Iehova este Ajutorul meu

„Ca să avem curaj şi să spunem: «Iehova este ajutorul meu; nu îmi va fi teamă. Ce poate să–mi facă omul?»“ — EVREI 13:6.

 1, 2. (a) Ce încredere în Iehova a exprimat atît psalmistul, cît şi Pavel? (b) Ce întrebări se ridică?

IEHOVA DUMNEZEU este o inepuizabilă sursă de ajutor. Psalmistul cunoştea lucrul acesta din experienţă şi a putut spune: „Iehova este de partea mea; nu mă voi teme. Ce îmi poate face omul pămîntesc?“ (Psalm 118:6). Sentimente asemănătoare au fost exprimate de către apostolul Pavel cînd le–a adresat creştinilor evrei scrisoarea sa de inspiraţie divină.

² Evident, citind cuvintele psalmistului din Septuaginta greacă, Pavel le–a spus coreligionarilor săi evrei: „Ca să avem curaj şi să spunem: «Iehova este ajutorul meu; nu îmi va fi teamă. Ce poate să–mi facă omul?»“ (Evrei 13:6). De ce a scris apostolul în felul acesta? Şi ce putem învăţa din context?

Necesitatea ajutorului lui Iehova

 3. (a) În ce împrejurări s–a dovedit Iehova a fi Ajutorul lui Pavel? (b) De ce aveau creştinii evrei în mod special nevoie ca Iehova să fie Ajutorul lor?

³ Pavel era un martor cu spirit de sacrificiu de sine, care ştia din experienţă că Iehova era Ajutorul lui. Dumnezeu l–a ajutat pe apostol în diferite situaţii critice. Pavel a fost întemniţat, bătut şi împroşcat cu pietre. În călătoriile sale ca slujitor creştin, el a trăit experienţa naufragiului pe mare, precum şi a altor pericole. El era foarte obişnuit cu truda, cu nopţile nedormite, cu foamea, cu setea şi chiar cu lipsa de îmbrăcăminte. „În afara acestor lucruri din exterior“, a spus el „există şi ceea ce apasă zi de zi asupra mea: grija pentru toate congregaţiile“ (2 Corinteni 11:24–29). Pavel nutrea asemenea preocupări faţă de creştinii evrei. Zilele Ierusalimului erau numărate şi, în Iudeea, credinţa fraţilor şi surorilor lui Pavel, creştini iudei, avea să fie pusă la grele încercări (Daniel 9:24–27; Luca 21:5–24). Astfel, ei aveau să aibă nevoie de Iehova ca Ajutor al lor.

 4. Ce îndemn de bază este prezentat pe tot parcursul scrisorii către evrei?

⁴ În introducerea scrisorii sale către creştinii evrei, Pavel arăta că ajutorul divin avea să fie simţit numai de către aceia care ascultă de Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos (Evrei 1:1, 2). Acest punct el îl dezvoltă apoi în scrisoare. De exemplu, pentru a sprijini acest sfat, apostolul le reaminteşte cititorilor săi că israeliţii au fost pedepsiţi în deşert din cauza neascultării. Cu atît mai puţin aveau să scape de pedeapsă evreii creştini dacă aveau să respingă ceea ce le–a spus Dumnezeu prin intermediul lui Isus şi să devină apostaţi, cramponîndu–se de Legea mozaică ce fusese înlăturată de jertfa lui Isus! — Evrei 12:24–27.

Iubirea frăţească în acţiune

 5. (a) Ce alt sfat conţine scrisoarea către evrei? (b) Ce a spus Pavel despre iubire?

⁵ Scrisoarea către evrei le dă cititorilor moştenitori ai Regatului ceresc sfatul cu privire la modul în care să–l urmeze pe Exemplul lor, Isus Cristos, ’aducînd un serviciu sacru cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘, şi să–l aibă pe Iehova ca Ajutor (Evrei 12:1–4, 28, 29). Pavel i–a îndemnat pe fraţii săi de credinţă să se întrunească cu regularitate ’şi să se îndemne unii pe alţii la iubire şi la lucrări excelente‘ (Evrei 10:24, 25). Apoi i–a îndemnat: „Iubirea voastră să continue.“ — Evrei 13:1.

 6. În ce sens le–a dat Isus discipolilor săi „o poruncă nouă“ referitor la iubire?

⁶ Isus a pretins o asemenea iubire din partea discipolilor deoarece a zis: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v–am iubit eu, aşa să vă iubiţi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35). Aceasta era „o poruncă nouă“ deoarece ea pretindea mult mai mult decît Legea mozaică în care se spunea: „Să–l iubeşti pe aproapele [pe semenul] tău ca pe tine însuţi“ (Levitic 19:18). Această poruncă nouă nu se limitează numai la cerinţa de a–ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi. Ea pretinde o iubire care merge pînă la sacrificiul de sine, pînă la punctul de a–ţi da viaţa pentru cineva. Viaţa şi moartea lui Isus au exemplificat acest fel de iubire. La acest semn de recunoaştere s–a referit Tertulian atunci cînd citînd remarcile oamenilor din lume cu privire la creştini, a spus: „«Priviţi», spun ei, «cît se iubesc unii pe alţii (. . .) şi cum sînt gata să moară unul pentru altul.»“ — Apologia, capitolul XXXIX, 7.

 7. Cum a fost evidentă iubirea frăţească după Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n.?

⁷ Iubirea frăţească era evidentă printre discipolii lui Isus după Sărbătoarea Zilei a Cincizecea a anului 33 e.n. Pentru ca mulţi dintre cei ce veniseră de la distanţe mari şi fuseseră botezaţi aici să–şi poată prelungi şederea în Ierusalim şi să înveţe mai multe despre îngrijirile lui Dumnezeu în vederea salvării prin intermediul lui Cristos, „toţi cei ce deveneau credincioşi erau împreună, avînd toate în comun, şi îşi vindeau bunurile şi proprietăţile şi împărţeau venitul la toţi după necesităţi“. — Fapte 2:43–47; 4:32–37.

 8. Ce dovezi avem că iubirea frăţească există printre Martorii de astăzi ai lui Iehova?

⁸ O asemenea iubire frăţească există printre Martorii lui Iehova din timpurile noastre. De exemplu, după cel de al doilea război mondial, această iubire a îndemnat poporul lui Dumnezeu să întreprindă o campanie de ajutoare care a durat doi ani şi jumătate. Martori din Canada, Elveţia, Statele Unite, Suedia şi alte ţări au donat îmbrăcăminte şi bani necesari procurării hranei pentru fraţii lor de credinţă din ţările devastate de război ca Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Danemarca, Filipine, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Polonia, România, Ţările de Jos şi Ungaria. Acesta nu este decît un exemplu printre multe altele, deoarece recent poporul lui Dumnezeu a manifestat o asemenea iubire faţă de creştinii victime ale cutremurelor de pămînt din Peru şi Mexic, ale uraganului din Jamaica şi ale altor catastrofe asemănătoare din alte părţi. În modul acesta, precum şi în multe alte moduri, poporul lui Iehova face ca ’iubirea sa frăţească să continue‘.

Să fim ospitalieri

 9. (a) Ce calitate divină este menţionată la Evrei 13:2? (b) Cum i–au găzduit unii, fără să–şi dea seama, pe îngeri?

⁹ Apoi Pavel menţionează o altă calitate manifestată de către cei care îl urmează pe Cristos, ’aducînd un serviciu sacru cu teamă plină de devoţiune sfîntă şi respect‘, şi avîndu–l pe Iehova ca Ajutor. El scrie: „Nu uitaţi ospitalitatea, căci datorită ei, unii, fără să ştie, i–au găzduit pe îngeri“ (Evrei 13:2). Cine ’a găzduit îngeri‘ fără a–şi da seama? Patriarhul Avraam a fost acela care a găzduit trei îngeri (Geneza 18:1–22). Doi dintre ei au plecat, iar Lot, nepotul său, le–a invitat pe aceste două persoane complet străine în locuinţa din Sodoma. Înainte de a se fi culcat însă, casa lui Lot a fost înconjurată de mulţime, „de la băiat pînă la bătrîn“. Ei îi cereau lui Lot să–i scoată afară pe oaspeţi în scopuri imorale, însă el a refuzat fără ezitare. Deşi Lot nu ştia de la început, el a găzduit îngeri, care apoi l–au ajutat pe el şi pe fetele sale să scape de moarte atunci cînd „Iehova a făcut să plouă sulf şi foc (. . .) din ceruri asupra Sodomei şi asupra Gomorei“. — Geneza 19:1–26.

10. De ce binecuvîntări se bucură creştinii ospitalieri?

¹⁰ Creştinii ospitalieri se bucură de multe binecuvîntări. Ei aud experienţele încurajatoare ale oaspeţilor, bucurîndu–se de răsplata spirituală a asocierii cu aceştia. Gaius a fost lăudat pentru primirea ospitalieră pe care le–o făcea tovarăşilor săi de credinţă şi ’în plus şi străinilor‘; întocmai cum fac acum mulţi din mijlocul poporului lui Iehova, găzduindu–i pe supraveghetorii itineranţi (3 Ioan 1, 5–8). Ospitalitatea este o cerinţă în calificarea ca bătrîn (1 Timotei 3:2; Tit 1:7, 8). Este bine cunoscut şi faptul că Isus a promis binecuvîntările Regatului oamenilor asemănători oilor care, în mod ospitalier, fac bine „fraţilor“ săi unşi. — Matei 25:34–40.

Să ne amintim de cei persecutaţi

11. De ce era potrivit sfatul din Evrei 13:3?

¹¹ Toţi cei ce doresc să beneficieze de ajutorul lui Iehova şi ’să–i aducă un serviciu sacru cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘ nu trebuie să uite pe fraţii lor care sînt în suferinţă. Pavel înţelegea suferinţele creştinilor maltrataţi. Cu puţin timp înainte creştinii s–au risipit din cauza persecuţiei, iar tovarăşul său de lucru, Timotei, tocmai fusese eliberat din închisoare (Evrei 13:23; Fapte 11:19–21). Misionarii creştini, de asemenea, călătoreau pentru a forma noi congregaţii sau pentru a le zidi spiritual pe cele deja existente. Dat fiind că mulţi dintre aceşti fraţi şi surori erau dintre naţiuni, unii creştini evrei probabil că nu se interesau suficient de aceştia. Era, aşadar, oportun sfatul: „Aduceţi–vă aminte de cei ce sînt în lanţuri de închisoare, ca şi cum aţi fi legaţi şi voi împreună cu ei, şi de cei ce sînt maltrataţi, căci şi voi înşivă sînteţi încă în corp.“ — Evrei 13:3.

12. Cum putem pune în aplicare sfatul de–a ne aduce aminte de tovarăşii noştri de credinţă maltrataţi?

¹² Evreii au manifestat „simpatie faţă de cei din închisoare“ şi nu trebuiau să–i uite pe aceşti tovarăşi de închinare loiali, indiferent că erau iudei sau dintre naţiuni (Evrei 10:34). Dar ce putem spune despre noi? Cum putem noi demonstra că ne aducem aminte de creştinii maltrataţi? Pentru a veni în ajutorul fraţilor noştri de credinţă, în unele cazuri ar putea fi potrivit să facem apel în scris la autorităţile guvernamentale din ţările în care lucrarea de predicare a Regatului este interzisă, iar fraţii noştri se află întemniţaţi din pricina credinţei lor. În special trebuie să–i amintim în rugăciunile noastre, menţionîndu–i chiar pe nume, dacă este posibil. Persecutarea lor ne afectează profund, şi Iehova aude cererile noastre serioase în interesul lor (Psalm 65:2; Efeseni 6:17–20). Deşi nu ne aflăm în celulă cu ei, este ca şi cum am fi legaţi împreună cu ei, avînd astfel posibilitatea să le oferim ajutor şi încurajare. Creştinii născuţi de spirit în mod sigur simpatizează cu fraţii lor unşi, maltrataţi. (Compară cu 1 Corinteni 12:19–26.) Ei manifestă acelaşi interes şi faţă de însoţitorii lor care au speranţă pămîntească şi care suferă diferite feluri de maltratări din mîna persecutorilor. Acest mod de a simţi cu fraţii noştri este foarte corect, deoarece cu toţii sîntem într–un corp uman şi într–o zi am putea şi noi să ajungem în suferinţe şi persecuţii în calitate de închinători ai lui Iehova. — 1 Petru 5:6–11.

Căsătoria trebuie să fie onorată

13. În esenţă ce a spus Pavel la Evrei 13:4?

¹³ Faptul de–a urma exemplul lui Cristos şi de–a ’aduce un serviciu sacru lui Dumnezeu cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘, trebuie să influenţeze în multe feluri interesul nostru faţă de alţii. Cînd spune că „şi voi înşivă sînteţi încă în corp“, Pavel menţionează o relaţie ce are un aspect corporal sau fizic şi care oferă ocazia de–a arăta o consideraţie corespunzătoare faţă de alţii (Evrei 13:3). El le–a dat creştinilor evrei următorul îndemn: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri“ (Evrei 13:4). Cît de pertinent este acest sfat, deoarece imoralitatea sexuală era predominantă în Imperiul Roman! Creştinii de astăzi trebuie şi ei să acorde atenţia acestor cuvinte avînd în vedere normele morale degradate ale lumii, precum şi faptul că mii de persoane sînt excluse anual din congregaţie din cauza imoralităţii sexuale.

14. Conform convingerii tale, de ce este căsătoria onorabilă?

¹⁴ Printre aceia care nu atribuiau un mare respect căsătoriei, erau esenienii din timpul lui Pavel. Ei erau de obicei celibatari, asemenea unor cercuri clericale de astăzi care, în mod greşit, consideră celibatul ca fiind mai sfînt decît căsătoria. Însă prin ceea ce le spune Pavel creştinilor evrei, el spune despre căsătorie, în mod cît se poate de clar, că ea este onorabilă. Înalta consideraţie faţă de ea a fost evidentă atunci cînd Naomi şi–a exprimat în legătură cu nurorile sale văduve, Rut şi Orpa, dorinţa: „Iehova să vă facă un dar, şi să găsiţi un loc de odihnă fiecare în casa soţului ei“ (Rut 1:9). În altă parte, Pavel însuşi a spus că ’în perioada de timp de mai tîrziu unii vor părăsi credinţa (. . .) interzicînd căsătoria‘.— 1 Timotei 4:1–5.

15. Cine sînt fornicatorii şi adulterii menţionaţi în Evrei 13:4, şi cum avea Dumnezeu să–i judece?

¹⁵ Evreii, care cîndva erau sub Lege, dar care au intrat în noul legămînt, cunoşteau porunca: „Să nu comiţi adulter“ (Exod 20:14). Dar ei trăiau într–o lume imorală şi era necesar să fie avertizaţi: „Patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri.“ Printre fornicatori sînt persoane necăsătorite care se angajează în relaţii sexuale. Adulterii sînt în special persoane căsătorite, pătîndu–şi astfel patul conjugal. Deoarece aceşti fornicatori şi adulteri care nu se căiesc merită o judecată nefavorabilă din partea lui Dumnezeu, ei nu vor fi admişi în Noul Ierusalim ceresc şi nici nu se vor bucura de viaţă eternă pe pămînt sub conducerea Regatului (Apocalips 21:1, 2, 8; 1 Corinteni 6:9, 10). Avertismentul de a nu păta patul conjugal, ar trebui să–i determine pe creştinii căsătoriţi să evite conduita sexuală necurată în cadrul căsătoriei, în timp ce relaţiile intime din cadrul acesteia nu au nimic necurat în sine. — Vezi Turnul de Veghere din 15 martie 1983, paginile 27—31 (engleză).

Să ne mulţumim cu lucrurile existente

16, 17. Ce s–a spus la Evrei 13:5, şi de ce aveau evreii nevoie de acest sfat?

¹⁶ Vom găsi mulţumire dacă îl vom urma îndeaproape pe Exemplul nostru şi dacă ’aducem un serviciu sacru lui Dumnezeu cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘, cu încrederea că Iehova este Ajutorul nostru. Implicarea adîncă în obiective materialiste poate constitui o mare tentaţie. Dar creştinii nu trebuie să cadă în ea. Evreilor li s–a scris: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, mulţumiţi–vă cu lucrurile existente. Căci el a zis: «Cu nici un chip nu te voi părăsi; nicidecum nu te voi abandona»“ (Evrei 13:5). De ce aveau evreii nevoie de acest sfat?

¹⁷ Probabil că evreii erau peste măsură de interesaţi de bani, deoarece îşi aminteau de ’foametea mare‘ care avusese loc sub domnia lui Claudiu Cezar (41—54 e.n.). Această foamete a fost atît de mare încît creştinii din alte părţi au trimis provizii ca ajutoare fraţilor lor din Iudeea (Fapte 11:28, 29). Conform consemnărilor istoricului iudeu Iosefus, foametea a durat mai bine de trei ani cauzînd o mare sărăcie în Iudeea şi Ierusalim. — Antiquities of the Jews (Antichităţi iudaice), XX, 2, 5; 5, 2.

18. Ce învăţătură tragem din sfatul dat la Evrei 13:5?

¹⁸ Învăţăm noi ceva de aici? Da. Indiferent cît de săraci am fi, nu trebuie să iubim banii sau să fim peste măsură de preocupaţi de ei. În loc să ne facem probleme cu privire la siguranţa materială, sau chiar să devenim avizi în această privinţă, ar trebui să ne „mulţumim cu lucrurile existente“. Isus a zis: „Continuaţi deci să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea [lui Dumnezeu] şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:25–34). El a mai arătat că noi ar trebui să ne concentrăm asupra faptului de a fi ’bogaţi faţă de Dumnezeu‘ deoarece ’viaţa noastră nu depinde de lucrurile pe care le posedăm‘ (Luca 12:13–21). Dacă iubirea de bani ne ameninţă spiritualitatea, atunci să dăm atenţie sfatului lui Pavel dat evreilor şi să ne amintim că „este un mare cîştig această devoţiune sfîntă alături de mulţumirea cu ceea ce avem“. — 1 Timotei 6:6–8.

Încredere în Iehova

19. Ce asigurare i–a dat Dumnezeu lui Iosua, şi cum ar trebui să ne afecteze aceasta?

¹⁹ Ca discipoli ai lui Isus, care căutăm să ’aducem un serviciu sacru lui Dumnezeu, cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘, trebuie să ne punem încrederea nu în bani, ci în Tatăl nostru ceresc, al cărui ajutor este vital. Indiferent ce probleme am avea, ar trebui să ne amintim de asigurarea dată de el: „Cu nici un chip nu te voi părăsi; nicidecum nu te voi abandona“ (Evrei 13:5). Aici Pavel face aluzie la cuvintele adresate de Dumnezeu lui Iosua: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi complet.“ (Iosua 1:5; compară cu Deuteronom 31:6, 8.) Iehova niciodată nu l–a abandonat pe Iosua, şi nici pe noi nu ne va părăsi dacă ne încredem în El.

20. (a) Care este textul anului 1990? (b) Ce trebuie să continuăm să facem fără teamă?

²⁰ Ajutorul sigur din partea lui Iehova în mijlocul Martorilor săi este scos în evidenţă din textul anului 1990: „Să avem curaj şi să spunem: «Iehova este ajutorul meu.»“ Aceste cuvinte se află scrise la Evrei 13:6, unde Pavel, citîndu–l pe psalmist, le spune evreilor: „Ca să avem curaj şi să spunem: «Iehova este ajutorul meu; nu îmi va fi teamă. Ce poate să–mi facă omul? »“ (Psalm 118:6). Chiar persecutaţi, noi nu sîntem cuprinşi de teamă, deoarece oamenii nu ne pot face mai mult decît permite Dumnezeu (Psalm 27:1). Chiar dacă trebuie să murim ca păstrători ai integrităţii, avem speranţa învierii (Fapte 24:15). Aşadar, să continuăm a–l urma, pe Acela care este Exemplul nostru, ’aducînd un serviciu sacru lui Dumnezeu, cu teamă sfîntă şi cu veneraţie‘, avînd deplină încredere în Iehova, Ajutorul nostru.

Cum ai răspunde?

◼ De ce aveau creştinii evrei în mod special nevoie de ajutorul lui Iehova?

◼ Cum a făcut poporul lui Iehova ca ’iubirea lui frăţească să continue‘?

◼ De ce să fim ospitalieri?

◼ Ce trebuie să facem pentru a demonstra că ne aducem aminte de tovarăşii noştri de credinţă maltrataţi?

◼ De ce trebuie onorată căsătoria?