Acceptaţi ajutorul lui Dumnezeu ca să învingeţi slăbiciunile secrete

„Am vigoare pentru toate lucrurile datorită aceluia care îmi dă putere.“ — FILIPENI 4:13.

 1. Ce a cerut un tată îngrijorat de starea fiului său?

TÎNĂRUL era epileptic.a El făcea spume la gură, avea convulsii şi uneori, cădea în apă sau în foc. Deoarece starea fiului său îl îngrijora foarte mult, tatăl a plecat în căutarea unui om care era renumit pentru vindecările pe care le făcuse. Cînd a simţit că îi lipseşte încrederea în capacitatea acestui om de a vindeca, tatăl a strigat: „Am credinţă! Ajută-mă unde am nevoie de credinţă!“

 2. Cum putem fi siguri că Dumnezeu vrea să ne ajute ca să ne învingem slăbiciunile?

² Din experienţa acestui tată care a căutat ajutorul lui Isus putem trage învăţăminte. Omul respectiv a recunoscut că credinţa lui ar putea fi defectuoasă. De asemenea, el putea fi sigur că Isus voia să-l ajute. La fel ni se poate întîmpla şi nouă cînd ne confruntăm cu propriile noastre defecte — chiar şi cele ascunse — şi ne străduim să le corectăm. Putem fi siguri că Iehova Dumnezeu vrea să ne ajute, aşa cum i-a ajutat şi pe alţi oameni în trecut (Marcu 1:40–42). De exemplu, el l-a ajutat pe apostolul Pavel să-şi învingă slăbiciunile care provin dintr-o existenţă îmbelşugată sau dintr-una sărăcăcioasă. S-ar putea ca o persoană săracă să tînjească după bogăţii. Pe de altă parte, defectul unui om avut ar putea fi faptul că se încrede cu îngîmfare în realizările lui şi îi priveşte cu dispreţ pe cei care au mai puţin (Iov 31:24, 25, 28). Cum a reuşit Pavel să-şi corecteze sau să evite asemenea defecte? Iată răspunsul său: „Am vigoare pentru toate lucrurile datorită aceluia care îmi dă putere.“ — Filipeni 4:11–13.

 3. De ce este înţelept din partea noastră ca să ne străduim să ne învingem slăbiciunile?

³ Dacă acceptăm să primim putere de la Dumnezeu, devenim conştienţi de nevoia de a ne strădui să ne corectăm defectele şi să nu le trecem cu vederea pentru faptul că, momentan, ele nu se văd. Iată ce a spus psalmistul despre Iehova: „El ştie secretul inimii“ (Psalm 44:21). Dacă nu ne corectăm defectele, s-ar putea ca ele să devină cunoscute şi aceasta ne-ar cauza mai mult rău. Şi aici se aplică principiul: „Păcatele unor oameni sînt cunoscute public şi duc direct la judecată; dar în ce îi priveşte pe alţii, păcatele lor devin cunoscute şi ele mai tîrziu“ (1 Timotei 5:24). În cele ce urmează vom examina două defecte răspîndite, care trebuie să fie evitate de creştinii care doresc să-i fie plăcuţi lui Iehova.

Un defect cunoscut cu privire la dorinţele sexuale

 4, 5. (a) Ce concepţie echilibrată prezintă Biblia cu privire la dorinţele sexuale? (b) Ce avertisment găsim în Biblie referitor la dorinţele sexuale?

⁴ Unul dintre cele mai minunate daruri de la Dumnezeu este căsătoria, precum şi capacitatea de a procrea (Geneza 1:28). Dorinţa sexuală exprimată în cadrul vieţii conjugale este un lucru firesc şi curat. Biblia laudă bucuria pe care o aduc relaţiile sexuale în compania partenerului conjugal (Proverbe 5:15–19). Totuşi, dorinţa sexuală nu trebuie lăsată să acţioneze nestingherită. Prin comparaţie, să vedem cum acţionăm faţă de pofta de mîncare. Faptul că avem o mare poftă de mîncare nu înseamnă că trebuie să manifestăm o nestăpînită dorinţă de mîncare sau că nu trebuie să ne controlăm în ceea ce priveşte timpul, locul şi modul în care mîncăm. — Proverbe 25:16, 27.

⁵ Poate că Pavel a fost cîndva căsătorit, şi el ştia că dorinţele sexuale fireşti între partenerii conjugali erau un lucru binevenit (1 Corinteni 7:1–5). De aceea, cu siguranţă că el s-a referit la altceva cînd a scris următoarele: „Faceţi deci să moară membrele corpului vostru care sînt pe pămînt, cu privire la fornicaţie, necurăţenie, apetit sexual, dorinţă dăunătoare şi lăcomie“ (Coloseni 3:5). Probabil că el s-a referit la dorinţele sexuale care ies în afara limitelor căminului conjugal şi ale procedurilor cuviincioase. Iată ce a mai spus el: „Fiecare dintre voi să ştie cum să-şi ţină propriul său vas în sfinţenie şi onoare, nu în apetit sexual lacom“ (1 Tesaloniceni 4:4, 5). Acest sfat inspirat şi spus direct este util atît pentru creştinii căsătoriţi, cît şi pentru cei necăsătoriţi.

 6. De ce evită creştinii pe bună dreptate masturbaţia?

⁶ Un mod prin care se manifestă deseori „patima dorinţei carnale“ (1 Tesaloniceni 4:5, The New Testament for English Readers, by Henry Alford) este stimularea propriilor organe sexuale, pentru a obţine satisfacţie. El este foarte răspîndit în rîndurile bărbaţilor şi femeilor necăsătorite, dar el este practicat şi de multe persoane căsătorite. Popularitatea lui i-a condus pe mulţi doctori la concluzia că el reprezintă ceva normal, ba chiar ceva binefăcător. Totuşi, această practică este contrară sfatului dat de Dumnezeu împotriva acelui „apetit sexual lacom“. Noi putem înţelege mai bine de ce creştinii trebuie să renunţe la acest obicei, dacă analizăm cîteva sfaturi pe care le-a dat Isus.

 7. Cum ne oferă textul din Matei 5:28 motive suplimentare ca să ne abţinem de la masturbaţie?

⁷ El a spus: „Oricine continuă să privească o femeie în aşa fel încît să o dorească‚ a şi comis adulter cu ea în inima lui“ (Matei 5:28). Gîndurile care zămislesc patima pentru adulter sînt deseori premergătoare faptelor imorale. Dar chiar şi cei care caută să-şi scuze masturbaţiab recunosc că, de obicei, ea este însoţită de imagini închipuite care înfăţişează relaţii sexuale. După ce discută despre faptul că tinerii îşi îndreaptă „în mod conştient atenţia asupra plăcerii pe care le-o produce masturbaţia“, cartea Talking With Your Teenager (Discutaţi cu copiii voştri ajunşi la adolescenţă) adaugă: „Ei îşi imaginează că se află în timpul practicării unor relaţii sexuale frenetice fie cu parteneri de acelaşi sex, fie cu oameni mai în vîrstă, cum ar fi profesorii, rudele şi chiar [părinţii] lor. S-ar putea ca ei să aibă închipuiri de violenţă sexuală. Toate acestea sînt ceva normal.“ Aşa să fie oare? Cum ar putea creştinii să considere aceste închipuiri, precum şi masturbaţia, ca fiind „normale“, în lumina avertismentului pe care l-a dat Isus cu privire la ‘adulter în inima’ sau a sfatului pe care l-a dat Pavel în privinţa „apetitului sexual lacom“? Nu, aceste închipuiri, precum şi masturbaţia — fie că sînt practicate de un tînăr, fie de un adult, de o persoană necăsătorită sau de o persoană căsătorită, trebuie înfrînate.

Cum poate fi învinsă această slăbiciune?

 8, 9. Înţelegerea căror lucruri o pot ajuta pe o persoană să abandoneze practicarea masturbaţiei?

⁸ Dacă un creştin ar avea această slăbiciune ascunsă, ce ar putea face ca să şi-o învingă, adică „să-şi ţină propriul său vas în sfinţenie şi onoare“? (1 Tesaloniceni 4:4). Prin Cuvîntul său, Dumnezeu ne dă un ajutor preţios.

⁹ În primul rînd, este important să recunoaştem faptul că Iehova are anumite norme. El arată cu claritate că relaţiile sexuale extraconjugale, atît fornicaţia cît şi adulterul constituie un păcat (Evrei 13:4). Aşadar, dacă sîntem convinşi că soluţiile lui sînt cele mai bune, vom căuta satisfacţia pe care o dau relaţiile sexuale numai în cadrul vieţii conjugale (Psalm 25:4, 5). În cartea Adolescenţa (în limba engleză), autorul ei E. Atwater, arată cu privire la masturbaţie că de obicei tinerii care o practică manifestă ‘rezervă, stinghereală şi teamă’. Unul dintre motivele acestor stări interioare este faptul că ‘intimitatea unei legături de dragoste care însoţeşte relaţiile sexuale lipseşte în practica masturbării’. Înfrînarea dorinţelor sexuale este utilă pînă cînd acestea vor căpăta expresie în cadrul relaţiilor conjugale pline de iubire.

10. Care sînt unele măsuri pe care le poate întreprinde o persoană pentru a-şi învinge această slăbiciune?

¹⁰ Cuvîntul lui Dumnezeu ne dă ajutor suplimentar, sfătuindu-ne astfel: „Tot ce este adevărat, tot ce merită consideraţie, tot ce este drept, tot ce este cast, tot ce este demn de iubit, tot ce are un bun renume şi dacă există vreo virtute (...) acestea să fie obiectul continuu al gîndurilor voastre“ (Filipeni 4:8). Este adevărat că fotografiile de natură senzuală şi romanele care descriu fapte imorale nu sînt ‘caste şi de un bun renume sau virtuoase’. Totuşi, aceste lucruri constituie deseori hrana celor care practică masturbaţia. Oricine este hotărît să-şi învingă această slăbiciune trebuie deci să evite negreşit publicaţiile pornografice. Experienţa a dovedit că, dacă o persoană începe să fie atrasă spre senzualitate într-un mod care anterior a dus la masturbaţie, atunci cînd acea persoană îşi concentrează cu hotărîre atenţia asupra lucrurilor corecte şi caste, dorinţele senzuale încetează. Adoptarea unei asemenea atitudini este deosebit de importantă atunci cînd persoana respectivă este singură sau se află într-un loc întunecos, adică ipostazele în care practicarea masturbaţiei — această slăbiciune secretă — este semnalată cel mai frecvent.c — Romani 13:12–14.

11. Arătaţi şi alte lucruri care s-au dovedit utile la înlăturarea acestui defect.

¹¹ Un alt ajutor în această privinţă îl constituie desfăşurarea unei activităţi permanente, în concordanţă cu sfatul: „Vegheaţi, aşadar, cu stricteţe, pentru ca modul în care umblaţi să nu fie ca al unor neînţelepţi, răscumpărînd pentru voi timpul oportun, fiindcă zilele sînt rele“ (Efeseni 5:15). Cere-i unui creştin matur, care este confidentul tău, sfaturi cu privire la lucrurile pozitive pe care trebuie să le faci (Isaia 32:2). Mulţi dintre cei care şi-au învins această slăbiciune au recunoscut că faptul că ştiau că un creştin era preocupat de situaţia lor şi se interesa de felul în care evoluau lucrurile i-a ajutat să dobîndească stăpînire de sine. Bineînţeles, Cel care trebuie să fie confidentul nostru cel mai apropiat este Iehova. În consecinţă, faptul de-a apela la el în rugăciune, cerîndu-i ajutor, este un factor de importantă vitală (Filipeni 4:6, 7). În cazul că cineva, care luptă de mai mult timp pentru a-şi învinge această slăbiciune, se „poticneşte“, el poate să ceară putere de la Dumnezeu şi astfel să-şi reînnoiască eforturile, fapt care îl va ajuta să înregistreze succes, pentru o perioadă şi mai îndelungată. — Evrei 12:12, 13; Psalm 103:13, 14.

Ofensiva contra abuzului de alcool

12. Care este concepţia creştină despre băuturile alcoolice?

¹² ‘Vinul înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni’, spune un proverb biblic (Judecători 9:13). Probabil că subscrii la această afirmaţie, întrucît băuturile alcoolice ajută la relaxare şi sînt o sursă de plăcere pentru mulţi oameni (Psalm 104:15). Totuşi, foarte puţini vor nega faptul că folosirea alcoolului poate constitui un pericol atît din punct de vedere fizic cît şi din punct de vedere moral. Un pericol major este beţia. Acest defect este atît de grav încît Dumnezeu ne atrage atenţia că beţivii pot fi excluşi din adunare şi să li se interzică astfel accesul în Regat (1 Corinteni 5:11–13; Galateni 5:19–21). Creştinii cunosc acest lucru şi consimt la obligaţia de a evita să se îmbete. Dar, în afară de beţie, cum este posibil ca abuzul de alcool să devină un defect ascuns?

13. Ilustraţi cum se poate dezvolta dependenţa de alcool.

¹³ S-ar putea ca un creştin să bea cu moderaţie, şi totuşi acest obicei ar putea constitui un defect grav. Să analizăm cazul unui bărbat pe care îl vom numi Heinz.

El, soţia lui şi copiii lor au devenit creştini adevăraţi şi activau cu zel în adunarea din zona lor. După un timp, Heinz a fost numit bătrîn de adunare, şi membrii adunărilor din oraş îl considerau drept unul dintre ‘stilpii’ organizaţiei creştine (Galateni 2:9). Bineînţeles, el avea de înfruntat anumite greutăţi în ce priveşte creşterea copiilor şi era apăsat de grija faţă de membrii turmei (2 Corinteni 11:28). Pe de altă parte, serviciul său laic exercita o influenţă apăsătoare asupra lui, deoarece compania pentru care lucra el se extindea, iar şeful lui direct îl punea să rezolve numeroase probleme şi să ia tot atîtea decizii.

Majoritatea serilor Heinz simţea că nervii îi sînt foarte încordaţi. El descoperi că în momentele acelea consumarea cîtorva pahare cu băutură îl ajutau să se relaxeze. Desigur că, întrucît era un creştin matur, el evita cu grijă excesul de băutură sau beţia. Deşi seara el consuma cîteva pahare de băutură, pentru a se linişti, Heinz nu avea nevoie de alcool in timpul zilei, şi nici un folosea alcool la masă. El era cunoscut ca un slujitor ‘nedeprins cu mult vin’. — 1 Timotei 3:8.

Pe neaşteptate, Heinz a fost nevoit să se interneze în spital pentru o operaţie uşoară. Însă el a manifestat unele simptome neobişnuite. Care a fost cauza acestor simptome? Personalului medical nu i-a trebuit prea mult timp ca să constate că Heinz suferea de simptome de reacţie care apar în timpul abstinenţei de la băutură. Da, corpul său se obişnuise cu alcoolul. Faptul acesta a provocat stupoare în familie, dar membrii ei s-au strîns în jurul lui şi i-au sprijinit hotărîrea de a renunţa total la consumarea băuturilor alcoolice.

14. Ce anume le-ar putea face pe unele persoane să fie ridiculizate de băuturile alcoolice?

¹⁴ Unii, îşi dau seama că alcoolul a căpătat un rol important în viaţa lor, astfel că ei încearcă să ascundă faptul că beau, deoarece nu vor ca familia şi prietenii lor să vadă cît de mult şi cît de des beau ei. Alţii poate că nu îşi dau seama că au devenit sclavii băuturii, deşi aceasta ocupă un loc central în activitatea lor zilnică. Atît cei din prima categorie cît şi cei din a doua se află în mare pericol de a bea excesiv la o anumită ocazie, sau de a fi alcoolici nedepistaţi. Amintiţi-vă de acest proverb: „Vinul este batjocoritor, băutura ameţitoare este turbulentă şi oricine se lasă amăgit de ea nu este înţelept“ (Proverbe 20:1). Ceea ce subliniază acest proverb este faptul că băutura excesivă poate face ca un om să se comporte zgomotos şi să fie batjocorit. Totuşi, vinul poate batjocori pe cineva şi în alt sens. Mai precis, o persoană merită să fie ridiculizată dacă ea crede că obiceiul ei de a bea poate scăpa observaţiei lui Dumnezeu.

15. Cum se aplică textul din 1 Corinteni 9:24–27 în cazul unui creştin care foloseşte alcool?

¹⁵ Unul dintre fructele spiritului lui Dumnezeu este stăpînirea de sine de care avem nevoie în toate aspectele vieţii noastre (Galateni 5:22, 23). Pavel l-a asemănat pe un creştin cu un alergător la o competiţie sportivă. Într-o alergare obişnuită, sportivul respectiv „exercită stăpînire de sine în toate lucrurile“. În mod similar, creştinul trebuie să manifeste „stapînire de sine în toate lucrurile“, pentru a putea cîştiga un premiu de o valoare mult mai mare — VIAŢA. Pavel a accentuat că trebuie să ne ‘conducem corpul ca pe un sclav’, ca să fim siguri că ‘după ce am predicat altora nu vom ajunge să fim noi înşine dezaprobaţi într-un mod oarecare’, de exemplu printr-o slăbiciune ascunsă care vizează abuzul de alcool. — 1 Corinteni 9:24–27.

16. Cum ar putea cineva să stabilească dacă alcoolul a devenit o slăbiciune ascunsă în cazul lui?

¹⁶ Ce anume îl poate ajuta pe un creştin să-şi învingă această slăbiciune? Ne este de mare ajutor să înţelegem că, chiar dacă un băutor poate să ascundă acest defect de privirile oamenilor, el nu îl poate ascunde de Dumnezeu (1 Corinteni 4:5). De aceea, manifestînd sinceritate înaintea lui Dumnezeu, un creştin trebuie să-şi reconsidere obiceiul de a bea alcool. (Prin aceasta ne referim la practica de a bea de plăcere sau pentru a obţine un anumit efect, nu la cantităţile mici care se consumă ca o băutură obişnuită în timpul mesei.) Totuşi, unii ar putea spune: ‘Dar eu nu simt nevoia să beau, ci este un lucru care îmi face plăcere; mă relaxează. Dacă aş vrea, aş putea să mă abţin.’ Atunci, avînd în vedere eventualele pericole ale abuzului de băutură sau ale dependenţei de alcool, ce-ar fi să încerci o perioadă de abstinenţă de cîteva luni? Sau, dat fiind că oamenii în general manifestă tendinţa de a nega cu înverşunare că întîmpină o dificultate, hotărăşte-te ca timp de o lună să te abţii de la orice ocazie în care consumarea unei cantităţi de alcool este un lucru firesc. De exemplu, aceasta ar putea s-o facă persoana care, de obicei, bea ceva după ce iese de la serviciu sau înainte de a merge la culcare sau cînd se află în societate. În această perioadă el poate să înregistreze felul cum reacţionează corpul lui. Dacă se simte stingherit sau ‘pur şi simplu nu se poate relaxa’, înseamnă că problema este serioasă.

17. De ce trebuie ca un creştin care are o slăbiciune ascunsă în legătură cu folosirea alcoolului să şi-o învingă?

¹⁷ Odată ce creştinul sincer recunoaşte înaintea lui Dumnezeu că are o slăbiciune în ceea ce priveşte consumarea alcoolului, îi va fi mai uşor să şi-o învingă. Se poate ca el să ştie deja că Biblia arată că ‘o persoană stupidă’ este aceea care crede că ‘apele furate sînt dulci, iar pîinea [sau alcoolul] mîncată în secret este plăcută’. Totuşi, acest fel de oameni, spune cartea Proverbelor, vor sfîrşi neputincioşi, în moarte. Spre deosebire de ei, cel înţelept iubeşte mustrarea şi, plin de bucurie, ‘îi lasă pe cei lipsiţi de experienţă şi continuă să trăiască‚ deoarece umblă drept pe calea priceperii’ (Proverbe 9:1, 6, 8, 13–18). Da, Dumnezeu ne dă un ajutor suplimentar că să ne învingem slăbiciunile ascunse, prin faptul că ne informează ce ne oferă viitorul şi care va fi rezultatul final.

Dumnezeu răsplăteşte pe cei care îşi înving slăbiciunile ascunse

18. În timp ce ne învingem slăbiciunile ascunse, de ce anume putem fi siguri? (Proverbe 24:12; 2 Samuel 22:25–27).

¹⁸ Unii oameni trăiesc cu teama că faptele lor rele vor fi descoperite de oameni sau de Dumnezeu. Am dori ca noi să nu împărtăşim această frică, ci să ne amintim că nu putem ascunde nimic de El, „căci însuşi adevăratul Dumnezeu va aduce la judecată orice fel de lucrare în legătură cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“ (Ecleziast 12:14). Să acceptăm deci ajutorul lui Iehova pentru a ne învinge slăbiciunile, chiar şi pe cele ascunse. Putem aştepta plini de încredere timpul cînd „lucrurile secrete ale întunericului“ vor fi scoase la lumină, iar „sfaturile inimilor“ vor fi făcute cunoscute. „Atunci fiecare îşi va primi lauda din partea lui Dumnezeu.“ — 1 Corinteni 4:5; Romani 2:6, 7, 16.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◼ Ce atitudine manifestă Dumnezeu faţă de slăbiciunile ascunse pe care ne străduim să le învingem?

◼ Ce sfaturi scripturale arată că masturbaţia trebuie evitată?

◼ Cum poate un creştin sa renunţe la practicarea masturbaţiei?

◼ Întrucît Biblia nu condamnă folosirea alcoolului, cum ar putea aceasta să devină o slăbiciune ascunsă?

◼ Ce măsuri înţelepte se pot întreprinde pentru învingerea unei slăbiciuni ‘secrete’ în legătură cu băuturile alcoolice?

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 14]

A reuşit să-şi înfrîneze patima masturbaţiei

CA TÎNĂR, C... avea dorinţe sexuale normale, dar avea şi o slăbiciune. De la vîrsta de 13 ani practica masturbaţia, de obicei în secret, în camera lui. El se simţea oarecum ruşinat din cauza aceasta, dar considera că fapta lui nu dăuna altei persoane.

Cînd a ajuns la vîrsta de 19 ani, obiceiul pe care îl practica se înrădăcinase adînc, C... îi mărturisea preotului său ce făcea el, dar i se spunea că, deşi obiceiul lui era un lucru greşit, nu era totuşi ceva grav. Cînd C... îşi satisfăcea serviciul militar, nu avea posibilitate să rămînă singur pentru mult timp. De aceea, el a practicat rareori masturbaţia, fapt care demonstrează că fostul său obicei nu era rezultatul unei practici de necontrolat.

Cînd a terminat serviciul militar, C... s-a înapoiat acasă. El a început să cumpere reviste pornografice şi, excitat de acestea, şi-a reluat vechiul său obicei. Cînd a început să locuiască singur, i-a fost uşor să procure material tipărit care îi stîrnea poftele sexuale. Deseori el se masturba de cîteva ori pe zi.

În acea perioadă a început să studieze cu un Martor a lui Iehova. Pe măsură ce învăţa despre concepţia lui Dumnezeu cu privire la imoralitate, lui C... i-a fost ruşine să mai cumpere materiale pornografice şi a vrut să renunţe la obiceiul de a se masturba. El a încercat să facă aceasta, dar după cîteva săptămîni a simţit o stare de agitaţie sexuală, s-a oprit la o tarabă de ziare, iar materialul pornografic pe care l-a văzut acolo i-a stîrnit dorinţele sexuale. Cînd a ajuns acasă s-a gîndit că, întrucît cedase deja şi permisese să fie excitat de materialul pornografic, ar putea foarte bine să reînceapă masturbaţia. Şi aşa a şi făcut, dar apoi a fost cuprins de remuşcări. Oare nu va putea niciodată să se debaraseze de acest obicei dăunător?

În cele din urmă, C... a vorbit cu un bătrîn de adunare. Acest slujitor a lui Iehova l-a înţeles şi l-a ajutat să consulte literatura biblică pe care a publicat-o Societatea şi care îl putea ajuta să-şi îmbunătăţească stăpînirea de sine. Bătrînul i-a mai spus:

‘Imaginează-ţi că dorinţa este ca un lanţ. Prima verigă a lanţului este mică şi slabă. Dar verigile următoare devin din ce în ce mai mari şi mai puternice. Tot aşa este şi cu impulsurile care duc la masturbaţie. De aceea trebuie să-ţi înfrînezi impulsul cît mai curînd posibil. Cu cît întîrzii mai mult să pui capăt dorinţei, cu atît mai puternică devine ea. În cele din urmă, ea este aproape imposibil de frînat. Imediat ce simţi că încolţeşte dorinţa FĂ CEVA! Ridică-te şi schimbă-ţi poziţia în care stăteai, fă-ţi pantofii cu cremă, du-te şi aruncă gunoiul din coş în lada de gunoi — fă orice ca să rupi veriga. Ai putea să începi să citeşti ceva cu glas tare, de exemplu Biblia sau o publicaţie editată de Martorii lui Iehova, adică un material care îţi va canaliza gîndirea pe un făgaş curat.’

Acest bătrîn obişnuia să-l întrebe pe C... la întruniri cum merg lucrurile, îl lăuda si îl încuraja cu regularitate ca să-şi păstreze hotărîrea. Timp de şapte săptămîni C... a reuşit să rămînă ferm în ceea ce îşi propuse să realizeze. Apoi, cînd s-a simţit nemulţumit şi descurajat din cauza unei alte dificultăţi, el a cedat din nou, cumpărînd literatură cu conţinut erotic. Faptul acesta a dus la o recădere. Momentele respective au constituit nişte piedici pentru el, dar bătrînul l-a îndemnat să continue lupta. Treptat, intervalele dintre momentele de regres s-au prelungit la 9 săptămîni, apoi la 17 săptămîni, apoi mai mult. Încet-încet, încrederea lui s-a accentuat, dîndu-i astfel posibilitatea să înţeleagă că va putea să-şi înfrîngă slăbiciunea ascunsă.

În final, lui C... i s-a arătat că Iehova ştia tot ceea ce făcea el. Aşadar, dacă el voia să-l slujească pe Dumnezeu cu o constiinţă complet curată va trebui să renunţe definitiv la practica lui. Şi chiar aşa a făcut. Acum el nu poate nici măcar să-şi aducă aminte cît timp a trecut de atunci. Ca un creştin cu o comportare exemplară, lui C... i s-a dat o responsabilitate în adunare şi el intenţionează să-şi extindă serviciul sacru spre lauda lui Dumnezeu. Actualmente, el nu mai este omul de altădată.