Să ascultăm cu conştiinciozitate de ordinele Regelui
„Mă voi preocupa de ordinele tale, şi voi privi spre cărările tale. Voi dovedi predilecţie pentru statutele tale. Nu voi uita cuvântul tău.“ — PSALM 119:15, 16.
1. Din ce cauză orice creatură şi orice lucru se află sub ordinele lui Iehova?
ORICE creatură şi orice lucru se află sub ordinele lui Iehova, Dumnezeul Atotputernic, Regele eternităţii. Iehova este Creatorul universului, Sursa oricărei vieţi. El a creat pămîntul şi l-a amenajat pentru a fi locuit. Iehova este un Dumnezeu al ordinii. Impunînd respectarea statutelor sale, el va păstra ordinea în întreaga sa creaţie. — Psalm 36:9; Isaia 45:18; Apocalips 15:3.
2. Cine guvernează cerurile înstelate, şi cum?
2 Iehova Dumnezeu este acela care a ordonat cerurilor înstelate să se întindă ca un cort deasupra pămîntului. El le-a adresat slujitorilor săi următoarea invitaţie: „Ridicaţi-vă ochii în sus şi vedeţi. Cine a creat aceste lucruri? Este Acela care face să iasă armata lor după număr, care le cheamă pe toate pe nume.“ De asemenea, Iehova i-a pus lui Iov următoarea întrebare: „Ai ajuns tu să cunoşti statutele cerului sau ai putea pune autoritatea sa pe pămînt?“ Tot Iehova este acela care a fixat legile gravitaţiei şi ale dinamicii, care ţin unite între ele milioane de galaxii formate din miliarde de stele şi guvernează mişcările pe care le efectuează Terra în timp ce se deplasează în spaţiu. — Isaia 40:26; Iov 38:33.
3. Datorită căror ordine supravieţuiesc animalele şi ce s-ar întîmpla dacă le-ar încălca?
3 Iehova este Acela care face să crească vegetaţia care acoperă pămîntul. Pe baza ordinelor sale, seminţele încolţesc, cresc şi se reproduc. Pe pămînt există nenumărate forme de viaţă animală — de la regiunile polare pînă la pădurile tropicale, de la păturile înalte ale atmosferei pînă în profunzimile pămîntului, de la suprafaţa oceanului pînă în cele mai întunecate abisuri ale sale. Pentru a exista, fiecare dintre nenumăratele specii animale trebuie să trăiască în conformitate cu ordinele lui Iehova. Prin intermediul instinctului, Creatorul a programat în ele ordinele sale care să le asigure supravieţuirea. Ele „sînt înţelepte din instinct“ (Proverbe 30:24). Ce s-ar întîmpla dacă micuţa pitulice dungată din Alaska şi-ar spune: ‘Nu voi zbura totuşi mii de kilometri pentru ca să merg în America de Sud! De ce aş face-o?’ Ea ar muri în furtunile de zăpadă. Dar ea nu-şi va spune niciodată aceste cuvinte. Ea este programată să migreze pentru a supravieţui. Aşa se întîmplă cu toate animalele. Ele urmează instinctiv ordinele pe care Creatorul lor, Iehova, le-a înscris în ele. Ele nu au de ales.
4. Ce alternativă li se oferă oamenilor şi la ce duce ea?
4 Nu tot aşa stau lucrurile cu oamenii. Noi am fost creaţi după asemănarea lui Dumnezeu şi sîntem înzestraţi cu liber arbitru. Cu toate acestea, chiar dacă Iehova nu ne-a programat să acţionăm ascultînd doar de impulsul instinctului, el nu ne-a lăsat totuşi în ignoranţă. Prin intermediul cuvîntului său, Biblia, el ne comunică ordinele sale, pentru ca să putem obţine viaţa. Dacă vom asculta cu conştiinciozitate de aceste ordine ale Regelui, vom trăi. Dacă, dimpotrivă, vom profita de libertatea pe care o avem, pentru a le desconsidera intenţionat, şi dacă o vom apuca pe calea independenţei, vom muri. Prin urmare, pentru a ne asigura supravieţuirea, trebuie să ne autoprogramăm. Acesta este tot secretul. „Cuvîntul tău este o lampă pentru piciorul meu şi o lumină pentru drumul meu,“ a declarat psalmistul. Fără îndoială, uneori „este cîte o cale care i se pare omului că este dreaptă, iar la capătul ei este prăpastia morţii“ (Psalm 119:105; Proverbe 14:12, Biblia Galaction). În aceste zile din urmă, este absolut necesar să ne însuşim cuvintele psalmistului, din Psalmul 119:15, 16, cuvinte ce i-au fost adresate lui Iehova: „Mă voi preocupa de ordinele tale, şi voi privi spre cărările tale. Voi dovedi predilecţie pentru statutele tale. Nu voi uita cuvîntul tău.“
Iehova este organizatorul poporului său
5. În ce sens era Iehova Judecător, Legislator şi Rege al naţiunii Israel?
5 La muntele Sinai, Iehova i-a transmis lui Moise anumite ordine cu ajutorul cărora să poată conduce naţiunea Israel. Aceste ordine cuprindeau cele Zece Porunci, adică acele legi remarcabile care au fost scrise de degetul lui Dumnezeu pe nişte table de piatră (Exod 20:1–17; 31:18). Iehova a fost nu numai Legislatorul Israelului, ci şi Judecătorul acestei naţiuni, calitate ce şi-o exercita prin intermediul lui Moise şi al altor bătrîni. Aceştia au fost îndemnaţi de Moise să respecte următoarele instrucţiuni: „Să nu fiţi părtinitori în judecată. Va trebui să-l audiaţi pe cel mic ca şi pe cel mare. Să nu vă fie frică din cauza unui om, căci judecata aparţine lui Dumnezeu“ (Deuteronom 1:17). De asemenea, Iehova era Regele Israelului. El a organizat acest popor de milioane de oameni în aşa fel încît să asigure bunul mers al lucrurilor. Conştient de toate aceste lucruri, unul dintre profeţii săi avea să declare: „Iehova este Judecătorul nostru, Iehova este Legislatorul nostru, Iehova este Regele nostru.“ — Isaia 33:22.
6. Cum s-a dovedit Iehova a fi Organizatorul şi Călăuzitorul Israelului prin deşert?
6 Naţiunea Israel era organizată în triburi, familii şi gospodării. Cînd se deplasau prin deşert, triburile aveau fiecare cîte un loc trasat de Iehova. Cînd israeliţii îşi aşezau tabăra în jurul tabernacolului, fiecare trib trebuia să se instaleze într-un loc bine determinat (Numere 2:1–34; Iosua 7:14). Iehova dirija deplasarea prin intermediul unui nor: „Ori de cîte ori norul se ridica deasupra cortului, fiii lui Israel plecau imediat după aceea, şi, în locul unde stătea norul, acolo fiii lui Israel îşi aşezau tabăra. La ordinul lui Iehova fiii lui Israel porneau la drum şi la ordinul lui Iehova îşi aşezau tabăra.“ — Numere 9:17, 18.
7. Cine realiza schimbări în sistemul de organizare al naţiunii lui Israel?
7 Cînd era necesară o schimbare în materie de organizare, Iehova o efectua. Într-o zi, Moise s-a plîns, spunînd: „Nu pot, eu singur să duc tot acest popor, căci este prea greu pentru mine.“ Iehova i-a răspuns: „Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrînii Israelului, pe care îi ştii că sînt bătrîni ai poporului şi funcţionari publici ai lui (. . .) şi va trebui ca ei să te ajute să porţi sarcina poporului pentru ca să nu o porţi de unul singur“ (Numere 11:14, 16, 17). Marele Rege al eternităţii nu i-a părăsit pe israeliţi nici chiar atunci cînd, mai tîrziu, ei au cerut un rege uman. Acest rege dispunea de o copie a Legii, iar profeţii făceau cunoscute hotărîrile judecătoreşti ale lui Iehova. Regii fideli au continuat să funcţioneze ca administratori în serviciul lui Dumnezeu deoarece ei ‘stăteau pe tronul lui Iehova’. — 1 Cronici 29:23; Deuteronom 17:18; 2 Regi 17:13; Ieremia 7:25.
Exemplul perfect de ascultare faţă de ordinele Regelui
8. Cum, unde şi cu ce rezultate a proclamat Isus viitorul Regat al lui Iehova?
8 Cînd Isus s-a prezentat drept Mesia cel promis, el a ascultat de ordinele Tatălui său ceresc, animat fiind de un zel mistuitor. La începutul serviciului important pe care l-a efectuat în Galileea el „a început să predice şi să spună: «Căiţi-vă căci regatul cerurilor s-a apropiat.» Atunci el a început să străbată întreaga Galilee, învăţîndu-i în sinagogile lor, şi predicînd vestea bună a Regatului şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de infirmitate din mijlocul poporului. De aceea îl urmau mari mulţimi din Galileea şi din Decapolis, din Ierusalim şi din Iudeea, precum şi de dincolo de Iordan“ (Matei 4:17, 23, 25; Ioan 2:17). Isus nu predica numai în sinagogi. El proclama vestea bună a Regatului oriunde îl puteau auzi oamenii: în templu, pe malul mării, pe pantele munţilor, în plin cîmp, în oraşe şi sate, precum şi în casele oamenilor. Mulţimile se adunau în jurul lui şi îl ‘ascultau cu plăcere’. Ele erau ‘foarte atente la buzele lui ca să-l asculte’. — Marcu 12:37; Luca 19:48.
9. Ce a făcut Isus pentru ca lucrarea de predicare să ia avînt, şi ce instrucţiuni le-a dat el celor ce predicau?
9 Isus le-a atras atenţia discipolilor săi că era nevoie de şi mai mulţi lucrători pentru seceriş. De aceea, „pe aceştia doisprezece, Isus i-a trimis, dîndu-le aceste ordine: «Să nu vă duceţi pe drumul naţiunilor şi să nu intraţi în vreun oraş samaritean, ci duceţi-vă mai degrabă încontinuu la oile pierdute ale casei lui Israel. Pe drum, predicaţi zicînd: ‘Regatul cerurilor s-a apropiat.’ În orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este merituos şi rămîneţi acolo pînă la plecarea voastră. Cînd intraţi într-o casă, salutaţi-i pe cei din ea, şi dacă acea casă este merituoasă, pacea pe care i-o doriţi să vină peste ea; dar dacă nu este merituoasă pacea voastră să se întoarcă la voi»“ (Matei 10:5–7, 11–13). După aceea, Isus a trimis încă 70 de predicatori cărora le-a dat instrucţiuni asemănătoare. Aceştia au ascultat cu conştiinciozitate de aceste ordine, astfel încît lucrarea lor a fost încununată de succes şi le-a adus o mare bucurie. — Luca 10:1, 17.
10. (a) Ce altă misiune le-a dat Isus discipolilor săi după învierea sa şi ce rezultate au obţinut aceştia? (b) De ce a fost necesar să se treacă la unele numiri, şi ce condiţii trebuiau să îndeplinească bărbaţii respectivi?
10 După moartea şi învierea sa, Isus Cristos a extins teritoriul încredinţat discipolilor săi, spunîndu-le: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit“ (Matei 28:18–20). Cu puţin timp înainte de a se urca la cer, el le-a dat un ordin asemănător: „Îmi veţi fi martorii mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“ (Fapte 1:8). Discipolii săi răspîndeau mesajul Regatului, şi mii de persoane li se alăturau (Fapte 2:41; 4:4; 5:14; 6:7). Aproape pretutindeni au luat naştere noi congregaţii. Pentru a păstori aceste „turme“ compuse din bărbaţi şi femei, au fost numiţi supraveghetori şi slujitori auxiliari care îndeplineau condiţiile specifice cerute de Scripturi. Congregaţiile înfloreau şi creşteau la număr. — 1 Timotei 3:2–10, 12, 13; Tit 1:5–9.
11. Ce fel de organizare au astăzi Martorii lui Iehova şi de ce este atît de important ca ea să fie astăzi eficientă?
11 Astăzi, este deosebit de important pentru congregaţiile Martorilor lui Iehova să urmeze exemplul pe care Isus Cristos ni l-a lăsat cu privire la predicare. Pentru a efectua cu eficienţă această lucrare, ele adoptă sistemul de organizare instituit pe timpul apostolilor. Ne aflăm în timpul sfîrşitului, în timpul cînd trebuie să se efectueze o lucrare de predicare mondială, în conformitate cu următoarea profeţie a lui Isus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). La ieşirea din primul război mondial, predicatorii care au început să proclame vestea bună a Regatului erau numai cîteva mii; astăzi, ei au depăşit cifra de trei milioane! Acum este urgent pentru noi să ascultăm cu conştiinciozitate de ordinele date de Marele Rege al eternităţii, Iehova Dumnezeu, şi de Regele regilor, Isus Cristos.
Bătrînii au nevoie de respectul şi colaborarea voastră
12. Ce li se cere bătrînilor din timpul nostru, şi care este condiţia pentru ca serviciul lor să le aducă bucurie?
12 Bătrînii congregaţiilor joacă un rol capital în ceea ce priveşte ascultarea de ordinele Regelui. Ei trebuie să fie nişte exemple: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu din obligaţie, ci de bunăvoie; nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire; nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei care sînt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă“ (1 Petru 5:1–3). Turma peste care veghează bătrînii aparţine lui Dumnezeu, şi el le va cere socoteală. Dacă toţi membrii congregaţiei colaborează cu ei şi îi ascultă, sarcina pe care o au de îndeplinit le poate aduce multă bucurie. „Ascultaţi de aceia care preiau conducerea printre voi şi fiţi supuşi, deoarece ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie şi nu suspinînd, căci lucrul acesta ar fi păgubitor pentru voi.“ — Evrei 13:17.
13. Din ce cauză sînt demni bătrînii de o dublă cinste?
13 Toţi membrii congregaţiei au dreptul de a fi respectaţi, şi cu atît mai mult bătrînii care lucrează din greu. Iată ce citim în acest sens: „Bătrînii care prezidează într-un mod excelent să fie socotiţi demni de o dublă cinste, în special aceia care lucrează din greu în vorbire şi învăţare“ (1 Timotei 5:17; Romani 12:10). De ce merită bătrînii „dublă cinste“? Deoarece ei îndeplinesc un serviciu excelent. Lor le sînt adresate următoarele cuvinte: „Spiritul sfînt v-a numit supraveghetori, ca să păstoriţi congregaţia lui Dumnezeu“ (Fapte 20:28). Ei lucrează din greu pentru a te sluji pe tine şi pe tovarăşii tăi. Cînd unele persoane ignoră intenţionat ordinele Regelui, sau le încalcă, bătrînii trebuie să le disciplineze, ceea ce este neplăcut şi poate să îi ofenseze pe unii. Uneori ei sînt nevoiţi să dea sfaturi referitoare la modul în care să te îmbraci, sau cum să te comporţi, sfaturi ce nu sînt nici ele întotdeauna bine primite. În ciuda acestui fapt, ei fac toate aceste lucruri pentru bunăstarea spirituală a congregaţiei. Trebuie, aşadar, să le acordăm respect şi cinste.
14. (a) Avînd în vedere textul de la Iacob 4:12, numai în ce mod pot să fie drepte judecăţile bătrînilor? (b) În ce caz ar putea fi judecata atenuată în favoarea milei?
14 Uneori bătrînii trebuie să slujească în comitete juridice şi să pronunţe sentinţe, ceea ce nu este întotdeauna pe placul tuturor. Cum se împacă rolul lor de judecători cu următoarele cuvinte consemnate la Iacob 4:12: „Unul singur este legislator şi judecător: cel care poate să salveze şi să distrugă. Dar tu, cine eşti tu pentru a-ţi judeca aproapele?“ În realitate, oamenii nu trebuie să se judece unul pe altul. Mai mult decît atît, bătrînii nu trebuie să judece după opiniile lor ci după Cuvîntul lui Iehova. Să observăm avertismentul dat de regele Iosafat celor pe care îi instruise ca judecători: „Nu pentru un om judecaţi voi, ci pentru Iehova; (. . .) groaza lui Iehova să vină peste voi. Fiţi atenţi şi acţionaţi, căci la Iehova, Dumnezeul nostru, nu există nici nedreptate, nici părtinire, nici luare de mită“ (2 Cronici 19:6, 7). Puritatea organizaţiei trebuie păstrată. Cu toate acestea, bătrînii nu ar trebui să fie nici duri, nici ‘să lovească’. Atunci cînd un păcătos are remuşcări profunde şi se căieşte cu sinceritate, i se poate arăta milă şi iertare. În acest caz, ‘mila va exulta în mod triumfător asupra judecăţii, ca fiind superioară judecăţii’. — 1 Timotei 3:3; Iacob 2:13, vezi Reference Bible, notele de subsol.
15. Pentru ce servicii sînt bătrînii demni de stimă şi respect?
15 Aşadar, deseori responsabilităţile bătrînilor sînt dificile şi le cer mult timp. Dar cei care şi le asumă cu fidelitate şi cu iubire pot constitui o sursă de înviorare spirituală şi un sprijin. „Fiecare va trebui să fie ca o ascunzătoare împotriva vîntului şi ca un loc de refugiu împotriva furtunii, ca nişte cursuri de apă într-o regiune aridă, ca umbra unei stînci masive într-un pămînt epuizat“ (Isaia 32:2). Numai veghind cu blîndeţe şi iubire peste toţi tovarăşii săi — şi nu fiind promt să îi acuze sau să îi disciplineze într-un mod dur — un bătrîn va contribui la bucuria lor, le va cîştiga respectul şi stima, şi va obţine aprobarea lui Iehova.
Să fim răbdători unii faţă de alţii
16. (a) Cum reacţionează unii cînd alţii comit greşeli, şi ce anume i-ar putea face mai puţin critici şi mai înţelegători? (b) Cum îi consideră Iehova pe slujitorii săi fideli care comit greşeli?
16 Cînd mai multe persoane lucrează într-o strînsă colaborare, se ivesc deseori probleme. Cînd se comit erori, unele persoane sînt tulburate foarte mult de această situaţie. Unii chiar ajung să ia greşelile altora drept scuză pentru comiterea celei mai mari greşeli posibile, aceea de a înceta să-l slujească pe Iehova! Cu toate acestea, dacă şi-ar examina greşelile personale tot atît de minuţios cum le analizează pe ale altora, ar fi, fără îndoială, mai puţin critici şi mai înţelegători. Moise a comis greşeli, la fel cum au comis şi David şi Petru. Cu toţii comitem greşeli. Dar Iehova nu a încetat să se folosească de aceşti bărbaţi fideli din trecut şi el continuă să ne folosească şi pe noi. Prin urmare, să ţinem cont de următorul avertisment: „Cine eşti tu ca să judeci pe servitorul altuia? El stă în picioare sau cade în faţa propriului său stăpîn. În realitate, el va fi făcut să stea în picioare, fiindcă Iehova îl poate face să stea în picioare.“ — Romani 14:4.
17. Ce trebuie să ne amintim de asemenea, cu privire la greşelile pe care le comit unii şi cu privire la tendinţa de a-i judeca pe alţii?
17 Să nu uităm, de asemenea, că pe pămînt Iehova foloseşte creaturi imperfecte; acestea sînt deocamdată toate posibilităţile de care dispune el. În realitate, însă, această situaţie îi aduce laude, deoarece el realizează atît de multe lucruri cu atît de puţine mijloace! Slăbiciunea noastră scoate în evidenţă puterea sa, aşa cum reiese din următoarele cuvinte: „Favoarea mea nemeritată îţi ajunge; căci puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune“ (2 Corinteni 12:9). Lucrarea mondială de depunere a mărturiei este în plină expansiune. Iehova însuşi ne arată motivul acestui fapt prin următoarele cuvinte: „Nu prin forţă militară, nici prin putere, ci prin spiritul meu“ (Zaharia 4:6). Să iertăm aşadar greşelile şi imperfecţiunile altora pentru ca şi ale noastre să poată fi iertate. Nu uitaţi: „Dacă le veţi ierta oamenilor greşelile lor, Tatăl vostru ceresc vă va ierta şi el vouă.“ — Matei 6:14, 15.
Organizaţi pentru a predica ascultînd de ordinul Regelui
18. Ce aranjament din timpul apostolilor, şi care este în vigoare şi astăzi, le asigură congregaţiilor o orientare unică în lucrarea de predicare pe care o au de îndeplinit?
18 Apostolii şi bătrînii care se aflau la Ierusalim constituiau un colegiu central care, prin deciziile pe care le lua dădea o unică şi singură direcţie congregaţiilor din primul secol (Fapte 15:1–31; 16:1–5). Astăzi, Martorii lui Iehova unşi de spirit, adică „sclavul fidel şi prevăzător“, au un Colegiu Central la sediul lor principal de la Brooklyn, în statul New York (Matei 24:45–47). Acest colegiu conduce extraordinara lucrare mondială de depunere a mărturiei despre Regat, lucrare ce se efectuează astăzi pe întregul pămînt, în conformitate cu ordinul de a proclama Regatul lui Iehova (Matei 24:14). Această lucrare nu ar fi putut fi efectuată niciodată dacă nu ar fi existat o organizaţie. Nimeni nu ar fi putut să o ducă la bun sfîrşit prin mijloace proprii.
19. Ce lucrare, imposibil de îndeplinit pentru o persoană singulară, au îndeplinit cu succes Martorii lui Iehova, ascultînd cu conştiinciozitate de ordinele Regelui?
19 O persoană sau anumite grupuri independente şi neorganizate ar fi incapabile să predice în peste 190 de limbi şi în 208 ţări, să studieze cu regularitate Biblia cu alţii în peste 2 500 000 de studii biblice la domiciliu şi să boteze în fiecare an aproximativ 200 000 de noi slujitori ai veştii bune a Regatului. În realitate, a fost necesar ca peste trei milioane de Martori să consacre predicării în jur de aproape şapte sute de milioane de ore, îndeplinind toată această muncă în cursul unui singur an, 1986. Faptul că ei au putut obţine asemenea rezultate, se datoreşte organizării lor eficiente în peste 52 000 de congregaţii, toate aflate sub îndrumarea vizibilă a unicului lor Colegiu Central. În plus, acest lucru se datoreşte şi faptului că acest Colegiu Central, împreună cu cele 93 de filiale ale Societăţii, cu cele 52 000 de congregaţii şi cu cei peste 3 200 000 de Martori au ascultat cu conştiinciozitate, în unitate, de ordinele Regelui.
Vă amintiţi?
◻ Cum a organizat Iehova naţiunea Israel?
◻ Ce exemplu perfect a lăsat Isus în ceea ce priveşte îndeplinirea lucrării de anunţare a Regatului lui Iehova?
◻ Pentru efectuarea căror servicii multiple, merită bătrînii stima noastră?
◻ Din ce cauză anumite grupuri independente sau anumiţi indivizi nu ar putea efectua lucrarea de depunere a mărturiei?