit în 1914. De pe gloriosul său tron invizibil, Isus judecă acum naţiunile şi popoarele pămîntului, separîndu-i pe oamenii umili, asemănători oilor, ca să fie apăraţi în timpul ‘marelui necaz’ şi ca să aibă parte de viaţă eternă pe pămîntul transformat în paradis. — Matei 24:3–21; 25:31–34, 41, 46.
Porunci spre binele nostru
6. De care îndemn al lui Pavel trebuie să ţinem seama astăzi?
6 Faci şi tu parte dintre aceia care se străduiesc să atingă ţinta care este viaţa veşnică? Dacă da, atunci trebuie să ţii seama de ceea ce scrie Pavel tesalonicenilor: „În sfîrşit, fraţilor, vă cerem şi vă îndemnăm prin Domnul Isus, întocmai cum aţi primit instruire de la noi, despre modul în care trebuie să umblaţi şi să-i plăceţi lui Dumnezeu — cum, de altfel, şi umblaţi —, să continuaţi s-o faceţi mai deplin. Fiindcă voi cunoaşteţi poruncile pe care vi le-am dat prin Domnul Isus“ (1 Tesaloniceni 4:1, 2). Care sînt cîteva dintre „poruncile“ la care face aluzie Pavel?
7. a) Ce ‘poruncă’ importantă este dată aici? (b) Întrucît noi am primit spiritul lui Dumnezeu, de ce nu trebuie să ne lăsăm prinşi niciodată pe picior greşit?
7 Prima ‘poruncă’ se referă la moralitate. Pavel declară deschis: „Iată ce vrea Dumnezeu: sfinţirea voastră; să vă abţineţi de la fornicaţie; fiecare dintre voi să ştie cum să-şi ţină propriul vas în sfinţenie şi onoare, nu în apetit sexual lacom, aşa ca naţiunile care nu îl cunosc pe Dumnezeu.“ Din fericire, noi am învăţat să îl ‘cunoaştem’ pe Dumnezeu şi pe Fiul său, Isus Cristos şi ne străduim să atingem ţinta vieţii eterne. Ar fi într-adevăr păcat să ne lăsăm din nou antrenaţi în mocirla imoralităţii acestei lumi. Din nefericire, trebuie să spunem că unii au supravieţuit ani de zile în lagăre de concentrare sau în închisori, sau şi-au petrecut viaţa, îndeplinind un serviciu misionar zelos, pentru ca, în final, să permită Ispititorului să-i prindă pe picior greşit pe plan moral. Întrucît noi am primit spiritul sfînt al lui Dumnezeu, să nu-l ‘mîhnim’ niciodată printr-o conduită sexuală inadmisibilă. — 1 Tesaloniceni 4:3–8; Efeseni 4:30; Ioan 17:3; 1 Corinteni 10:12, 13.
8, 9. (a) Ce este „iubirea frăţească“? (b) Cum putem să cultivăm o asemenea iubire, şi cu ce foloase?
8 Următoarea poruncă a lui Pavel are drept obiectiv „iubirea frăţească“, filadelfia (1 Tesaloniceni 4:9, 10). Aici este vorba de o manifestare deosebită a iubirii principiale — agape —, pe care Pavel o recomandă cu căldură în versetul 9, precum şi în capitolul 3, versetele 6 şi 12. Filadelfia exprimă o afecţiune foarte profundă, ca aceea care a existat în mod evident între Isus şi Petru sau între David şi Ionatan (Ioan 21:15–17; 1 Samuel 20:17; 2 Samuel 1:26). Cînd este adăugată la iubirea agape, această afecţiune contribuie la o tovărăşie strînsă, aşa cum o dovedeşte, de exemplu, bucuria reciprocă pe care o cunosc mulţi Martori ai lui Iehova cînd participă împreună la serviciul de pionier sau la alte activităţi teocratice.
9 Pavel spune: „Continuaţi să o faceţi mai deplin.“ Putem să ne lărgim mereu dragostea frăţească. Această frumoasă însuşire este deosebit de abundentă atunci cînd bătrînii şi slujitorii auxiliari dau exemplu prin faptul că slujesc Regatul cu zel. Cînd toţi membrii congregaţiei sînt ocupaţi să ‘caute întîi Regatul’, diferendele datorate imperfecţiunii omeneşti, conflictelor de personalitate, şi alte probleme asemănătoare trec pe planul al doilea. Să ne fixăm întotdeauna privirea asupra obiectivului! — Matei 6:20, 21, 33; 2 Corinteni 4:18.
10. Cum putem, în calitate de creştini ‘să umblăm decent’?
10 Pavel adaugă la aceasta o altă ‘poruncă’: să ne străduim să trăim calm, să ne ocupăm de propriile noastre treburi şi să muncim cu mîinile noastre. Dacă ‘umblăm astfel decent’ în viaţa noastră de zi cu zi, manifestînd, atît iubire principială cît şi afecţiune frăţească, toate nevoile noastre vor fi satisfăcute. — 1 Tesaloniceni 4:11, 12; Ioan 13:35; Romani 12:10–12.
Consolaţi prin speranţa învierii
11. (a) De ce abordează Pavel chestiunea învierii? (b) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră acest sfat al lui Pavel?
11 Apoi aspostolul se referă la o minunată speranţă: învierea. Pavel a abordat această chestiune, deoarece el dorea să-şi întărească fraţii, pentru ca aceştia să poată suporta persecuţiile viitoare. Viaţa lor era în pericol. Se pare că, în timpul acela, unii adormiseră în moarte, iar tovarăşii lor aveau nevoie să fie consolaţi (1 Tesaloniceni 2:14–20). Crezînd că „prezenţa“ lui Cristos era foarte aproape, aceştia se întrebau ce se va întîmpla cu cei care erau deja morţi. Ceea ce le scrie Pavel acum aduce nu numai consolare celor care pierd o fiinţă dragă, dedicată lui Dumnezeu, ci şi o încurajare pentru a putea suporta pînă la venirea zilei lui Iehova. Sfatul lui Pavel ar trebui să ne ajute pe toţi să fim statornici din punct de vedere spiritual, continuînd să anunţăm vestea bună în aşteptarea sfîrşitului acestui sistem de lucruri. — 2 Tesaloniceni 1:6–10.
12. De ce consolare adevărată putem să ne bucurăm atunci cînd pierdem o fiinţă dragă şi de unde vine această consolare?
12 Pavel declară: „Fraţilor, nu vrem să fiţi în necunoştinţă cu privire la cei care dorm în moarte, ca să nu vă întristaţi, cum fac cei care nu au speranţă“ (1 Tesaloniceni 4:13). Cîtă consolare şi cîtă linişte sufletească ne aduce speranţa învierii! La aproximativ cinci ani după aceea, Pavel îşi începe cea de-a doua scrisoare către creştinii din Corint cu următoarele cuvinte: „Să aveţi favoare nemeritată şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos. Binecuvîntat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei consolări, care ne consolează în tot necazul nostru, ca să putem, graţie consolării cu care sîntem noi înşine consolaţi de Dumnezeu, să-i consolăm pe aceia care sînt în orice fel de necaz.“ — 2 Corinteni 1:2–4.
13, 14. (a) De ce dorea Pavel ca, creştinii să aibă cunoştinţă despre semnificaţia morţii? (b) Ce arată Scripturile cu privire la starea morţilor?
13 Apostolul nu voia să fim în necunoştinţă cu privire la starea morţilor. Cu timpul, în mijlocul pretinşilor creştini, avea să se instaleze apostazia, astfel încît ei s-au întors spre credinţele babiloniene şi spre filozofia greacă. Aceşti apostaţi urmau să accepte doctrina platoniciană a nemuririi sufletului, care este actualmente o învăţătură fundamentală în tot imperiul mondial al religiilor false. Aura de mister care înconjură viaţa de apoi, fie că este situată în cer, fie în purgatoriu, fie într-un loc de chinuri veşnice, nu aduce o adevărată consolare. În plus, teoria nemuririi sufletului contrazice învăţătura învierii, întrucît cum ar putea cineva să fie înviat ca să trăiască din nou, dacă sufletul nu moare?
14 Pavel scrie aici „cu privire la cei care dorm în moarte“. Da, care „dorm“. O persoană care doarme nu îşi dă seama de nimic; ea este incapabilă să facă vreo lucrare. (Compară Ecleziast 9:5, 10.) Într-o zi, în timpul serviciului său sacru, Isus a zis că Lazăr ‘se odihnea’ şi că el urma ‘să-l trezească din somn’. Întrucît discipolii săi nu înţelegeau aceste cuvinte, „Isus le-a spus deschis: «Lazăr a murit.»“ Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, au fost consolate prin speranţa învierii, iar Isus le-a mai adus o consolare. Dar cît de mult trebuie să fi fost întărită credinţa lor cînd Isus l-a trezit din somnul morţii pe prietenul său! — Ioan 11:11–14, 21–25, 43–45.
15. (a) Prin ce anume este întărită speranţa noastră în înviere? (b) Cum putem fi ajutaţi să suportăm moartea unei fiinţe dragi?
15 Acest miracol, la fel ca şi celelalte învieri pe care le-a făcut Isus, şi, în primul rînd, învierea lui Isus însuşi de către Iehova, sînt evenimente temeinic stabilite care ne întăresc încrederea în minunata speranţă a învierii (Luca 7:11–17; 8:49–56; 1 Corinteni 15:3–8). Este adevărat că moartea pricinuieşte durere şi face să curgă lacrimi, şi este greu să te adaptezi situaţiei în care pierzi un suflet drag. Dar cîtă consolare şi cîtă putere ne dă asigurarea că Domnul Suveran Iehova „va înghiţi într-adevăr moartea pentru totdeauna şi (. . .) în mod sigur va şterge lacrimile de pe toate feţele“! (Isaia 25:8; Apocalips 21:4). Unul dintre cele mai bune mijloace de a ne vindeca durerea constă în a fi mereu activi în serviciul Dumnezeului păcii, comunicînd altora călduroasa speranţă a Regatului, pe care noi înşine am acceptat-o cu atîta recunoştinţă. — Compară Fapte 20:35.
Ordinea învierii
16, 17. (a) Cum va fi redus la nimic „ultimul duşman“? (b) Conform explicaţiei pe care o dă Pavel, în ce ordine va avea loc învierea?
16 Noi credem cu fermitate că Cristos, „primul rod“ al învierii, şi actualmente Rege la dreapta lui Dumnezeu, în ceruri, va realiza în întregime scopul glorios al lui Iehova cu privire la Regat (Evrei 6:17, 18; 10:12, 13). Aşa cum a declarat Pavel într-o altă scrisoare: „[Isus Cristos] trebuie să guverneze ca rege pînă cînd Dumnezeu îi va fi pus pe toţi duşmanii sub picioarele sale. Cît despre ultimul duşman, moartea, trebuie să fie redusă la nimic.“ Cum? În parte, prin înviere şi prin înlăturarea efectelor morţii adamice. Apostolul explicase acest lucru în versetele precedente: „Deoarece, aşa cum moartea este prin intermediul unui om, învierea morţilor este, de asemenea, prin intermediul unui om. Pentru că aşa cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor fi readuşi la viaţă în Cristos. Dar fiecare în cadrul propriei sale categorii: Cristos, primul rod, apoi cei care îi aparţin lui Cristos în timpul prezenţei sale“ (1 Corinteni 15:20–26). Tocmai la ordinea învierii face apoi aluzie Pavel în prima sa scrisoare către Tesaloniceni, cînd zice:
17 „Dacă credinţa noastră este că Isus a murit şi a înviat iarăşi, tot la fel şi pe cei ce au adormit în moarte prin Isus, Dumnezeu îi va aduce cu el. Căci iată ce vă spuneam prin cuvîntul lui Iehova, că noi, cei vii, care rămînem în viaţă pînă la prezenţa Domnului, nu îi vom preceda nicidecum pe cei care au adormit în moarte; deoarece însuşi Domnul, cu o chemare poruncitoare, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, va coborî din cer şi cei care sînt morţi în unitate cu Cristos vor învia primii.“ — 1 Tesaloniceni 4:14–16.
18. Cînd au fost înviaţi cei unşi care au fost „adormiţi în moarte“?
18 După 1914, în timpul „prezenţei“ lui Isus la puterea Regatului, el, în calitate de arhanghel, face să se audă porunca cerească, pentru ca să se adune cei care sînt „în unitate cu Cristos“. În cazul acestor membri unşi care sînt „adormiţi în moarte“, această chemare poruncitoare care seamănă cu un sunet de trompetă îi invită la înviere spirituală în ceruri. De mult timp Turnul de veghere arată că învierea creştinilor unşi a început în anul 1918.
19. Cînd şi cum vor fi „luaţi (. . .) în nori“ membrii unşi care rămîn încă pe pămînt, şi cu ce scop?
19 Ce se va întîmpla însă cu creştinii unşi care mai sînt încă pe pămînt şi al căror număr, mai mic de zece mii, se diminuează? Aceştia trebuie, de asemenea, să-şi încheie viaţa pămîntească în fidelitate. Ca şi cum ar fi cu ei în timpul prezenţei lui Cristos, Pavel scrie următoarele: „După aceea, noi, cei vii, care supravieţuim, vom fi luaţi, împreună cu ei, în nori, pentru a-l întîmpina pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.“ (1 Tesaloniceni 4:17; compară Apocalips 1:10.) În acest mod, la timpul hotărît, cei 144 000 vor fi toţi ridicaţi pentru a sluji ca preoţi şi regi pe Muntele Sion ceresc, împreună cu Mielul, Isus Cristos. „Aceasta este prima înviere“ (Apocalips 14:1, 4; 20:4, 5). Dar ce se va întîmpla cu miliardele de oameni care se află acum în morminte?
20, 21. (a) Ce se va întîmpla cu miliardele de oameni care sînt acum în morminte? (b) Ce grup de persoane nu va trebui să moară niciodată, şi de ce? (c) Ce perspectivă fericită există pentru membrii acestui grup, dacă s-ar întîmpla ca unii dintre ei să moară?
20 Deşi Pavel nu îi menţionează în mod direct pe aceşti oameni în prima scrisoare către tesaloniceni, Apocalips 20:12 ne dă asigurarea că „morţii, mari şi mici“ vor fi înviaţi pentru a sta în picioare înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. (Vezi şi Ioan 5:28, 29.) Totodată, astăzi, „o mare mulţime“, care numără milioane de persoane, a fost deja adunată înaintea tronului. Ca grup, membrilor acestei mulţimi li se va salva viaţa în timpul „marelui necaz“ care se apropie. Mielul îi păstoreşte şi îi conduce la „izvoarele apelor vieţii“, astfel încît ei vor rămîne pe pămînt, fără a trebui să moară vreodată. Dar datorită vîrstei şi evenimentelor neprevăzute, se poate ca unii dintre ei să moară în timpul „prezenţei“ Domnului (Apocalips 7:9, 14, 17; Ecleziast 9:11). Ce se va întîmpla cu ei?
21 Toate aceste „alte oi“ au în faţă îmbucurătoarea speranţă de a se afla printre primii înviaţi (Ioan 10:16). Credinţa şi lucrările lor, asemenea celor făcute de Avraam în trecut, i-au adus deja într-o stare de prietenie cu Dumnezeu. Asemenea bărbaţilor şi femeilor de credinţă descrişi în Evrei, capitolul 11, aceste „alte oi“ din timpurile actuale au suportat încercări. Este logic ca ele să cunoască, de asemenea, „o înviere mai bună“, fără îndoială la puţin timp după Armaghedon (Evrei 11:35; Iacob 2:23). Practic, fiecare dintre cei care, ‘se vor fi hrănit din carnea lui Isus şi vor fi băut sîngele său’, prin credinţă, vor avea parte de împlinirea promisiunii sale: „[El] are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ziua din urmă.“ — Ioan 6:54; Romani 5:18, 21; 6:23.
22. Cum putem să ne consolăm unii pe alţii?
22 După ce a discutat despre glorioasa speranţă a învierii, Pavel dă următorul îndemn: „Continuaţi (. . .) să vă consolaţi unii pe alţii cu aceste cuvinte“ (1 Tesaloniceni 4:18). Apoi el abordează alte chestiuni foarte importante cu privire la „prezenţa Domnului nostru Isus“ (1 Tesaloniceni 5:23). Care sînt aceste chestiuni? Pentru a afla, citiţi articolul „Pacea care vine de la Dumnezeu — cînd?“
În rezumat:
◻ Ce rugăminţi adresează Pavel în folosul creştinilor?
◻ Ce „porunci“ ne dă apostolul spre binele nostru?
◻ Ce consolare ne aduce Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la morţi?
◻ În ce ordine descrie Pavel învierea?