Să alergăm cu perseverenţă în cursă

„Să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne este pusă în faţă.“ — EVREI 12:1, NW.

 1. a) Ce anume este pus în faţa noastră atunci cînd ne dedicăm lui Iehova Dumnezeu? b) Pentru ce fel de alergare trebuie să fie pregătit un creştin?

CÎND ne–am dedicat lui Iehova prin Isus Cristos, Dumnezeu ne–a pus în faţă, figurativ vorbind, o cursă. La sfîrşitul cursei, le va fi acordat un premiu tuturor celor care o vor termina cu succes. Care este premiul? Viaţa veşnică! Pentru a cîştiga acest premiu glorios, alergătorul creştin trebuie să fie pregătit, nu doar pentru un sprint scurt şi rapid, ci pentru o alergare pe distanţă lungă. Astfel, el va avea nevoie de perseverenţă. El va trebui să reziste nu numai la îndelunga extenuare pe care o comportă cursa în sine, ci şi la obstacolele care se ivesc pe parcursul  alergării.

 2, 3. a) Ce ne va ajuta să alergăm în cursa creştină pînă la sfîrşit? b) Cum a fost bucuria un ajutor pentru Isus ca să alerge cu perseverenţă în cursă?

² Ce ne va ajuta să alergăm pînă la sfîrşit în această alergare? Ei bine, ce anume l–a ajutat pe Isus să persevereze în timpul cît a fost om pe pămînt? El şi–a extras forţa interioară din calitatea bucuriei. La Evrei 12:1–3 (NW) citim: „Astfel deci, pentru că avem un atît de mare nor de martori care ne înconjoară, să înlăturăm şi noi orice balast şi păcatul care ne prinde cu uşurinţă în mreje şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne este pusă în faţă, în timp ce privim cu încordare la Isus, Instrumentul principal al credinţei noastre şi Cel care ne–o duce la perfecţiune. Pentru bucuria care i–a fost pusă în faţă el a suportat stîlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s–a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. Da, priviţi cu atenţie la cel care a suportat o asemenea vorbire contradictorie din partea păcătoşilor, împotriva propriilor lor interese, ca să nu vă istoviţi şi să nu slăbiţi în sufletele voastre.“

³ Pe tot parcursul ministerului său public, Isus a reuşit să–şi continue cursa datorită bucuriei lui Iehova. (Compară cu Neemia 8:10.) Bucuria l–a ajutat să suporte chiar o moarte josnică pe stîlpul de tortură, după care a cunoscut inexprimabila bucurie de a fi ridicat din morţi şi de a se înălţa la dreapta Tatălui său, pentru ca acolo să vadă lucrarea lui Dumnezeu dusă pînă la final. Prin perseverenţa lui ca om, de partea lui Dumnezeu, el a continuat să ţină cu tărie la dreptul său la viaţă veşnică. Da, aşa cum spune Luca 21:19: „Prin răbdarea [perseverenţa, NW] voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.“

 4. Ce fel de exemplu le–a lăsat Isus continuatorilor săi în această cursă, şi asupra cărui lucru ar trebui să ne concentrăm?

⁴ Isus Cristos a lăsat cel mai minunat exemplu pentru continuatorii săi în această alergare, iar exemplul său ne asigură că şi noi putem fi cîştigători (1 Petru 2:21). Ceea ce ne cere Isus să facem, putem face. Cum a perseverat el, la fel putem şi noi. Iar pe măsură ce continuăm să–l imităm în mod statornic, trebuie să ne concentrăm asupra motivelor pe care le avem de a fi bucuroşi (Ioan 15:11, 20, 21). Bucuria ne va întări să persistăm în efectuarea alergării în serviciul lui Iehova pînă vom dobîndi premiul glorios al vieţii veşnice. — Coloseni 1:10, 11.

 5. Cum putem fi plini de bucurie şi întăriţi pentru cursa care ne stă în faţă?

⁵ Pentru a ne ajuta să persistăm în cursă, Iehova ne furnizează o putere care depăşeşte normalul. Cînd sîntem persecutaţi, această putere precum şi cunoaşterea motivelor pentru care sîntem privilegiaţi să suferim persecuţii ne vor întări (2 Corinteni 4:7–9). Tot ce am suportat în interesul onorării numelui lui Dumnezeu şi al susţinerii suveranităţii sale constituie un motiv pentru a simţi o bucurie pe care nimeni nu ne–o poate lua (Ioan 16:22). Aceasta explică de ce, după ce au fost bătuţi din ordinul Sanhedrinului iudaic pentru că depuneau mărturie despre lucrurile minunate pe care Iehova Dumnezeu le înfăptuise în legătură cu Isus, apostolii s–au bucurat „că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui“ (Faptele Apostolilor 5:41, 42). Bucuria lor nu a provenit din persecuţia însăşi, ci din profunda satisfacţie interioară de a şti că erau plăcuţi lui Iehova şi lui Isus.

 6, 7. De ce poate exulta alergătorul creştin chiar atunci cînd are necazuri, şi cu ce rezultat?

⁶ O altă forţă de susţinere în viaţa noastră este speranţa pe care ne–a pus–o Dumnezeu în faţă. Aşa cum se exprimă Pavel: „Să ne bucurăm de pace cu Dumnezeu prin intermediul Domnului nostru Isus Cristos, prin care ne–am cîştigat şi noi apropierea prin credinţa în această bunătate nemeritată în care ne aflăm acum; şi să jubilăm bazaţi pe speranţa gloriei lui Dumnezeu. Şi nu numai atît, ci să exultăm în necazuri, ştiind că necazul produce perseverenţă, perseverenţa, la rîndul ei, o stare aprobată, starea aprobată, la rîndul ei, speranţă, şi speranţa nu duce la dezamăgire.“ — Romani 5:1–5, NW.

⁷ Necazurile în sine nu sînt îmbucurătoare, dar roadele paşnice — pe care le produc după aceea — sînt. Aceste roade sînt perseverenţa, o stare aprobată, speranţa şi împlinirea acestei speranţe. Perseverenţa noastră ne va conduce spre primirea aprobării divine. Cînd avem aprobarea lui Dumnezeu, putem spera plini de încredere în realizarea promisiunilor făcute de el. Această speranţă ne menţine pe linia de conduită potrivită şi ne încurajează în timp de necaz pînă cînd este împlinită speranţa. — 2 Corinteni 4:16–18.

Fericiţi sînt cei care perseverează!

 8. De ce această perioadă de aşteptare nu este o pierdere de timp pentru noi?

⁸ În aşteptarea timpului fixat de Dumnezeu pentru a le fi distribuite premiile alergătorilor, noi trecem prin unele schimbări. Acestea sînt perfecţionări de ordin spiritual care au loc în noi ca rezultat al înfruntării cu succes a încercărilor şi prin care cîştigăm o mare favoare din partea lui Dumnezeu. Ele dovedesc ce anume sîntem şi ne dau posibilitatea să manifestăm aceleaşi calităţi excelente de care au dat dovadă cei fideli din vechime, îndeosebi Exemplul nostru, Isus Cristos. Discipolul Iacov a spus: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie cînd treceţi prin felurite încercări, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare [perseverenţă, NW]. Dar răbdarea [perseverenţa, NW] trebuie să–şi facă desăvîrşit lucrarea, ca să fiţi desăvîrşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (Iacov 1:2–4). Da, ne putem aştepta la diferite încercări, dar acestea ne vor ajuta să continuăm a cultiva calităţile corespunzătoare. Noi demonstrăm astfel că vom rămîne în această cursă pînă la cîştigarea premiului, indiferent cu ce obstacole ne vom confrunta.

 9, 10. a) De ce sînt fericiţi cei care suportă încercările, şi cum ar trebui să înfruntăm încercările? b) Cine sînt cei fericiţi din vechime, şi cum putem fi incluşi şi noi în rîndurile lor?

⁹ Nu este de mirare deci că Iacov a spus: „Fericit este omul care continuă să suporte încercarea, deoarece, devenind aprobat, va primi coroana vieţii, pe care Iehova a promis–o acelora care continuă să–l iubească“ (Iacov 1:12, NW)! Să înfruntăm deci în mod constant încercările, înarmaţi cu calităţile sfinte care ne vor întări să le învingem. — 2 Petru 1:5–8.

¹⁰ Să nu uităm că modul în care se comportă Dumnezeu cu noi nu este nou sau original. Cu fidelul „nor de martori“ din vechime s–a comportat în acelaşi mod în timp ce ei îşi dovedeau loialitatea faţă de Dumnezeu (Evrei 12:1). Aprobarea lor de către Dumnezeu este consemnată în Cuvîntul său, iar noi îi considerăm pe toţi fericiţi deoarece au rezistat în încercare. Iacov spune: „Fraţilor, luaţi–i drept exemplu de suferire a răului şi de exercitare a răbdării pe profeţii care au vorbit în numele lui Iehova. Iată noi îi declarăm fericiţi pe aceia care au perseverat. Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut rezultatul pe care l–a dat Iehova, deoarece Iehova este plin de afecţiune tandră şi îndurător“ (Iacov 5:10, 11, NW). S–a profeţit că în timpul acestor ultime zile critice, pe scena lumii vor apărea persoane care îi vor sluji lui Iehova în integritate, întocmai cum au făcut acei profeţi din secolele antice. Nu sîntem noi fericiţi că sîntem cei care fac acest lucru? — Daniel 12:3; Apocalipsa 7:9.

Să primim sprijin din Cuvîntul încurajator al lui Iehova

11. Cum ne poate ajuta Cuvîntul lui Dumnezeu să perseverăm, şi de ce ar trebui să nu fim asemenea locurilor stîncoase din parabola lui Isus?

¹¹ Pavel a indicat un alt ajutor în sprijinul perseverenţei cînd a spus că „prin perseverenţă răbdătoare, şi prin încurajarea primită din Scripturi, putem ţine ferm la speranţa noastră“ (Romani 15:4, The Twentieth Century New Testament). Adevărul, Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie să ajungă adînc înrădăcinat în interiorul nostru, astfel încît să extragem din noi un răspuns potrivit în orice moment. N–am trage nicidecum folos dacă am fi la fel ca solul stîncos descris în parabola lui Isus despre semănător: „Tot aşa sînt cei în care sămînţa a căzut pe locuri stîncoase, care, atunci cînd aud cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n–au rădăcină în ei, ci ţin pînă la un timp şi, cum vine un necaz sau o prigonire din cauza cuvîntului, îndată se poticnesc“ (Marcu 4:16, 17). Adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu nu ajunge adînc înrădăcinat în aceştia; aşadar, în timp de necaz ei nu pot primi sprijin din el ca din adevărata sursă de tărie şi speranţă.

12. Ce fel de iluzii nu ar trebui să ne facem cînd acceptăm vestea bună?

¹² Oricine acceptă vestea bună despre Regat nu ar trebui să–şi facă iluzii în legătură cu ceea ce va urma. El adoptă o cale de viaţă care va presupune necazuri şi persecuţii (2 Timotei 3:12). Ar trebui să considere însă „o mare bucurie“ faptul de a avea privilegiul să suporte diverse încercări pentru că ţine ferm la Cuvîntul lui Dumnezeu şi le vorbeşte altora despre el. — Iacov 1:2, 3.

13. Cum şi de ce s–a bucurat Pavel de creştinii din Tesalonic?

¹³ În secolul întîi, opozanţii din Tesalonic s–au răsculat din cauza predicării lui Pavel. Cînd Pavel a plecat la Bereea, aceşti persecutori l–au urmărit acolo pentru a stîrni mai multă tulburare. Celor fideli care rămăseseră în Tesalonic, persecutatul apostol le scria: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, întrucît credinţa voastră merge mereu crescînd şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. De aceea ne lăudăm cu voi în [congregaţiile, NW] lui Dumnezeu, pentru [perseverenţa, NW] şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. Aceasta este o dovadă despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucît veţi fi găsiţi vrednici de [regatul, NW] lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi“ (2 Tesaloniceni 1:3–5). În pofida suferinţelor venite din partea duşmanilor, creştinii tesaloniceni creşteau atît în ce priveşte asemănarea cu Cristos cît şi numeric. Cum era posibil lucrul acesta? Deoarece ei primeau sprijin din Cuvîntul încurajator al lui Iehova. Ei ascultau de ordinele Domnului şi alergau cu perseverenţă în cursă. — 2 Tesaloniceni 2:13–17.

Pentru salvarea altora

14. a) Pentru care motive rămînem noi bucuroşi în ministerul creştin în pofida greutăţilor? b) Pentru ce anume ne rugăm şi de ce?

¹⁴ Noi suportăm persecuţii aspre în mod fidel şi fără să ne plîngem în primul rînd în interesul justificării lui Dumnezeu. Dar mai există un motiv neegoist pentru care suportăm astfel de lucruri: pentru a transmite vestea Regatului altor oameni, astfel încît să poată fi instruiţi mai mulţi proclamatori pentru a face „o declaraţie publică pentru salvare“ (Romani 10:10, NW). Cei aflaţi la lucru în serviciul lui Dumnezeu ar trebui să se roage ca Stăpînul secerişului să binecuvînteze lucrarea lor furnizînd mai mulţi proclamatori ai Regatului (Matei 9:38). Pavel i–a scris lui Timotei: „Ce–ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Ia–ţi partea ta la suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos Isus.“ — 2 Timotei 2:2, 3.

15. De ce trebuie să ne comportăm asemenea unor soldaţi şi luptători la „jocuri“ sportive?

¹⁵ Un soldat se separă de viaţa lipsită de restricţii a civililor neîncorporaţi în armată. În acelaşi fel, noi nu trebuie să ne încurcăm în afacerile celor care nu fac parte din armata Domnului, ci se află, de fapt, de partea opusă. Astfel, Pavel i–a scris în continuare lui Timotei: „Nici un ostaş nu se încurcă în [afacerile comerciale, NW] ale vieţii, dacă vrea să placă celui care l–a înrolat ca ostaş. Şi cine luptă la jocuri [sportive, NW], nu este încununat dacă nu s–a luptat după rînduieli“ (2 Timotei 2:4, 5). Luptîndu–se pentru victorie în cursa pentru „coroana vieţii“, alergătorii trebuie să practice stăpînire de sine şi să evite unele poveri şi încurcături inutile. În felul acesta ei se pot concentra asupra lucrării de a le duce altora vestea bună a salvării. — Iacov 1:12, NW; compară cu 1 Corinteni 9:24, 25.

16. Ce anume nu poate fi legat, şi pentru al cui folos perseverăm?

¹⁶ Deoarece îl iubim pe Dumnezeu şi pe cei asemănători oilor care caută să–l găsească, noi suportăm cu bucurie multe lucruri pentru ca să ajungem la alţi oameni cu vestea bună a salvării. Duşmanii ne–ar putea lega din cauza predicării Cuvîntului lui Dumnezeu. Dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu poate fi legat, iar predicarea lui în vederea salvării altora nu poate fi pusă în lanţuri. Pavel i–a descris lui Timotei motivele pentru care era atît de dispus să înfrunte încercările: „Adu–ţi aminte că Isus Cristos a fost sculat dintre morţi şi că el a fost din sămînţa lui David, conform veştii bune pe care o predic eu; în legătură cu care sufăr răul pînă la a purta legăturile închisorii, ca un răufăcător. Totuşi, cuvîntul lui Dumnezeu nu este legat. Iată de ce continuu să îndur totul de dragul celor aleşi, pentru ca să obţină şi ei salvarea care se găseşte în unitate cu Cristos Isus, împreună cu gloria veşnică“ (2 Timotei 2:8–10, NW). Astăzi, noi avem în minte nu numai mica rămăşiţă a celor care vor fi în Regatul ceresc, ci şi marea mulţime de alte oi ale Păstorului Excelent, Isus Cristos, marea mulţime care va cîştiga paradisul pămîntesc aflat sub Regatul lui Cristos. — Apocalipsa 7:9–17.

17. De ce ar trebui să nu renunţăm la cursă, şi ce anume rezultă dacă ne continuăm cursa pînă la sfîrşit?

¹⁷ Dacă am renunţa uşor, nu ne–am ajuta nici pe noi şi nici pe alţii în obţinerea salvării. Perseverînd în cursa creştină, indiferent de obstacolele întîlnite, ne menţinem în mod constant în rîndurile celor care pot obţine premiul şi îi putem ajuta în mod direct pe alţii să obţină salvarea, în timp ce sîntem pentru ei un exemplu energic de tărie. Indiferent că speranţa noastră este cerească sau pămîntească, atitudinea lui Pavel de a «continua să urmărim ţinta premiului» este demnă de imitat. — Filipeni 3:14, 15, NW.

Continuînd în mod neclintit alergarea

18. De ce anume depinde cîştigarea premiului, dar ce trebuie să evităm pentru a rezista pînă la sfîrşit?

¹⁸ Încheierea victorioasă a cursei noastre creştine pentru justificarea lui Iehova şi cîştigarea premiului pe care el îl are rezervat pentru noi depinde de faptul de a continua în mod neclintit pe toată lungimea cursei. Nu vom putea deci să rezistăm pînă la sfîrşit dacă ne împovărăm cu lucruri care nu servesc cauzei dreptăţii. Chiar atunci cînd nu există astfel de lucruri, cerinţele sînt totuşi suficient de riguroase pentru a pretinde din partea noastră toată forţa morală de care putem da dovadă. Aşadar, Pavel sfătuieşte: „Să înlăturăm şi noi orice balast şi păcatul care ne prinde cu uşurinţă în mreje şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne este pusă în faţă“ (Evrei 12:1, NW). La fel ca Isus, ar trebui să nu supraaccentuăm suferinţele care trebuie îndurate, ci să le considerăm un preţ infim pe care–l plătim în schimbul valorosului premiu. — Compară cu Romani 8:18.

19. a) Ce încredere a exprimat Pavel aproape de sfîrşitul vieţii sale? b) În timp ce ne apropiem de sfîrşitul acestei curse de rezistenţă, ce încredere ar trebui să avem cu privire la răsplata promisă?

¹⁹ Aproape de sfîrşitul vieţii sale, Pavel putea să spună: „M–am luptat lupta cea bună, mi–am sfîrşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii“ (2 Timotei 4:7, 8). Noi ne aflăm în această cursă de rezistenţă pentru a cîştiga premiul vieţii eterne. Dacă perseverenţa noastră ar ajunge în impas tocmai deoarece cursa este mai lungă decît ne–am aşteptat atunci cînd am început–o, am eşua chiar în momentul cînd sîntem aproape de a cîştiga răsplata promisă. Puteţi fi siguri. Nu există nici o îndoială că răsplata există.

20. Care ar trebui să fie hotărîrea noastră pînă vom ajunge la sfîrşitul cursei?

²⁰ Aşadar, fie ca ochii noştri să nu obosească veghind asupra începerii necazului celui mare, care va aduce în primul rînd distrugerea Babilonului celui Mare şi apoi a restului organizaţiei Diavolului (2 Petru 3:11, 12). Avînd în vedere toate semnele concludente care ne înconjoară, să privim înainte cu credinţă. Să ne încingem coapsele puterilor noastre de perseverenţă şi să continuăm cu dîrzenie în cursa pe care ne–a pus–o în faţă Iehova Dumnezeu, pînă cînd vom ajunge la final şi vom cîştiga valorosul premiu, spre justificarea lui Iehova prin Isus Cristos.

Cum aţi răspunde?

◻ Pentru ce fel de cursă trebuie să fie pregătiţi creştinii?

◻ De ce este atît de importantă bucuria în alergarea în cursă?

◻ Care sînt principalele motive pentru care rămînem în ministerul creştin în pofida greutăţilor?

◻ De ce nu ar trebui să abandonăm cursa pe care ne–a pus–o în faţă Dumnezeu?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Ca şi cum ar fi într–o cursă pe distanţă lungă, creştinii trebuie să persevereze

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Tinzînd spre „coroana vieţii“, alergătorii trebuie să practice stăpînire de sine